Isteria e în floare
. La noapte se va întâmpla lansarea oficială a minunăției digitale și de-abia aștept să văd mâine la știri reportaje cu oameni călcându-se în picioare pe la cele câteva magazine Orange unde vor putea cumpăra jucăreaua.
Deja spiritele s-au încins și s-au format două tabere care se înjură cu spor: pe de o parte sunt cei revoltați de politica de prețuri și care consideră telefonul drept o fiță pentru cocalari și prințese, pe de altă parte sunt cei care declară că oricine comentează de preț pentru iPhone este un sărantoc și un amărăștean. Evident de fiecare parte avem de-a face cu obișnuitele exagerări, chestia pe care respectivii n-o înțeleg, sau se fac că n-o înțeleg, este aceea ca iPhone, iPod și mai toate gadget-urile produse de Apple sunt o chestie de “fashion”, iar chestiile astea costă bani și au un public țintă bine studiat.
Nu sunt de acord cu cei care susțin că produsele Apple sunt cele mai calitative care există (vezi laptop-urile, iPod-uri, etc) – pentru categoria de preț la care se vând sunt niște produse OK, dar nu excepționale. Singurul lucru prin care se diferențiază de restul de electronice este design-ul, capitol la care într-adevăr Apple a reușit să dea lovitura.
În concluzie, cumpărând Apple (iPod, iPhone, MacBook, etc) cumperi în primul rând marca (Apple a reușit să-și creeze o imagine de marcă premium de electronice), în al doilea rând design-ul și abia în al treilea rând funcționalitatea. Nici un produs Apple nu strălucește prin performanțe extraordinare, toate sunt undeva peste medie dar mai scumpe decât alte produse echivalente din punct de vedere tehnic produse de alte mărci. Cu toate acestea, un design inspirat și o politică de marketing foarte bine pusă la punct a reușit să le transforme în unele din cele mai râvnite electronice de pe piață.
Later edit:
Se pare că m-am înșelat și că marea lansare a fost de fapt un mare fâs. Să fie oare prețul prohibitiv sau pur și simplu mult mai puțin interes pentru această jucărie decât ne-am fi așteptat?