Cine câștigă, cine pierde, care-i treaba cu votul uninominal…

Din câte vad a început agitația pre-electorală și tema de bază este cea cu votul uninominal. Scandalul a început încă de la împărțirea colegiilor uninominale în teritoriu, evident PDL-ul se consideră nedreptățit, etc… Nimic interesant sau neașteptat până aici.

N-am văzut însă pe nimeni care să-mi explice ce aduce bun noul sistem de vot atât de ridicat în slăvi și de la care se așteaptă minunea numită “reformarea clasei politice”. Eu unul sunt de acord cu experimentul numit vot uninominal pentru că sunt curios dacă va schimba ceva în bine, dar rămân la părerea că este un simplu experiment și nu o soluție infailibilă așa cum este ea prezentată de Băsescu și alți suporteri înfocați (majoritatea pedeliști).

Nu imi fac prea mari iluzii legate de calitatea aleșilor în urma votului uninominal din următoarele motive:

1. candidații vor fi împinși în față și susținuți de către partide – nici o schimbare față de sistemul de până acum, oricum capii de liste trăgeau după ei partidul.

2. odată ajunși în Parlament aleșii noștri vor urma “disciplina de partid” – adică vor vota așa cum le cere partidul să o facă – iar nici o schimbare față de ce s-a întâmplat până acum.

Parlamentarii aleși prin vot uninominal se vor bucura însă de niște avantaje în plus:

1. fiind aleși în mod direct se vor simți mai importanți și mai viteji în relația cu partidul din care fac parte

2. vor putea să-și vândă mai scump serviciile către beneficiarii cotizanți a.k.a. “grupuri de interese”

În orice caz nu văd cum votul uninominal va rezolva câteva probleme cum ar fi:

- traseismul politic (după 4 ani e posibil ca alegătorul să nu mai țină minte dacă dupa alesul său a candidat pentru partidul x sau y)

- eliminarea unor personaje (“baroni”, mari corupți, etc.) din Parlament

Răspuns: face propuneri de rapoarte fanteziste cum este acesta.

Parlamentarul care vine cu propunerea – din grupul socialist – este de părere că ar fi cazul să se dea niște legi prin care libertatea de exprimare a indivizilor să fie îngrădită – astfel încât “ăia”, bloggerii, să poată fi trași la răspundere (chiar penal) în cazul în care întrec măsura. Distinsa doamnă nu realizează însă faptul că spațiul virtual nu este sub jurisdicția UE și că orice încercări de a interveni și a controla conținutul de pe web ar asocia UE cu state precum Iran sau China.

Îl așteptăm pe dl. Tucă cu un buchet de flori la ușa biroului distinsei doamne Marianne Mikko (de profesie jurnalistă).

Valeriu Stoica (vice-președinte PDL) a lansat o idee care a fost trasformată apoi de către presă într-un fel de “bombă” mediatică: la dezbaterile pe marginea modificării constituției să se ia în calcul și varianta reinstaurării monarhiei constituționale în România. În plus a mai făcut afirmația că din punct de vedere personal ar opta pentru această variantă, dar a completat afirmația spunând că opțiunile reale care se pot lua în discuție sunt republică parlamentară și republica prezidențială.

Modul în care a fost prezentată părerea domnului Valeriu Stoica în presă i-a făcut pe mulți să creadă ca practic acesta propune reinstaurarea monarhiei, ceea ce a dat naștere la tot felul de reacții, care mai de care mai aberante, venite atât din partea republicanilor cât și din cea a celor pro-monarhie. Tabăra celor pro-monarhie aduce ca argument principal în discuție realizările din perioada interbelică , republicanii în schimb nu pot concepe o revenire la un asemenea sistem pe care-l consideră depășit de istorie.

Indiscutabil fiecare din aceste două sisteme au avantajele și dezavantajele lor. Avantajele monarhiei ar fi:

- eliminarea alegerilor prezidențiale (din 5 în 5 ani) cu toate costurile aferente

- eliminarea luptelor între partide și în interiorul partidelor pentru postul de președinte

- eventuale apropieri între România și alte monarhii europene care ar putea fi facilitate de relațiile între respectivele case regale

La capitolul dezavantaje – probabil cel mai mare dezavantaj al monarhiei ar fi că mulți dintre cetățeni nu s-ar simți reprezentați de persoana regelui sau de membri casei regale. Similar, un sistem republican are la rândul lui avantajul de a fi cel mai reprezentativ pentru cetățeni – toți cei de la conducere sunt aleși prin vot liber exprimat.

Opțiunea mea ar fi republica parlamentară, cu un președinte care să aibă numai un rol simbolic (similar cu sistemul din Germania), parlament unicameral și un guvern cu o structură fixă de ministere. Argumentele mele pentru aceasta optiune sunt:

- postul de președinte, lipsit de putere executivă și cu un rol simbolic nu ar mai fi atât de atractiv pentru diverși demagogi

- un parlament unicameral are posibilitatea de a emite legi mult mai rapid decât unul bicameral (unde o lege poate fi plimbată între camere ani de zile)

- ministerele și rolul lor ar trebui clar definit iar structura guvernului ar trebui gândită în direcția eficientizării acestuia, a crea diverse ministere fantomă pentru a da niște posturi unor indivizi sau partide este total neproductivă.

NeneaLars o sa mă înjure cu ocazia asta dar eu de acord cu ridicarea mașinilor parcate aiurea pe stradă. Atenție – parcat aiurea nu înseamnă parcate ilegal.

Este evident că data fiind situația locurilor de parcare din toate orașele mari ale țării și resimțită cel mai acut în București majoritatea șoferilor parchează mai mult pe unde pot decât unde e voie. Ar fi o aberație să se apuce cineva să ridice toate mașinile care nu sunt parcate în locuri de parcare special amenajate, și, mai mult, este imposibil de realizat așa ceva în București.

Pe de altă parte avem de-a face cu un număr mare de șoferi care parchează complet aiurea - am văzut mașini parcate pe treceri de pietoni, în colțuri de intersecții, lăsate în stradă chiar dacă blochează alte mașini deja parcate și, poate cele mai frecvente, mașinile lăsate în drum cu avariile pornite “pentru 5 minute”. Astea sunt cele care ar trebui ridicate fără drept de apel și să plătească nu 500 lei amendă, ci 1000 sau mai mult. Nu cred că există altă soluție pentru a-i civiliza pe respectivii șoferi iar a parca după cum am spus mai sus (mai ales faza cu opritul în drum cu avariile pornite) este numai o dovadă de nesimțire.

Am citit articolul acesta și m-am scandalizat. Pe de o parte ce s-a întâmplat în acea comună din Timiș este revoltător – sub nici o formă nu se poate justifica crima comisă, nu se poate ca cineva să-și “facă singur dreptate”. Pe de altă parte am citit acele extrase din petiția online semnată de medici și m-am scandalizat și mai tare. Semnatarii acelei petiții se pare că s-au coalizat împotriva presei pe care o acuză că nu are calitatea de a îi judeca.

Nu sunt un admirator al presei din România, la fel ca în mai toate domeniile și în presă există destui indivizi care n-au nici o treabă cu meseria. Cu toate acestea este de datoria presei de a face publice diversele evenimente care se întâmplă în țară, atât evenimente de natură politică, economică, sportivă cât și medicală sau orice alt gen de eveniment de interes. Din acest punct de vedere, chiar dacă ne convine sau nu, presa are dreptul și uneori are chiar datoria de a prezenta și comenta absolut orice se întâmplă. În orice caz atacul la adresa presei nu poate să se soldeze decât cu înrăutățirea imaginii și așa șifonată pe care o are personalul medical din România.

Este evident faptul că sistemul medical din România este mult sub un nivel satisfăcător, și aici mă refer în special la asistența medicală de bază – cea oferită de medicii de familie – care este aproape inexistentă. Degeaba avem un număr de specialiști în câteva centre dacă sistemul stă pe o fundație șubredă.

O altă problemă a medicilor în general este aceea că mulți se consideră o castă de elită și consideră că ar trebui să beneficieze de privilegii și un tratament preferențial. Sunt convinși că statutul de medic ar trebui să le asigure automat atât respectul tuturor din jur cât și o situație materială peste medie. Nu realizează că în toată lumea civilizată a fi medic înseamnă în primul rând o foarte mare responsabilitate și că orice greșeală în actul medical poate însemna sfârșitul carierei. Nu cred că există la ora actuală nici un medic din România căruia să-i fie teamă de consecințele pe care le-ar putea suporta pentru o greșeală sau neglijență.

Țintele preferate ale presei în legătură cu problematica sistemului sanitar sunt Ministerul Sănătății și, mai nou, Colegiul Medicilor iar subiectele atacate mereu sunt pe de o parte managementul defectuos al Ministerului iar pe de altă parte pasivitatea Colegiului Medicilor și tendința acestuia de a mușamaliza și minimiza fapte grave săvârșite de medici. Cred că aceasta atitudine din partea presei este una corectă și sper ca, sub presiunea acesteia, cele doua instituții și sistemul de sănătate în special să evolueze înspre mai bine.

Se află în Sighetul Marmației și este de-a dreptul impresionant. În interiorul clădirii în care a fost închisoarea de la Sighet (pușcăria unde au murit Maniu, Brătianu și mulți alții) s-a reușit amenajarea unui muzeu care prezintă istoria reală a celor aproape 50 de ani de comunism din România și pune accentul pe toate atrocitățile comise în tot acel timp.

Cred că vizita la acest muzeu ar trebui să fie obligatorie pentru orice român, atât pentru “nostalgici” – poate le vine mintea la cap – cât și pentru marea masă de indiferenți. În special tinerii, cu precădere cei născuți dupa ’89 ar trebui să viziteze acest loc și să afle detaliile sumbre ale istoriei recente a României.

M-aș bucura dacă în fiecare muzeu de istorie din România ar exista măcar o sală dedicată prezentării epocii comuniste împreună cu toate “realizările” acesteia: distrugerea elitelor românești, colectivizare, deportări, deținuți politici, raționalizarea alimentelor, distrugerea de monumente, etc.

Pentru cei prea leneși să facă o vizită până în Maramureș le recomand site-ul oficial.

Unul din miturile cu care ne lăudăm noi românii este acela că suntem un popor inteligent. Conform opiniei generale mai toți copii noștri sunt deștepți și oriunde merg sunt primii (olimpiade, etc).

Ei bine, niște oameni răi de la Uniune au făcut ei ce-au făcut și au descoperit că 50% din tinerii de 15 ani de la noi au probleme de a citi și înțelege un text. Din păcate înclin să cred că nu se înșeală – cam ăsta e nivelul…

După scandalul de la Pitești și arestarea acelor indivizi care se ocupau cu “rezolvarea” permiselor auto contra unor sume de bani se pare că subiectul a ajuns să fie mult îndrăgit de presă. S-au apucat oamenii de ceva investigații și, bineînțeles, multe alte putreziciuni ale sistemului au ieșit la suprafață. Adevărul e că peste tot în țară există în mod sigur personaje care se ocupă cu astfel de aranjamente, probabil nu atât de bine organizați cât erau cei de la Pitești sau poate mai discreți și mai atenți să nu fie deconspirați. Oricum – cu ceva efort și punând în mișcare rețeaua PCR (pile-cunoștințe-relații) aproape oricine poate să-și netezească mai mult sau mai puțin drumul către obținerea unui permis de conducere.

Incontestabil în România ne confruntăm cu probleme foarte grave în ceea ce privește situația din trafic: șoselele sunt în general prea înguste, nu  întotdeauna suficient de bine semnalizate, comportamentul șoferilor în trafic este execrabil iar poliția rutieră se limitează la activități de pândă și la constatarea accidentelor. Cel mai vizibil rezultat este numărul mare de accidente cu victime de la noi – cel mai mare din UE (dacă raportăm numărul de accidente la numărul de mașini din trafic).

Aș încerca să fac un mic top al vinovaților pentru situația curentă din trafic:

Locul 1 : șoferii care nu respectă nici legislația rutieră și nici cele mai elementare reguli de bun simț. Nu sunt de acord cu afirmația domnului Viorel Recosanu “cele mai multe accidente sunt făcute de începătorii cu mașini scumpe”, nu știu pe ce statistici se bazează respectiva afirmație, dar din experiența personală de participant la trafic pot spune că cei mai indisciplinați șoferi sunt exact cei profesioniști, care conduc camioane, camionete, microbuze etc. și care se consideră stăpânii șoselelor și de foarte multe ori pun în pericol pe cei din jur prin manevrele riscante pe care le fac.

Locul 2 : poliția rutieră care nu e capabilă să impună respectarea legii. Nu cred că are nici un rost să intru în amănunte.

Locul 3 : statul român – mai exact cei care s-au ocupat și se ocupă de infrastructura rutieră.

Locul 4 : școlile de șoferi și instructorii auto care urmăresc doar să scape repede de elevi – fără să-i intereseze dacă respectivii au deprins ceva sau nu. De asemenea o mare problemă este faptul că școala de șoferi se rezumă în general la un număr de ore de conducere și explicații date în mers. Foarte puțini din cei care trec prin școlile de șoferi urmează cursurile de legislație, în general partea aceea rămâne “pentru acasă”.

Locul 5 : RAR și ARR, responsabile de starea parcului auto din România. În continuare întâlnim pe șosele tot felul de mașini care în mod normal n-ar avea cum să treacă un ITP, de multe ori fără mijloace de semnalizare (stop-uri, etc..), cu lumini necorespunzătoare și o mulțime de alte probleme tehnice grave care pun în pericol atât pe ocupanții lor inconștienți cât și pe cei din jurul lor.

Revenind la subiectul discutat pe Hotnews, am văzut acolo comentarii de genul:

- să se interzică începătorilor să conducă mașini mai puternice de 60 CP

- să se interzică începătorilor să conducă neînsoțiți de un șofer cu experiență

și multe alte aberații…

Aș vrea să le spun celor care au asemenea idei cretine că în mâinile unui șofer iresponsabil nu mai contează dacă mașina are 50 sau 200 de cai putere și nici cine stă în dreapta. În plus, un logan de 75 CP mergând cu 140 km/h este mult mai periculos decât un Audi, BMW sau Mercedes la aceeași viteză, nu din cauza puterii motorului ci din cauza dinamicii mașinii si a lipsei unor sisteme de siguranță cum ar fi ABS, ESP, etc. Din acest punct de vedere pot spune că printre cei mai periculoși șoferi din românia sunt cei care conduc Solenza, Renault Symbol, Logan și alte mașini cu caracteristici similare și care se cred niște mici Schumacher ai șoselelor ignorând limitările normale pe care mașinile lor le au.

În concluzie situația din traficul de la noi se va îmbunătăți doar atunci când vom învăța ce este acela bun simț și respect față de lege și față de ceilalți. Adică niciodată.

A trecut aproximativ o lună de la alegerile locale, aleșii s-au instalat comod în fotolii și teoretic s-au pus pe treabă. Nu știu cum e prin alte părți, cert e că la Brașov se vede că a trecut campania electorală și că dom’ primar e asigurat pe încă patru ani: toate șantierele pe care se lucra în draci în luna mai sunt cam în același stadiu în care erau pe 2 iunie… Probabil că au intrat în conservare și treaba se va finaliza cu un nou avânt heirupist de câteva săptămâni în 2012.

Singura direcție din care am auzit ceva schimbări este Bucureștiul lui Oprescu, unde se pare că niște “neni” bine ancorați în sistem își pregătesc cuminți băgăjelul (Udriște de la sistematizarea circulației, se pare că și arhitectul șef și, să sperăm, mulți alții).

Acum nu pot spune că mă așteptam la cine știe ce mare minune după alegeri, nu o să se schimbe absolut nimic în primării numai pentru că pe ici pe colo au apărut oameni noi. Există un sistem și funcționează. Și își și face treaba admirabil. Care treabă? Să pape banii pompați de contribuabili și eventual primiți de pe la guvern, UE și alte instituții de gen (care între noi fie vorba tot de la niște contribuabili vin, fie români sau europeni)!

Citeam aici că BMW s-a pus cu tunurile pe firma de xerox auto  Shuanghuan – cei care au “creat” modelul CEO – o imitație de doi bani a unui X5. Decizia dată de tribunalul din Munchen a fost clară – modelul respectiv trebuie să dispară din Germania (cele deja vândute trebuie distruse și se interzic noi importuri).

Întâmplător am văzut o chinezărie de-aia CEO și e foarte evident că a fost copiată grosolan – mai ales la partea din spate. După ochiul meu fața e furată mai mult după Toyota Land Cruiser – dar oricum… tot o copie rămâne. Nici prețul nu e chiar atât de minunat, mașina costă vreo 30 000 euro – ceea ce e cam mult pentru un morman de tablă chinezească. Mai ales că nu cred că respectiva firmă a bagăt bani în cercetare și dezvoltare a produsului, design, etc.

Nu am nimic împotriva produselor fabricate în China – sunt perfect conștient că la ora actuală aproape orice avem pe piață este fabricat acolo sau conține componente fabricate acolo. Chiar suntem dependenți de China pentru că ne-am obișnuit cu anumite prețuri la bunurile de larg consum, electronice și altele… nu cred că ar fi nimeni încântat să plătească o mie de euro pe un aparat foto digital simplu sau 50-100 euro pe un tricou simplu… 

Acea mașină CEO nu poate să concureze în nici un fel un X5, însa simplul fapt că seamănă prea tare și că poate crea confuzie constituie o insultă la adresa constructorului german. Probabil chinezii au țintit cu acea mașină un anumit segment de piață care e dispus să dea bani pe o copie ieftină, urmând să-și cumpere și sigla de la “băieți” din târg…