Am văzut câteva emisiuni pe la TV relativ la tragedia întâmplată pe DN1, când un șofer de camion a provocat un accident groaznic, dărâmând o pasarelă pentru pietoni.

Mă surprinde câte voci am auzit care au sărit pe contructorii respectivelor pasarele și pe ministerul transporturilor – după părerea unora orice se construiește pe drum ar trebui sa fie “tank-proof”. Nu le iau lor apărarea - dar din câte am înțeles acele pasarele nu au fost concepute să reziste la un impact cu un camion deoarece:

1. sunt amplasate la o înalțime suficientă (aproximativ 5 metri)

2. sunt amplasate pe un drum unde accesul camioanelor peste 7,5 tone este INTERZIS.

Singura concluzie pe care o pot trage este că vina îi aparține în proporție de 100% acelui șofer inconștient, nesimțit și idiot care s-a găsit mai deștept decât restul și a intrat pe DN1 cu măgăoaia lui de camion. Am auzit ceva explicații cum că respectivul locuiește în nu știu ce comună de pe-acolo și că mergea și el acasă. Nu văd cum poate fi ăsta un motiv de a încălca regulile de circulație…

În orice caz situația e tipică pentru România – aici nimeni nu respectă decât regulile care îi convin, iar cei care-ar trebui să impună respectarea regulilor au alte preocupări.

N-ar mai lipsi acum decât ca în stil tipic românesc în urma anchetelor mortul să fie scos ca vinovat…

L-au fript pe Nenea Lars pă motiv că nu parchează conform legii. Nu contează că nu se poate parca altfel în zona respectivă, sau că toată lumea parchează la fel – nenea Garcea știe numai litera legii. Chestia cu spiritul legii îi depășește.

Cel mai probabil amenda nici n-a dat-o un polițiai de la circulație – din câte știu eu micimănii de astea fac mai mult polițaii comunitari (care acu am aflat și deu că au voie sa dea amenzi de circulație).

Sfatul meu pentru Nenea Lars:  contestă procesul verbal și vezi ce iese . În general la de-astea miliția cam pierde…

Am auzit/văzut/citit multe dezbateri pe marginea următoarei probleme: ce se întâmplă cu limba română, este ea în pericol de a se ”strica”? În general am văzut că există doua tabere: una ”radicală” care ar fi în stare să interzică folosirea de cuvinte străine și sancționează orice abatere de la regulile de ortografie și una ”progresistă” care susține simplificarea limbii și renunțarea la unele reguli.

Am citit pe Hotnews un interviu cu doamna Rodica Zafiu, filolog, și am rămas profund și plăcut surprins de atitudinea conducerii catedrei de Limba Română din cadrul Facultății de Litere. Opiniile doamnei filolog mi s-au părut a fi cele mai pertinente din cele pe care le-am auzit până acum pe această temă.

Opinia mea e că limba nu se strică prin importul de cuvinte străine (în special cuvinte provenite din engleză). Efect nociv au diverse exprimări mai mult sau mai puțin traduse din engleză (vezi problemele cu ”provocare”, ”locație” etc ) si prefer ca acolo unde cuvântul în engleză exprimă cel mai bine ce vreau să spun, să folosesc direct cuvântul și să-l scriu corect în engleză, fără a încerca diverse “struțo-cămile” în romgleză. Mult mai periculoase mi se par în schimb diversele exprimări deja devenite celebre ”… care este…” (folosit în stil Vanghelie), exprimările mai mult sau mai puțin manelistice și sau cele folosite de ”jmecheri”.

În ceea ce privește folosirea diacriticelor sunt de părere că cel puțin în mediul electronic ar trebui să fie acceptate ambele variante (chiar dacă acum nu se mai prea poate pune problemă existenței unor limitări ale sistemelor informatice legate de diacritice, trăiască UNICODE). Nu mă deranjează nici folosirea de ”sh” și ”tz” atâta timp cât este limitată la comunicări cu caracter informal pe messenger sau mail. Nu îi înțeleg pe cei care condamnă site-urile unor instituții sau publicațiile online care nu folosesc diacritice – nu am întâlnit până acum nici o situație în care citind un text fără diacritice să am probleme în a înțelege mesajul transmis de acesta.

DN1, Băicoi, radar în mișcare

Au adunat ceva bănuți ieri la bugetul local

Propun o extrapolare a ideii enunțate de Nenea Lars și propun ca în funcțiile unde se presupune că ar trebui să avem niște indivizi responsabili aceștia să fie angajați cu contract – și nu aleși de prostime – direct (primari) sau prin reprezentanți (miniștri și alte creaturi validate de Parlament pe diverse posturi). Cred că s-ar găsi prin toată Europa asta niște oameni serioși și cu experiență în administrație care – contra unor salarii atractive (similare cu ale unui manager general dintr-o multinațională) ar putea face și ceva treabă.

Poate așa am ajunge și noi să mai construim vreo autostradă, să mai terminăm cu toate micimăniile caracteristice neamului nostru

via Nenea Lars 

Susțin și eu inițiativa asta, sunt curios să aflu rezultatele sondajului.

Epopeea echipei naționale la Euro 2008 s-a încheiat aseară după înfrângerea suferită în fața Olandei. A fost probabil cel mai slab dintre cele trei meciuri jucate, chiar dacă era cel mai important, practic tricolorii aveau șansa de a se califica. Nu au reușit să convingă, echipa Olandei, chiar fără mulți din titulari pe teren, a reușit să ne bată relativ ușor cu 2-0. Realitatea este că Olanda pare a fi într-o super formă și până acum a rupt tot ce i-a ieșit în cale (și vorbim de finalistele ultimului campionat mondial) – victoria cu România nu a făcut decât să confirme diferența netă de valoare între cele doua echipe.

Bineînțeles că acum s-au trezit toți neica nimeni (atât din presă cât și de aiurea) să-și dea cu părerea de rezultatele naționalei, de unde la început toată lumea era resemnată că suntem în ”grupa morții”, acum toți zbiară că Mutu e de vină că nu ne-am calificat pentru că Buffon a apărat acel penalty, sau propun ca Pițurcă să fie demis și alte aberații. Tipic românesc.

Din punctul meu de vedere singurul păcat al echipei naționale e că nu a fost bătută crunt de celelalte 3 echipe așa cum se așteptau toți ”cunoscătorii” și că au îndrăznit să ne dea speranțe că totuși se poate să trecem de grupe. În orice caz, meciul cu Italia cred că a fost cel mai frumos meci jucat de echipa națională vreodată la acest nivel competițional și jucătorii au demonstrat că pot ține pasul cu campionii mondiali. S-a văzut clar că băieții noștri au dat tot ce-au avut mai bun în acel meci, și a fost unul din puținele în care naționala României a jucat ca o echipă, și nu ca de obicei (bambilici și ceartă între ”vedete”).

Acestea fiind spuse cred că echipa trebuie felicitată pentru modul în care s-a prezentat la acest campionat european – din lanterna roșie a grupei a reușit să dea emoții Franței și Italiei și să nu termine pe ultimul loc. Având în vedere cele trei competitoare directe eu cred că au reușit o performanță, în mod obișnuit ai noștri nici nu ajungeau să joace cu echipe de asemenea calibru.

Later edit: unde naiba au văzut toți că ”olandezii ne-au lăsat” – eu am văzut o echipă a Olandei care a avut posesia mingii doua treimi din meci (67% parcă era), au fost mai tot timpul în atac și ne-au bătut cu 2-0. Asta înseamnă că ne-au invitat pe noi să-i batem?

Cred că anul ăsta avem cea mai agresivă campanie în presă legată de programul ”rabla” – cam toți dealerii mărcilor auto de volum ne asaltează cu tot felul de oferte care mai de care mai atractive. Mă miră tare și faptul că discount-urile acordate sunt de multe ori mai mari decât echivalentul respectivei prime de casare – semn bun.

Mă bucur și că anul ăsta apar oferte și de la mărci precum Toyota, Ford și altele pe lângă deja obișnuitele Dacia, Renault și Opel. Sper să meargă cât mai bine vânzarile ajutate de acest program și să mai scăpăm de toate cojile și ruginiturile care încă sunt o prezență destul de frecventă pe stradă. Am și o propunere pentru statul român – să scutească mașinile luate prin programul ăsta de minunata taxă (de primă înmatriculare, mediu sau cum i-o mai spune).

Articol pe HotNews – după ce în prealabil a fost mare subiect la știri aseară.

Părerea mea e că ăștia care au prezentat așa știrea sunt niște agitatori și căutători de scandaluri – una din cele mai întâlnite tipuri de jurnaliști de la noi. De ce? Pentru că din câteva frânturi de declarații se apucă să fabrice o știre de senzație, mai au puțin și anunță că PNL-ul e pe cale să se scindeze.

Am văzut și eu declarațiile lui Tăriceanu, Orban și Norica Nicolai, și ele au fost așa:

1. Tăriceanu, din poziția de președinte al PNL, a făcut niște declarații normale după alegeri, și anume că se vor analiza rezultatele obținute de fiecare filială locală și că, după părerea lui, liderii filialelor care nu au atins 15% ar trebui demiși (sau ar trebui să demisioneze de bunăvoie) – demisia fiind echivalentă cu asumarea responsabilității pentru rezultatele obținute. Nu a dat nume, nu a spus că Orban sau x sau y trebuie dat jos din funcție.

2. Orban, din poziția de președinte al filialei București, a declarat că de mai multe ori i-a fost cerută demisia dar că nu consideră momentan această opțiune.

3. Norica Nicolai și Crin Antonescu, din pozițiile lor de membri ai filialei București, și-au exprimat susținerea față de liderul filialei din care fac parte.

De la aceste declarații până la știrile fabricate de jurnaliștii ”deontologi” e cale lungă, nu este nimic senzațional în faptul că președintele PNL anunță că partidul își va analiza rezultatele obținute la alegeri și va lua măsuri acolo unde este cazul.

A trecut și turul doi al alegerilor locale și, cel mai important, s-au decis câștigătorii la București. Nu o să comentez persoanele care au câștigat (Oprescu, ”Piedone”, Vanghelie sau Poteraș) – vorba lui Băsescu ”Câștigătorii trebuie felicitați” – dar o să încerc să fac o mică analiză a posibilelor efecte ale acestor alegeri.

În primul rând în alegerile locale de anul ăsta avem un mare perdant, și anume agregatul numit Traian Băsescu și PD-L. Chiar dacă liderii partidului încearcă să-și amăgească alegătorii cu texte de genul ”partidul nostru a avut cele mai bune rezultate din istoria sa” și altele, realitatea este că s-au clasat mult sub așteptări. Și mai rău, costul acestor rezultate nesatisfăcătoare a fost unul extrem de ridicat, după tona de bani cheltuiți s-au ales cu doi primari de sectoare și încă câteva orașe importante (Cluj, Brașov, Tg Mureș). Cea mai dureroasă este sigur înfrângerea suferită în București, unde atât la primăria generală cât și la sectoare candidații PD-L au intrat în turul doi dar numai candidatul de la sectorul 6 a reușit să și câștige.

Cea mai grea problemă a PD-L-ului acum este că s-a demonstrat că este un partid lipsit de personalități puternice și că este dependent de Traian Băsescu. Nici măcar resursele financiare aproape infinite și campania agresivă din presă îndreptată impotriva tuturor nu au putut să convingă alegătorii de faptul că PD-L ar fi ”ăia buni”. În orice caz, vin vremuri grele la PD-L în vederea alegerilor din toamnă, mai ales că vorbim de un partid care până nu de mult timp declara că abia așteaptă alegerile generale pentru a intra în forță la guvernare cu o majoritate confortabilă.

Pe de altă parte nici PSD-ul și mai ales PNL-ul nu sunt în poziția în care să se declare victorioși, ambele partide vor avea mult de muncă pentru a se putea prezenta onorabil în toamnă. Cea mai mare greșeală a acestor partide ar fi să nu exploateze criza de acum a PD-L-ului.

Aștept cu interes alegerile din toamnă și sunt convins că dacă rezultatele vor fi similare cu cele de la locale PD-L-ul se va duce la vale, mai ales că miezul partidului ăsta este format din diverși traseiști politici care nu vor ezita să părăsească corabia și să se ducă înspre celelalte tabere.