pe chiaburi, burghezi și pe toți capitaliștii!

Via HotNews aflăm de Târgul Milionarilor de la Munchen. Și de reacțiile pe care le provoacă: activiștii sociali(ști) l-au definit ca, citez, “O expunere obscena a bogatiei perverse”. Tot ei spun că, citez din nou, “Bogații sunt cauza sărăciei”.

Evident pe marginea acestui eveniment și al protestelor respectilor activiști s-au trezit și un număr considerabil de berbeci de pe la noi să-și dea cu părerea și să emită judecăți de valoare. Ca de obicei s-au împărțit în două tabere care s-au apucat cu spor să se înjure. Pe de o parte sunt cei foarte vehemenți împotriva acelor activiști (e o prostie să-i condamni, oamenii ăia protestează din convingere și au tot dreptul legal să o facă), iar pe de altă parte există armata frustraților care din ură și invidie față de cei mai avuți decât ei încearcă să se solidarizeze cu protestele. În bunul spirit al dezbaterilor de la noi cele două părți au fiecare idei extremiste, suporterii capitalismului îi acuză pe ceilalți de faptul că sunt niște puturoși care vor să primească totul de-a gata de la stat, cei care condamnă bogătașii și, implicit, capitalismul, îi acuză pe primii de lăcomie și de faptul că sunt sclavii banului.

Ar trebui clarificată puțin situația: târgul respectiv nu se organizează pentru șmecherașii cu Q7 alb, nici pentru prințesele de Bamboo, nici pentru miliardarii de carton de prin Europa de Est. Atâta timp cât există o piață a produselor de lux și de super lux, piață care cunoaște o creștere accentuată în ultimii ani, mi se pare absolut normal ca să se organizeze evenimente de acest fel.

Legat de atitudinea prostimii față de cei bogați, aceasta a fost, este și va fi una de ură și invidie. Sentimentul general este că “ăia” sunt bogați pentru că-i exploatează pe “ăia mulți și săraci”. Placa pe care o repetă mereu este cea cu “nedreptatea socială”: un miliard de oameni moare de foame în lume și o mână de oameni au averi colosale. O să fiu dur acum, dar un miliard înseamnă cam 15% din populația globului, și nu cred că a existat de-a lungul istoriei vreo perioadă în care procentul muritorilor de foame să fie atât de mic. De asemenea sunt convins că o utopică redistribuire a averilor celor mai bogați 1 milion de oameni către acel miliard de muritori de foame nu ar rezolva în nici un fel problema.