Elemente de originalitate ale pieței imobiliare mioritice

În ultimul timp unul din subiectele preferate de presă este “criza imobiliară” de pe la noi. Mulți din “specialiștii” din domeniul imobiliar (a se citi proprietari de agenții imobiliare, dezvoltatori și alți asemenea experți) se întrec în a da tot felul de declarații, ba că BNR e de vină că înăsprește creditele, ba că nu există muncitori în construcții, ba că statul ar trebui să îi ajute și n alte cugetări de același calibru.

După părerea mea nu se poate vorbi în România de o criză imobiliară în adevăratul sens al cuvântului, ci de o criză a speculei. De ceva vreme încoace (de câțiva ani buni) procentul speculanților din rândul “jucătorilor” pe piața imobiliară a crescut foarte tare, aproape că s-a format o adevărată “clasă” a șmenarilor de imobiliare, persoane care se ocupă exclusiv cu “afacerile” imobiliare de tip “cumpăr azi, stau un pic să crească prețul, vând”. În rândul “dezvoltatorilor” se numără de asemenea mulți care ar putea fi încadrați în clasa speculanților, sunt aceia a căror ofertă se compune din imobile în stadiul de proiect, la care prețul crește de la o săptămână la alta. 

Această categorie de “jucători” pe piața imobiliară au creat fenomenul “cumpărați azi, că ofertă ca asta nu mai găsiți în veci, de mâine se scumpește” care a dominat piața în ultimii ani. Rezultatul acestei politici se vede acum – mai toate ansamblurile rezidențiale sunt în cel mai bun caz niște șantiere, termenele cu care se lăudau mulți sunt depășite cu luni de zile iar mulți dezvoltatori se plâng că nu au bani să le termine și dau vina pe stat, bănci și, în ultimă instanță, direct sau nu, pe clienți. Visul dezvoltatorului de imobiliare în România este, probabil, să facă un desen frumos, un filmuleț cu străduțe, căsuțe, copăcei, iarbă, locuri de parcare, să vândă desenele și filmulețele cu 1500-2000 euro/mp iar clientul să aibă răbdare 3-5 ani până construiesc ei ceva de banii ăia. Iar la final să mai ceară încă 15-20% în plus pentru că între timp toate s-au scumpit.

Legat de piața cu cea mai mare pondere, cea a apartamentelor de bloc construite în perioada comunistă, acolo treburile stau și mai prost – au apărut primele stagnări și scăderi de prețuri. După un vârf din vara lui 2007 se pare că nu mai există decât o singură direcție pentru prețuri, și anume în jos. Brusc acea categorie de speculanți care activau exclusiv în acea piață s-au trezit cu o lipsă acută de cash flow datorată numărului scăzut de tranzacții. Mai mult, s-au trezit că o proprietate cumpărată anul trecut cu titlu de “investiție” are azi o valoare de piață în cel mai bun caz egală cu cea de achiziție.

Deci, dragilor, nu e vorba de nici un fel de criză imobiliară, pur și simplu este o reglare naturală a pieței care era de așteptat la un moment dat. În criză au intrat cei care n-au anticipat corect momentul la care această reglare va interveni. Criza imobiliară adevărată va veni și ea, dar numai atunci când niște dezvoltatori mari vor da faliment (nici un pericol aici, pentru că nu există dezvoltatori cu adevărat mari) și când mai mulți din cei cu credite se vor afla în imposibilitate de plată și vor fi nevoiți să-și scoată la vânzare imobilele cumpărate cu credite ipotecare (nici aici nu văd un mare pericol, deoarece procentul imobilelor cumpărate cu credite ipotecare este foarte mic).

Azi dimineață am auzit “dimineața dementă” reloaded – aka “Morning ZU”. La prima auzire pare a fi exact același format de emisiune (farsa la “și jumate”, multă prosteală din partea lui Buzdugan, etc) – sunt tare curios dacă matinalul va avea același succes ca și cel de pe 21. Probabil că da .

Site-ul lor (wordpress ) e deocamdata cam varză (merge din an în paști).

Cu alegerile astea care se apropie revine iar în prim plan întrebarea, deja clasică, a cetățeanului turmentat: eu cu cine votez?

Ia să vedem puțin cam care-i oferta cu care se prezintă partidele politice de pe la noi:

• programe de guvernare serioase – NU. Ce-am văzut sub forma de programe de guvernare sunt practic promisiuni demagogice făra nici o susținere, ni se promit salarii beton și mulți kilometri de autostradă (PDL), locul x ca putere economică în UE (PNL), etc. 
• candidați serioși – NU. Toate partidele, dar absolut toate sunt într-o criză profundă de personalități credibile. Toți vând aceleași fețe, PDL-ul l-a dezgropat pe Stolojan, PNL-ul merge înainte cu Tăriceanu iar PSD-ul cu Geoană.
• discursuri coerente – NU. Singura preocupare a actualilor candidați este să se înjure între ei, să încerce fiecare să demostreze că celălat e mai prost, mai corupt, mai urât sau mai știu eu cum. 

Cui i-e frică de alegeri în sistem uninominal?

După ce la un moment dat mai toate partidele de pe la noi se bateau cu cărămida în piept că vor introducerea votului uninominal și se certau care din sisteme (siteme uninominale) este mai bun, acum, când alegerile mai au puțin și bat la ușă, unii au o revelație cum că poate pe liste e mai bine. Exemplul cel mai recent și concret este PRM – care a contestat în justiție hotărârea de guvern prin care s-a făcut împărțeala pe colegii uninominale. Justificarea lor? Că ei n-au fost niciodata de acord cu sistemul uninominal. 

Tot pe aceeași temă se agită și PDL-ul și șefu’ lor, actualul Președinte. Ăștia nu pot să zică drept în față că nu le convine pe sistem uninominal, că “personalitățile” pedeliste n-au șanse să se ridice la procentele pe care le poate aduna partidul, drept urmare se agață și ei tot de treaba asta cu împărțeala pe colegii. Acum ce-i drept m-aș fi mirat foarte ca PDL-ul să fie de acord cu o decizie a guvernului Tăriceanu, e în natura lor să fie invers că de, asta-i politica de partid.

S-ar părea deci ca cei cărora le e cel mai frică de uninominal sunt tocmai “ăia curați” – care vor să-i bage pe “ăia corupți” din PSD și PNL la pușcăria mafioților. Iar ăia răi, corupții ăia de liberali și social democrați, tocmai ăia au ajuns partizanii sistemului minune care va reforma clasa politică. Cred că atât PRM-ul, cât și PDL-ul s-au uitat puțin în ogrăzile proprii și au zis: mă, noi acum pe cine naiba scoatem la înaintare? Au văzut că nu prea au cu cine defila, drept urmare s-au decis că mai bine s-ar suci. Obiectivele în cazul ăsta ar fi diferite: PRM-ul ar vrea vot pe liste ca să îi crească șansele de a prinde ceva locuri in Parlament, iar PDL-ul ar urmări amânarea alegerilor un picuț, așa, până de alegerile prezidențiale, doar doar or avea și ei o locomotivă puternică să-i tragă în sus.

Altă treaba interesantă e că cel mai infocat partizan al uninominalului, președintele Băsescu, transmite în ultima vreme diverse semnale cum că de fapt nu-i prea convine sistemul propus pentru 30 noiembrie. S-ar părea că, din sperietoare de baroni locali, votul uninominal s-a cam transformat în sperietoare de politicieni demagogi de care nici un partid nu duce lipsă. Cei mai relaxați în acest moment mi se par PSD-ul – după experimentul de la alegerile locale la care niște baroni locali notorii au câștigat pe sistem uninominal fotolii de președinți de consilii județene cred că liderii PSD s-au lămurit că dracul nu-i atât de negru și că uninominalul ăsta nu e o amenințare pentru ei.

După cum am mai spus-o și cu alte ocazii eu sunt unul din cei care nu cred că votul uninominal este soluția miraculoasă de reformare a clasei politice. Sunt ferm convins că în viitorul parlament vom regăsi pe majoritatea personajelor controversate, că toți șefii mai mari sau mai mici din principalele partide își vor asigura locurile de parlamentari și că mare lucru n-o să se schimbe. Cu toate astea sper ca acest sistem de vot să fie un lucru interesant pentru alegători și să adune poate mai mulți oameni la urne. Dacă va atinge măcar acest obiectiv eu unul o să mă declar mulțumit, indiferent de ce configurație va avea viitorul Parlament în urma numărătorii voturilor.

citind ziarul Adevărul…

Nenii ăștia de la respectiva gazetă au descoperit acum roata și ne-au tradus frumos un articol probabil publicat de departamentul de marketing de la Renault. Ia uite ce reguli ne dau ei pentru a consuma aproximativ 3 litri la suta de kilometri cu un Renault Symbol:

1. în primul și în primul rând trebuie să ne cumpăram un Symbol, cea mai economică și sigură și confortabilă și calitativă de pe piață. lol.

2. în al doilea rând trebuie să respectăm sfaturile “specialiștilor”, disponibile aici, care se pot rezuma la câteva cuvinte:

• mergeți încet și subturat (nenii ăștia ne zic că, la un diesel, la 2000 musai trebuie trecut într-o treapta superioară). Aia înseamnă că regimul de croazieră ar fi undeva pe la vre-un 1500 – 1750 rpm.
• opriti motorul la fiecare oprire mai mare de 1 minut. no comment.

cine-s cei mai buni știriști din țară?

Răspunsul corect – PRO TV.

De ce?  Pentru că sunt singurii din presa de pe meleagurile mioritice care-au fost în stare să câștige un Emmy. Jos cu pălăria în fața oamenilor care au reușit această performanță (primul premiu Emmy câștigat de o televiziune din Europa de Est).

Din câte citesc aici, se pare că și dacă parlamentul își dă avizul pentru urmărirea penală a unui fost ministru (în cazul ăsta Codruț Sereș) aia nu înseamnă că respectivul “a fost dat pe mâna justiției”. Dintr-o “regretabilă eroare” cică toată documentația realizata de procurori, care a fost remisă Senatului pentru ca acesta să poată lua o decizie corectă, a fost secretizată și arhivată. Cu alte cuvinte, da, suntem de acord ca individul să fie urmărit penal, dar nu vă mai dăm dosarul, trebuie s-o luați de la capăt cu cercetările. Și, probabil, după ce mai faceți un nou dosar, trebuie să veniți iar la noi să-l dezbatem și să vedem dacă-l lăsam au ba pe colegul pe mâna voastră.

Un nene senator spunea că decizia de a secretiza dosarul “a fost o prostie și ea trebuie corectată”. Faptul că a numit acțiunea drept o prostie și nu o greșală mă face să mă gândesc că de fapt toată treaba e un alt fel de “portiță” găsită pentru a se mai frâna un pic derularea procesului. Mai ales că, din câte mi se pare, dosarul respectiv este inițial studiat în comisia juridică care probabil redactează documentele care ajung apoi în dezbaterea din plen pentru a fi aprobate sau respinse. Deci, cel mai probabil, hotărârea de a aviza urmărirea penală dar de a bloca accesul procurorilor la dosare s-a dat în comisia juridică.

În orice caz situația pare mai mult de plâns – pare a fi o nouă dovadă a respectului pe care Parlamentul României îl are pentru instituția numită justiție.

Atenție, s-a dat drumul la maimuțe . Cu alte cuvinte bag seamă că s-o pornit campania cea electorală, că mai toți liderii s-au apucat să se dea în stambă:

• Geoană oferă bani la căpșunari
• Boc vine cu idei crețe de parlament unicameral (ideea în sine e ok, da’ tare cred eu că e numai un bullshit electoral – că ei cum așteaptă să câștige alegerile cred ca s-ar bucura să aiba vreo 1000 de parlamentari )
• Tăriceanu dă cu paru’ după Stolojan

Ia uitați aici articol. Cică românii plecați la muncă în străinatate, acum că s-a împuțit treaba pe acolo pe unde s-au dus, ar veni înapoi dacă statul le-ar da locuințe, că vezi doamne unii din ei au trebuit să-și vândă ce-au avut ca sa poată merge la lucru în UE. Știrea asta vine în completarea uneia mai veche prin care se zicea că statul ar trebui să acorde niște facilități fiscale celor care vin înapoi din străinătate, pentru ca aceștia să-și poată deschide o afacere.

Pe mine chestiile astea mă enervează rău de tot, mi se pare prea mult și să se pună problema, deoarece ar fi o bătaie de joc și o discriminare pentru restul de cetățeni, ăia mulți, care au rămas în țară și au încercat să facă ceva aici. Din punctul meu de vedere despre persoanele care și-au vândut casa pentru a pleca în străinătate (ceea ce implică faptul că au plecat cu familia) se poate spune că au renunțat la cetățenia română. 

În comentariile postate pe marginea acelui articol apare și un oarecare (probabil muncitor în Spania) care spune:

“Statul trebuie sa ne ajute sa ne putem reintegra! Nu am plecat de satui din Romania, am plecat sa ne facem un viitor. Acum treaba nu prea mai merge si vrem sa ne intoarcem. Romania are nevoie de noi, asa ca trebuie sa faca ceva pt asta. Nu vrem case de-a gata cum le dati la sinistrati, ci doar un ajutor de 20-40% din valoarea unei case. O prima de repatriere de sa zicem 30,000 Euro ne-ar ajuta mult. Decat sa dati bani la aia din Bangladesh sau India, nu-i mai bine sa ii ajutati pe confratii vostri?!”

E clar că personajul respectiv trăiește într-o lume a lui (sau a lor), ruptă de realitate. Realitatea este că statul nu are nici o obligație specială față de ei, România nu are nevoie de ei în mod special – toate merg înainte și cu ei și fără ei. Ba chiar înclin să cred că România n-ar avea nimic de câștigat prin întoarcerea în țară a unor asemenea persoane. Legat de partea cu prima de repatriere, asemenea idee poate izvorî numai din capul vreunui individ care duce dorul banilor de pe “ordonanță”, a “plăților compensatorii” și alte pomeni de genul. 

Am impresia că ideile de acest gen vin pe fondul unor declarații sforăitoare a diverșilor demagogi care umplu scena politică, în frunte cu mult iubitul nostru conducător Băsescu, care se întrec în declarații sforăitoare în timpul vizitelor în țări precum Italia sau Spania. Cel mai recent exemplu este discursul ținut de Băsescu la Roma, în care le explica celor adunați acolo cum că România are nevoie de ei și că-i așteptă acasă în al doilea mandat al domniei sale. Poate ar fi mai bine pentru noi toți ca domnul Băsescu să devină un “președinte al românilor de peste hotare” și să ne lase în pace .

Uite-așa poți isteriza o nație.

Zice aici cum că Doctoru’ în calitatea lui de primar de București ar fi semnat o decizie prin care orice Mitică a obligat să spele trotuarul din fața proprietății lui. Nu se dau prea multe detalii, iar HotNews prezintă știrea în stil OTV: păzea că vine Doctoru’ cu amenda dacă nu ieșiți la curățenie sâmbătă de sâmbătă. Evident că pe marginea articolului s-a iscat ditamai discuția (erau vreo șaizecișiceva de mesaje), în care marea majoritate a indivizilor zbierau ca din gură de șarpe, jigniți în adâncul sufletului că cineva își permite să dea asemenea decizii.

Acum, ca să fim cinstiți, curățenia e o mare problemă la noi, și nu neaparat în București, toată țara se scaldă în mizerie și praf. Bucureștiul e un caz aparte, dar numai pentru că într-un spațiu relativ mic sunt înghesuiți un număr mare de români, iar oriunde înghesui un numar mare de români rezultă o cantitate mare de mizerie. În plus, mare parte din românașii noștri consideră că faptul de a strânge o hartie de pe jos, de a-și aduna rahatul lăsat de câine sau de a curăța mizeria făcută de altul este mult sub demnitatea (respectiv “valoarea” lor), prin urmare ar prefera să sară de pe un morman de jeg pe altul decât să pună mâna pe o mătură.

Legat de mizeria de pe străzi sau de pe lângă blocuri și case, concepția generală e că primăria e de vină. Oamenii consideră că dacă ei plătesc impozit la primărie (care este o sumă modică – zic eu), automat de banii ăia primăria trebuie să asfalteze, să facă curățenie, să amenajeze și să întrețină parcuri, să construiască locuințe sociale, să subvenționeze căldura, gazul, curentul și, dacă se poate, să mai facă și câte un chef cu mici și bere gratis în fiecare weekend.

Sunt convins că o asemenea inițiativă cum este cea propusă de Oprescu n-are nici o șansă de realizare, e aproape imposibil de pus în practică într-un sat de câteva mii de oameni iar pentru Bucureștiul zilelor noastre e o adevărată utopie.