Nu știu acum dacă chiar se pune problema unei conspirații împotriva lui Oprescu – dar tot ce văd este că brusc atenția ”poporului” s-a mutat de la lupta electorală dintre candidați la lupta lui Oprescu cu ”sistemul ticăloșit”. Circul e gata…

Datele problemei sunt relativ simple: Oprescu vroia să candideze din partea PSD-ului, partidul l-a ”trădat” și atunci într-un acces de conștiință civică s-a hotărât să participe ca independent (vezi modelul Vanghelie în 2004). Acum problema e că Oprescu apărea ca o amenințare pentru candidatul PDL-ului și, mai ales, pentru cel al PSD-ului, fiind de așteptat ca el să atragă o parte importantă din electoratul acestor două partide. Având în vedere că alegerile locale și în special cele pentru București sunt un bun barometru pentru alegerile generale, un independent care să strice bunătate de procente pentru partidele care acum conduc în sondaje creează probleme grave… Și uite-așa a început procedura de urgență, și anume ”cum îl liniștim pe ăstă să nu ne încurce socotelile” … după declarațiile lui Oprescu PSD-ul i-a promis marea cu sarea numai să nu candideze, probabil au mai fost și alții care au încercat să-l convingă să stea în banca lui și într-un final, cum domnu doftor nu s-a lăsat, s-au apucat să-l caute la semnături.

Faza asta cu număratul semnăturilor e un fel de glumă proastă, deja s-au descoperit n excepții în care candidaturi au fost acceptate fără a îndeplini condițiile legii. Ei bine, în cazul lui Oprescu se pare că BEM-ul a fost de părere că trebuie aplicată litera legii la modul cel mai idiot posibil…

Oricum – până acum toată lumea are de câștigat de pe urma bâlciului creat:

- lui Oprescu îi crește cota de popularitate (dacă pâna acum era ”simpatic” prin felul de a se exprima, acum devine și mai simpatic din postura de victimă a unei conspirații)

- ceilalți candidați stau liniștiți pentru că momentan au scăpat de atenția presei și a publicului

- presa are subiect care să facă sigur audiență

Rămâne de văzut cum va evolua situația în continuare…

Rețeta cu titlul ”cum ne petrecem niște sărbători în stil românesc”. Să zicem că sărbătoarea (Paști, Crăciune, etc) este în ziua Z. Programul de sărbători se desfășoară după cum urmează:

1. Ziua Z minus un număr de săptămani – luni - lumea ”se cere” de la lucru cât se poate de mult. Dacă se poate o săptămână înainte și una după… e perfect…

2. Ziua Z minus una, două săptămâni – guvernul acordă n zile libere. Mai ales dacă e an electoral.

3. Ziua Z minus o săptămână – începe frenezia cumpărăturilor. Toată lumea se calcă în picioare prin magazine, traficul devine și mai infernal decât este el în mod obișnuit, lumea cumpără tot de te gândești că așteaptă sa vină următoarea foamete și nu câteva zile (una maxim două) în care magazinele vor fi închise

4. Vineri – înainte de Ziua Z – omor pe străzi, lumea fuge din orașele mari (și mai ales din București) care pe la țară, care pe la munte, care pe unde apucă

5. Zilele Z, Z+1. Z+2 – se mănâncă mult, se bea și mai mult, se mută înghesuiala din magazine în spitale la primire Urgențe. La televizor vezi la știri că iar s-a bătut recordul la apelurile la 112.

6. In final totul se încheie apoteotic printr-o babilonie în trafic atunci când se apropie data fatidică a întoarcerii la lucru și lumea se întoarce care de pe unde a fost.

Damnit, I hate the holiday migration!