Dragoș Mănac a deschis cutia Pandorei din sectorul imobiliar făcând o analiză comparativă între cele două variante pe care le are un tânăr în căutarea unei locuințe: să închirieze sau să cumpere prin credit ipotecar. Concluzia lui Dragoș, și anume cea că e mai bine să stai în chirie, a agitat foarte tare spiritele și mulți au sărit să-l contrazică. Ce mă bucură este că Dragoș și-a argumentat foarte bine punctul de vedere, ceea ce nu se poate spune de mulți care-și dau cu părerea pe marginea acestor subiecte.
N-o să intru în foarte multe detalii, aș atrage numai atenția asupra câtorva aspecte:
1. cei care cumpără acum apartamente mici, vechi și prost compartimentate (cum sunt peste 90% din cele construite în epoca comunistă) la prețurile care sunt acum pe piață riscă foarte mult să se trezească peste 10-20 de ani că au plătit nu de trei ori, ci de zece ori valoarea de piață a respectivei proprietăți
2. unui apartament, la fel și unei case, valoarea în timp îi scade (pentru că va începe să necesite reparații, va avea concureță din partea ofertei de construcții noi, etc), și este normal să se întâmple așa. Cine vrea să cumpere o casă într-un oraș știe că este foarte frecventă situația în care practic plătești prețul terenului, construcția de pe el de multe ori nu valorează mai nimic. La apartamente situația e mai neagră – cota ta din terenul de sub bloc este foarte mică, iar un bloc nu poate fi dărâmat și înlocuit cu altceva la fel de ușor cum se face cu o casă.
3. cei care își fac iluzii că odata cu intrarea în zona Euro (dacă se va întâmpla vreodata – eu nu sunt foarte convins) prețurile vor crește ca la intrarea în UE se înșeală amarnic. Deja la raportul preț/calitate stăm mai prost decât ceilalți europeni.
4. costurile deținerii unei locuințe vor exploda în curând – taxele și impozitele pe imobiliare se vor alinia și ele la cele din UE și atunci va fi jale mare – toate astea au fost amânate din motive populiste – dar nu va mai dura mult până când proprietarii de imobile din România vor avea aceleași obligații ca cei din UE, moment în care foarte mulți nu-și vor mai permite să fie proprietari și vor fi obligați să vândă. În acel moment este foarte probabil că raportul între cerere și ofertă să se inverseze și automat prețurile o vor lua la vale. Iar primele care vor scădea vor fi prețurile apartamentelor vechi – din simplul motiv că vor fi cele mai multe care vor invada piața.
5. chiria este o alternativă foarte bună atâta timp cât există o relație normală între proprietar și chiriaș. Din păcate la noi atât din lipsa unor legi și autorități de control în domeniu situația chiriilor este destul de tulbure.
Oricum în România există foarte multe prejudecăți legate de a sta în chirie – chiriașii sunt priviți ca un fel de paria ai societății – concepție complet greșită și alimentată mai ales de generația celor care pe vremea comunismului au stat în chirie la stat iar în anii ’90 au cumpărat respectivele apartamente pe bani de nimic (câteva salarii) iar acum nu pot concepe cum să nu ai locuința ta proprietate personală. Nu mi se pare nimic anormal în a fi chiriaș la 30, 35 sau 40 de ani – cred că există și alte priorități în viață decât să te înhami la un credit.
. Eu nu pot să numesc acum un număr de politicieni pentru care m-aș duce oricând la vot – dar o să enumăr câțiva în care încă mai am urme de încredere:
