În ultimele zile s-a tot vehiculat, cu titlul de “zvon”, știrea că o parte din miniștrii guvernului Boc vor fi remaniați. Aseară, după întâlnirea lui Boc cu grupurile parlamentare PDL, zvonul s-a adeverit.

Ce s-a întâmplat aseară a fost un fel de spectacol (cum de altfel e toată “viața politică” românească): Boc s-a dus la parlamentarii al căror șef este cu varianta “demisie și mers în opoziție” sau “remaniere ușoară”, iar parlamentarii portocalii s-au emoționat și au votat  în majoritate pentru varianta remanierii câtorva miniștri. Sunt curios acum să văd care or fi miniștri remaniați, dar am o oarecare bănuială că Boc nu se va atinge de posturile “greilor” Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu… Probabil vor fi înlocuiți niște “independenți”, respectiv niște ministri UDMR pentru a da impresia că ei au fost cei din cauza cărora guvernul nu a “performat”.

După părerea mea, toată treaba asta cu remanierea are un singur scop: menținearea în funcție, cu orice preț, a guvernului Boc (sau mai bine zis, BăseBoc). După moțiunea de cenzură de care au scăpat la mustață și spectrul unei noi moțiuni ce ar putea fi depuse de PSD și PNL, liderilor portocalii, în frunte cu Băsescu, le e clar că trebuie să facă niște manevre pentru a asigura supraviețuirea guvernării lor. Remanierea e soluția cea mai bună la ora actuală (pentru Băsescu și Boc), pentru că:

1. nu implică în nici un fel Parlamentul. Toată manevra se întâmplă între Boc și Băsescu, unul “propune”, celălalt “revocă” și “desemnează”. Structura guvernului rămâne aceeași și schimbările se fac post pe post.

2. e pe placul parlamentarilor nemulțumiților din PDL și reduce astfel numărul posibililor “trădători” în cazul unei eventuale moțiuni

3. mai cumpără niște timp. Cu siguranță se vor găsi destui care să creadă că, după această remaniere, guvernarea se va îmbunătăți.

4. distrage atenția presei și a opiniei publice de la probleme mai importante, cel puțin pentru câteva zile – săptămâni.

După cum spuneam și în titlu, toată povestea e o glumă proastă, și se va solda cel mai probabil cu un guvern Boc 5 (sau 6, 7, 10, cât o fi), aceeași Mărie cu altă pălarie, “tunată” special pentru a supraviețui unei moțiuni de cenzură în următoarele 1-2-3 luni.

Am făcut update la noul wordpress 3.0 și sincer, începutul mi se pare foarte prost. Nu știu ce au reușit să-i facă, dar editorul WYSIWYG pare varză în comparație cu ce era în 2.X, nu credeam c-o să ajung din nou să bag tag-uri de mână…

Domnul Mogre, patron evazionist care este el de lucră cu străinii și încasează mulți bani și nu vrea să plătește impozite fără număr, fără număr, fără număr la statul român, ne iecsplică frumos cum devine treaba cu “înregistrarea în registrul operatorilor intracomunitari”.

Pentru cei vizați, citiți aici despre noua măsură menită să “descurajeze” evaziunea fiscală și să “sprijine” relansarea economica.

Subscriu la urările de bine transmise de autor către instituțiile statului și paraziții care le populeaza.

Unde dracu’ s-a mai pomenit în lumea asta ca taxele și impozitele să se schimbe în câteva zile, unele din ele chiar peste noapte? Nu se putea așa ceva decât în România, țara lu’ Papură Vodă, pe numele lui din buletin Traian Băsescu.

Vitejii lui Băse, gașca de “competenți” Boc, Vlădescu și compania, au reușit perfomanța de a impune majorarea TVA în 3 (trei) zile: luni au dat ordonanța, joi a intrat în vigoare, iar ieri au reușit să se autodepășească: la ora 23 au anunțat dublarea impozitului auto pentru mașinile cu motoare peste 2000 cmc, dublare care intră în vigoare tot de azi, 1 iulie 2010. Faza tare e că măsura asta cu impozitul auto au băgat-o așa, din top, hoțește. După ce că oricum impozitul auto crește exponențial în funcție de capacitatea motorului (începe de la sume ridicole de gen 50-70 lei pentru un 1.4 și ajunge la 450 la un 2.5), acum au mai găsit o schemă prin care mai bagă mâna în buzunarele celor care oricum plăteau cele mai mari impozite și până acum. Curat socialism științific “dă dreapta”…

Singura măsură care are o logică, din toate cele aberate de Boc la televizor și adoptate în stil heirupist, este cea legată de acea supraimpozitarea aplicată celor care dețin mai multe imobile. Partea logică și corectă este că cei care au mai multe imobile pe care le-au închiriat legal, și plătesc impozitele aferente veniturilor din închirieri, sunt scutiți de această supraimpozitare. Partea proastă e că din nou guvernul a făcut treaba doar pe jumătate: măsura este una temporară (zic ei, dar sunt aproape convins că va deveni permanentă începând cu 2011) și este implementată prost – ca o “taxă de solidaritate”. Ce trebuiau ei să facă, dacă îi ducea capul (ceea ce nu e cazul), era să regândească complet sistemul de impozitare a proprietății și să găsească o soluție acceptabilă atât pentru contribuabil cât și pentru stat.

Singurul lucru pe care-l observ la acest guvern de nici doi bani este că are câteva preocupări majore:

1. cum să facă să nu ii supere pe ăia de la FMI. Ei depind de banii ăia mai tare decăt depinde un narcoman de “doza zilnică”. Dacă nu le intră tranșele sunt mâncați, pentru că nu vor mai fi capabili să plătească salarii și pensii și se vor trezi ca vine lumea peste ei cu furci și coase.

2. cum să facă să mai stoarcă niște bani de la “bogați”. Aici trebuie să vedem puțin ce înțelege guvernul Boc prin noțiunea de “bogați”. După capetele seci ale lui Boc și Vlădescu, “bogații” sunt: întreprinzătorii privați (alintați ca “patroni”, “evazioniști” și “dușmani ai poporului și ai clasei muncitoare”) și persoanele cu venituri medii (adică ăia care oricum plăteau și până acum grosul taxelor fiind principalii consumatori).

Pe această cale vreau să felicit milioanele de votanți portocalii și să le dau un sfat: în 2012 sa voteze de două, trei ori, nu de alta, dar poate reușim și noi un Parlament 90% PDL, apoi un Boc președinte și un Băsescu prim-ministru care să “facă ce trebuie” și “să trăim bine”!

Later edit: Jegoșii ăștia vor aplica impozituele astea noi retroactiv, adică pe tot anul 2010, nu numai de la 1 iulie încolo. Mai mult decât atât, supraimpozitarea se aplică numai celor care au mai multe imobile dobândite prin cumpărare, nu și celor care au beneficiat de moșteniri…

Spre suprinderea mea (și cred a multora), Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțională măsura de reducere a pensiilor cu 15%. Domnul profesor de drept constituțional Emil Boc a primit din nou o “lecție” de la Curte, chiar în condițiile în care partidul domniei sale a numit majoritatea judecătorilor de acolo.

Este evident ce va urma acum, în câteva zile, maxim săptămâni, guvernul va veni cu planul B, și anume majorarea de taxe și impozite (în special “cota unică” și TVA) iar, pe de altă parte, BNR-ul va mai da drumul la cursul euro care are toate șansele să se ducă binișor spre 5 lei.

Acum mă întreb eu, ca omul, oare de ce mai e nevoie pentru ca acest Guvern să pice odată pentru totdeauna? A fost dat jos odată prin moțiune de cenzură (anul trecut), a scăpat destul de “la limită” de a fi trântit încă odată cu câteva săptămâni în urmă iar acum s-a trezit cu faptul cele mai contestate măsuri pe care l-a luat au fost declarate neconstituționale. În orice țară civilizată o asemenea succesiune de evenimente ar fi fost urmată de demisia Guvernului.

Sunt curios acum să aflu părearea lui Băsescu despre toată treaba asta, și să vedem cine mai e acum de vină de faptul că Guvernul nu poate să-și aplice “planul” ?

O altă chestie interesantă: până mai ieri atât Băsescu cât și Boc și restul găștii susțineau că acest pachet de măsuri este unica și singura soluție viabilă, și că orice alte măsuri alternative sunt fanteziste. Azi auzim că de fapt guvernul mai are un pachet de rezervă, pe care l-a ținut ascuns până acum. Păi cum vine asta? Ieri nu era nici o altă soluție, iar azi brusc există un întreg pachet alternativ? Când au mințit? Ieri? Azi? Tot timpul?

Apar din ce în ce mai mulți economiști, de la cvasi-necunoscuți până la personalități recunoscute, care își dau cu părerea asupra monedei EURO și a politicii economice a Germaniei. Mai mult decât atât, acești distinși domni dau și sfaturi legat de ce ar trebui să facă Germania în legătură cu EURO.

Există două curente de opinii:

1. zona EURO să dispară și fiecare să revină la moneda națională

2. să se restrângă zona EURO în sensul în revenirii Germaniei la marcă.

Motivația pe care o dau toți acești economiști este că Germania este un element “destabilizator” în zona euro, în sensul că influența economiei germane este prea mare și din cauza asta statele PIGS nu-și pot rezolva problemele de deficit prin artificii financiare (devalorizarea monedei, etc). Mai mult decât atât, s-a mers până acolo încât să se spună că Germania este de vină pentru faptul că atât statele PIGS și altele din zona euro nu sunt competitive pe piață.  Cu alte cuvinte, Germania este de vină pentru faptul că are cea mai eficientă economie și cea mai ridicată productivitate din Europa. Soluția dată de acești economiști e simplă și sună cam așa: să revină Germania la marcă, restul să rămână la euro iar euro să se devalorizeze suficient față de marcă pentru ca produsele “prea scumpe” în euro să se “ieftinească” în mărci și dolari și astfel exporturile noii zone euro restrânse să crească. Ulterior, atunci când “dezechilibrele” acestea de competitivitate s-ar rezolva (adică cel mai probabil niciodată), Germania ar urma să revină din nou în zona euro.

Teoria sună bine, dar domnii economiști pierd din vedere un lucru extrem de important și anume interesul Germaniei în toată ecuația. Istoria ne învață câteva lucruri foarte simple și clare:

1. moneda euro a apărut la insistențele Germaniei și ale Franței (cele mai puternice economii din actuala zona euro)

2. cea mai mare partea a costurilor cu introducerea monedei unice europene (cam 60%) au fost suportate de Germania

Efectele introducerii monedei Euro au fost și ele evidente: produsele “made in Germany” au devenit mult mai accesibile tuturor celor din zona euro, banii s-au mișcat mult mai ușor (în special dinspre băncile germane și franceze spre cele din tările cu economii mai “subțiri”). Toată lumea a fost mulțumită: statele puternice (Germania în special) și-a creat o piață de desfacere aproape ideală, statele mai puțin puternice au putut să atragă capital și să se dezvolte și totul a fost minunat până la venirea crizei. Odată cu criza financiară, mai toate statele care “trăiau” mai mult “pe credit” decât pe ce producea economia națională au început să se confrunte cu o lipsă acută de bani. Mai mult decât atât, toate aceste țări au simțit pe propria piele ce înseamnă să fi legat de o monedă pe care n-o poți controla, deoarece ce mai lejeră “ieșire” pentru ele ar fi fost să devalorizeze moneda națională.

Situația în care sunt azi țările PIGS poate fi sintetizată în felul următor: le-a plăcut să treacă la euro “pe barba” Germaniei, le-au plăcut banii băncilor și turiștior nemți, le-a convenit să cumpere produsele nemțești iar acum, când toată lumea vede că nu fac față pe piață ar vrea ca tot Germania sa fie cea care să dea înapoi și să-și reducă influența.

Domnul președinte ne-a mai dat ieri încă o mostră de “echidistanță” față de scena politică românească, invitând toată armata de parlamentari portocalii la Snagov pentru a le freca bine ridichea așa, ca de ajun de moțiune de cenzură. Detalii aici.

Ca de obicei, Băsescu a făcut ce știe mai bine, și anume o mică demonstrație de forță, pentru ca și ultimul îngrămădit de pedelist să priceapă cine e șeful și că-l ia dracu’ dacă mișcă în front. Mesajul a fost unul clar, cine nu e cu guvernul e împotriva partidului și zboară de la “putere” și, implicit, pierde tot ce i-a dat până acum partidul (contracte, etc).

Acu’ nu știu, poate sunt eu mai prost informat, dar din câte îmi aduc aminte scrie undeva, parcă la Constituiție, că președintele, pe perioada mandatului, nu are calitatea de membru al nici unui partid politic și, mai mult, are obligația de a fi echidistant. Adică, în traducere liberă, nu ar trebui să se implice deloc în afacerile interne ale vreunui partid și să acționeze ca un mediator între ele. Acțiunea de ieri însă a fost una care n-are nici o legătură cu statutul constituțional de președinte al României, ci o demonstrație de autoritarism și de dispreț față de legile și instituțiile tării. Traian Băsescu pare sa fie extrem de determinat să transforme și Parlamentul într-o marionetă cu care se poate juca după propriul plac, așa cum face cu Guvernul, și să ajunga astfel să dețină puterea absolutuă în România.

Moțiunea de cenzură (care sper că va fi introdusă după asumarea răspunderii de către Guvern) va fi un examen în primul rând pentru pedeliști, care vor fi puși în fața unei alegeri foarte simple: ori acceptă să fie preșul pe care Băsescu își șterge picioarele, ori se trezesc își iau în serios rolul și votează în funcție de propria conștiință și de voința celor care i-au trimis în Parlament. Întâlnirea de ieri nu demonstrează nimic altceva decât faptul că Băsescu și-a dat seama că Boc e pe cale să “scape din mână” partidul și că este nevoie ca liderul absolut să își reafirme puterea și punctul de vedere.

Începând de azi intru și eu în epoca televiziunii digitale (ce sa-i faci, o durat mult ca să ajungă erdeeșul să ofere așa ceva pe la noi). Am luat receiverul azi (HUMAX DIGI+HD), sunt curios să vad cum merge.

Partea bună e că pachetul vine cu tot ce trebuie în el:

- receiver

- telecomanda + baterii AAA

- cablu antenă (ăla cu care să te legi la TV dacă vrei să mai meargă televizorul și în mod analogic)

- cablu SCART

- cablu HDMI

- card-ul Digi

Partea proastă e că, în stil pur sovietic, receiverele HD se găsesc momentan numai la “sediul central” , de unde rezultă evident înghesuială, cozi, nervi, și încă una și mai tare – nimeni nu primește două receivere HD pe același abonament . Nici dacă vrei să le cumperi nu poți, tot ce îți pot ei oferi este un al doilea receiver digital non-HD… Adică se merge pe principiul “să se dea câte unul să ajungă la toți”. Oricum, n-am mai văzut așa isterie și cozi decât atunci când tot RDS-ul a început să ofere dongle-urile de Internet Mobil “pe gratis” .

Iete aici cu ce se ocupă dragii noștri vameși angajați CNADR. Nenii ăia burtoși (cine nu știe cum arată un vameș poate să se uite la dom’ ministru Blaga, că reprezintă perfect tagma vameșilor) cred că sunt în continuare ofticați rău că din 2007 încoace ei (cei care pierd vremea pe graniță de vest) și-au pierdut statutul de mici zei în fața cărora toată lumea tremura și împingea “dreptul”. Acu au descoperit o altă metodă de a mai face o șpagă mică, și s-au găsit să o aplice tocmai pe membrii caravanei AC/DC, care plecau din România.

Șpaga a fost cerută pentru a nu da o amendă pentru presupusa contravenție de a nu avea rovineta valabilă pe toată perioada de ședere în România. Tare faza…

Mogre face aici o socoteală cum că românul prost (a se citi contribuabil) dă statului român cam 70% din veniturile lui prin taxe și impozite. În schimbul acestor taxe și impozite, statul îi oferă educație, servicii medicale, pensie și/sau alte servicii “sociale”, la calitatea pe care o cunoaștem cu toți și care scade pe zi ce trece. Mai putem observa încă o tendință, taxele pe care contribuabilii le au de plătit sunt într-o continuă creștere (că de, trebuie să ne aliniem la cele din UE) iar serviciile pe care statul le prestează contribuabililor devin din ce în ce mai puține și mai proaste.

Dacă e să îi întrebăm pe guvernanți, ei ne vor spune că România are o problemă deoarece numai vreo 30% din PIB ajunge în bugetul de stat, în comparație cu alte state europene unde procentul e spre 40 sau chiar 50%. Cu alte cuvinte, noi avem taxe mult prea mici și de-aia mereu nu ajung banii pentru investiții, pensii și alte cele. De cealaltă parte se afla contribuabilii, de exemplu Mogre, care dau 70% din venitul lor statului sub formă de taxe și impozite și e normal să se enerveze când face socotelile și vede cu ce se alege din munca lui.

Problema în România e de fapt una muult mai veche și mult mai simplă, și nu are legătură cu nivelul de taxe pe care le are România, ci cu modul în care le colectează. Colectarea e o problemă majoră în România, începând cu impozitele pe proprietăți și terminând cu TVA și impozitul pe profit. E bine cunoscut faptul că, în România, numai fraierii plătesc taxe și impozite, iar restul “se descurcă”. Mai toți guvernanții pe care i-am avut după ’90 s-au confruntat cu problema colectării și nici unul nu a fost în stare să o rezolve. Drept urmare, de fiecare dată când s-au prins că au nevoie de mai mulți bani au mai mărit și/sau introdus taxe, bazându-se pe faptul că se vor găsi destui fraieri care să le și plătească. Pentru restul (șmecherii) s-au inventat ștergerea datoriilor, reeșalonări, scutiri și alte cele…

Singurele soluții viabile pentru rezolvarea problemei colectării taxelor sunt următoarele:

1. reducerea numărului acestora și instituirea unui sistem cat se poate de simplu și clar, astfel încât toată lumea să știe exact ce și cât are de plătit

2. reducerea taxelor ce afectează direct producătorii de bunuri, furnizorii de servicii și pe consumatori (TVA și impozit pe profit)

3. controlul mult mai strict al intermediarilor și comercianților (adică a celor care își bazează afacerea exclusiv pe a cumpăra cu un leu și vinde cu 2)

Mai avem o problemă legată de taxele din România: munca este suprataxată (și implicit descurajată) în timp ce “averea” (respectiv proprietatea) este taxată insuficient.