Români! Sus ștampila!

Apelul de mai sus se vrea o invitație la vot. Motive să mergeți aveți destule:

  • Aveti ocazia să vă dați cu părerea / să vă susțineți favoritul/favoriții / să îi taxați pe ăia care care v-au enervat
  • Chiar nu durează mult și nici nu e complicat (în 5 minuțele e gata treaba)
  • Dacă faceți parte dintr-un colegiu mai “spălat” aveți șanse ca printre candidați să se regăsească oameni de valoare și/sau tineri de perspectivă
Nu o să mai zic că ar fi o datorie civică, etc. pur și simplu e o ocazie de a vă exprima o opțiune și un exercițiu de democrație.

Confruntare electorală PSD-PDL-PNL la Antena 1

Am văzut aseară, nu chiar de la început, confruntarea televizată “Eu cu cine votez” de pe Antena 1, unde liderii celor trei partide care contează au avut ocazia să își “vândă marfa” și să-și atace contracandidații. Am avut parte de un show reușit și de o moderatoare care s-a achitat bine de rolul său, astfel încât nimeni nu cred că se poate plânge că nu a avut drept la replică sau că vreunul din partide sau candidați ar fi fost favorizat.

Pentru început aș nota faptul că niciunul din partide nu și-a trimis la emisiune liderii mai “spurcați de gură”. Dintre absenți aș aminti pe:  Năstase, Mitrea, Ponta de la PSD; Berceanu, Udrea, Boureanu de la PD-L, Orban, Antonescu, Olteanu de la PNL. Lipsa lor și a multor alți lideri mai bătăioși a făcut ca dialogul să fie în general civilizat și să nu avem parte de momente de circ și bâlci după cum eram obișnuiți în asemenea ocazii.

Trecând mai departe, impresia pe care mi-au creat-o cei trei lideri de partide, așazișii “candidați la postul de premier” a fost următoarea:

  • Călin Popescu-Tăriceanu – cel mai coerent discurs, cea mai bună imagine. Am impresia însă că insistă cam prea mult pe placa cu creșterea economică și cu mărirea salariilor și a pensiilor și destul de puțin pe programul de guvernare pentru următorii patru ani. A spune doar că vor continua ce-au făcut până acum nu este de ajuns.
  • Mircea Geoană – imagine ok, discurs coerent și puternic de stânga. Exagerează însă cu ideile de genul “capitalismul s-a dovetit falimentar”, “stânga este acum la putere în lume” etc.
  • Theodor Stolojan – imagine ok, cel mai puțin coerent discurs. Insistă mult prea mult pe demonizarea “coalitiei PSD-PNL” și exagerează cu populismele. Are dezavantajul de a conduce un partid fără o doctrină clară – ei se consideră de centru-dreapta dar de fapt sunt “anti”. Anti-PSD, anti-PNL, anti-oricui ridică glasul împotriva lui Băsescu.
Legat de doza de realism afișată de cei trei lideri, avem pe de o parte pe Geoană și Stolojan care deja se văd înscăunati la Palatul Victoria și par să nu conceapă ca posibilă alt deznodământ al alegerilor și pe pe cealaltă parte pe Tăriceanu, mult mai rezervat și conștient că viitorul guvern nu se poate forma decât în urma negocierilor între partide.
În concluzie pot spune că asemenea dezbateri televizate pe acest format ar trebui să fie mult mai dese în timpul campaniei (din cunoștințele mele aceasta este prima, cu 4 zile înainte de alegeri). Asemenea format îi obligă pe candidați să vină pregătiți, să fie gata să atace sau să își apere cu argumente programele politice pe care le “vând” alegătorilor. Cred că toată lumea e sătulă de tipul clasic de campanie electorală românească: mitinguri cu mici, bere și alte pomeni, atacuri la persoană și discursuri cu liste de promisiuni de multe ori fără acoperire.

Românii și criza economică

Post-ul ăsta al lui Sorin m-a provocat într-un fel să atac un subiect pe care de mult timp încerc să îl evit – și anume criza economico-financiară care a afectat/afectează/va afecta România. Nu m-am băgat în subiect până acum pentru că mi se pare că este un subiect ultra-discutat și para-comentat.

Punctul meu de vedere relativ la problema crizei financiare, respectiv economice este următorul: în scurt timp după alegeri și după trecerea sărbătorilor de iarnă, după ce ne vom trezi din aburii beției de revelion și ne vom fi tratat indigestia specifică sezonului o să ne lovim de efectele concrete ale crizei și o să începem să tragem ponoasele. Argumentele punctului meu de vedere sunt următoarele:

  • pentru moment cei care lansează tot felul de avertismente sunt considerați de către marea masă drept niște alarmiști care vor să sperie lumea
  • românii sunt analfabeți din punct de vedere economic. Nu pot gândi mai departe de ziua de azi și, cu atât mai puțin, cred că ce se întâmplă la vecinul nu-i afectează în nici un fel. Ba mai mult, moartea caprei vecinului este un motiv de bucurie.
  • românii sunt inconștienți. Chiar dacă cineva le-ar demostra cu argumente solide că ar fi bine azi să se mai abțină pentru ca mâine să nu moară de foame 9 din 10 ar considera că “știu ei mai bine ce fac” și ar proceda exact invers.
Aud destul de multe voci care susțin că povestea asta cu criza e o făcătură, ceva artificial venit din Vest de la ăia bogați, un motiv să ne mai exploateze pe noi săracii. Majoritatea nu pot înțelege cum îi poate afecta pe ei faptul că băncile limitează creditarea – ce-i privește pe ei chestia ata, pentru că vorba ceea, peste 90% din români sunt proprietari pe locuințele lor deci nu-i privește ce se întâmpla cu creditul ipotecar, veniturile marii majorități vin din salarii și pensii – surse considerate drept sigure – e treaba angajatorilor și a statului să aibă de unde să dea banii și mare parte din economie se bazează pe comerț (iau cu un leu și vând cu doi, cât timp avem cash-flow nu se pune problema de finanțarea afacerii prin credit bancar).
În plus, după ce că nu înțeleg chestiunile de mai sus asta, românii sunt și unii dintre cei mai proști consumatori din Europa, dacă nu chiar din lume. De ce? Pentru că sunt dispuși să-și cheltuie toate veniturile, ba chiar să apeleze la credite de consum pe tot felul de fițoșenii pe care în mod normal nu și le-ar permite (telefoane mobile scumpe, “plasme”, etc), nu se uită la preț când vine vorba de “obligații” (bradul de Crăciun se cumpără chiar dacă va costa 500 sau 1000 lei, de pe masa de sărbători nu pot lipsi sarmalele și friptanele de porc + băutura aferentă nici dacă kilul de carne și sticla de vin ajung 100 de lei) și nu au o problemă cu faptul că aceste slăbiciuni le sunt exploatate la maxim de către comercianți. Trendul general este ca în luna decembrie să se cheltuiască excesiv (salariile, primele de “porc” care sunt considerate ca obligatorii de primit, banii puși la “ciorap” și, dacă e nevoie, chiar să se bage în ceva credite micuțe doar doar să ajungă banii pentru niște “sărbători adevărate”). Ce-o să fie în ianuarie, Dumnezeu cu mila, om vedea la vremea respectivă și oricum “ne descurcăm” că suntem deștepți.
Rețeta după care bănuiesc eu că se va instala criza în România – cu părerea mea de neavizat – va fi următoarea:
1. în decembrie se va cheltui enorm (ca și în ceilalți ani), foarte mult fără rost. Vor fi destui care-și vor neglija alte obligații de plată (rate, cheltuieli cu utilitățile, etc) doar pentru a putea dispune de cât mai mulți bani de “spart” de sărbători
2. din ianuarie încolo toți cei care se încadrează la pct. 1 vor trebui să-și plătească datoriile, deci vor începe să “strângă cureaua”. Datorită crizei financiare (care a cauzat creșteri puternice la dobânzile la credite) cei care au avut rate de plătit și le-au amânat vor avea de dat înapoi mult mai mulți bani, iar creditorii vor apela mult mai repede la recuperatorii de creanțe și nu vor avea răbdare să aștepte prea mult dupa debitori. Consumul va scădea foarte puternic (cum se întâmpla și până acum în primele luni din an) – deci multe firme vor avea probleme grave de cash-flow.
3. problemele de cash-flow ale firmelor, impreună cu dificultățile crescute de a obține credite, vor duce în prima fază la întârzieri de plăți ale taxelor către stat și a salariilor către angajați, si chiar la multe falimente. La acest moment putem spune că se intra puternic în criză: mulți oameni nu-și vor mai primi salariile sau își vor pierde locul de muncă, statul va fi în criză de venituri și ar putea ajunge în imposibilitatea de a plăti subvenții, salarii la bugetari și chiar pensii, iar pe fondul crizei internaționale nici nu va avea de unde să se împrumute pentru a se scoate din groapă. Abia atunci vor pricepe și românii că atunci când se vorbea de criză nu erau doar niște vorbe goale.
Nu am pretenția că analiza mea e una extrem de pertinentă d.p.d.v economic, dar ăsta este un scenariu care mie mi se pare destul de verosimil și care, dacă situația nu este ținută bine sub control, ne poate duce înapoi la situația din anii ‘90. 

Polițele CASCO – furăciune sau management prost rău?

Zice Adevărul că, citez, “polițele CASCO rămân neprofitabile“. Dacă intrăm în articol de fapt vedem că societățile de asigurări spun că per ansamblu, atât polițele RCA cât și CASCO le provoacă pierderi. Mai mult, situația asta există în condițiile în care 80% din cei asigurați nu înregistrează daune.

Ei bine, având în vedere halul în care asiguratorii au scumpit polițele (atât RCA cât și CASCO), introducerea franșizei de eveniment de 100 de Euro și procentul de 80% al celor care nu au daune este evident că aceste societăți de asigurări ori au un management complet neperformant, ori undeva apar diverse furăciuni. Este imposibil ca 20% din clienți să genereze pierderi atât de mari.

Părerea mea e că acest articol se încadreză într-o campanie de intoxicare prin mass-media dusă de societățile de asigurări pentru a justifica într-un fel majorările de tarife care ne așteaptă din 2009. Deja sumele plătite pe asigurările auto în România le depășesc pe cele plătite în alte state ale UE, și cu toate acestea asiguratorii încă se plâng că sunt în pierdere și aruncă vina pe șoferi, care la rândul lor aruncă vina pe starea infrastructurii. Este adevărat că starea infrastructurii generează probleme tehnice și uzuri premature autovehiculelor, dar acest gen de “daune” care sunt cele mai frecvente nu sunt acoperite de nici un fel de poliță de asigurare. Nu cred că merge nimeni la asigurator să-și schimbe elemente de suspensie, direcție, etc. – cele care au cel mai des de suferit din cauza drumurilor de pe la noi.

Ceea ce ar trebui să facă asiguratorii ar fi în primul rând să investigheze corect diversele evenimente asigurate (de suficient de multe ori se comit fraude cu acordul mutual al Poliției – foarte multe situații de tamponări cu vină comună, în care ambele părți își repară mașinile pe asigurare RCA), să urmărească mai strict facturile de service (este bine știut că majoritatea service-urilor auto practică două grile tarifare – una pentru reparații făcute “pe banii clientului” și alta, la prețuri mult umflate, pentru reparații pe CASCO) și, de ce nu, să își revizuiasca structurile de costuri.

Câteva concluzii pe marginea unui sondaj pre-electoral

Via Sorin am dat peste acest sondaj de opinie numit “Barometru preelectoral național”.

Nu o să mă lansez acum în polemici legate de cât de realiste ar fi procentele pe care acest sondaj le dă – eu unul nu am prea mare încredere în veridicitatea lor (s-a demonstrat de multe ori că aceste sondaje au niște erori mult mai mari decât cele anunțate). În orice caz din acest punct de vedere, al procentelor partidelor importante, nu sunt nici un fel de surprize, avem PSD și PDL undeva între 30% și 40% și PNL undeva la 20%. Aproape sigur pe acolo vor fi și procentele rezultate după numărătoarea voturilor, ce nu poate ghici cred nimeni la ora actuală este ordinea primilor doi clasați – diferența între locurile 1 și 2 fiind de 3% la o eroare declarată de +/- 2.5%.

Bun –  să revenim acum la o anomalie pe care aș remarca-o eu la acest sondaj de opinie: 26% absenteiști și nehotărâți. Procentul mi se pare SF, nu cred că vom avea o prezența la urne de 74% având în vedere prezențele înregistrate la ultimele alegeri și faptul că majoritatea electoratului nu înțelege care-i treaba cu uninominalul. 

Concluzia pe care o trag eu este că alegătorii de la noi nu au înțeles nimic din votul uninominal, deoarece:

1. jumătate din cei chestionați nu știu nimic despre candidații din colegiul lor

2. 80% din cei chestionați vor vota în pro sau contra candidatului partidului din care face parte primarul localității de reședintă

3. 59% din cei chestionați nu vor vota un candidat nou intrat în politică, fără experientă.

Rămâne de văzut ce-o să iasă, dar cred că ne putem lua deja gândul de la acel miraj numit “reformarea clasei politice”.

Taxa auto suspendată?

Sorin s-a supărat iar pe Tăriceanu, pe bună dreptate aș zice. Nenea premier a declarat că una din măsurile anticriză ale guvernului va fi suspendarea aplicării taxei auto (de poluare sau cum îi mai zice acum) timp de câteva luni, pentru a ajuta producătorii autohtoni (a se citi Dacia, că n-am auzit de alții, Ford din câte știu eu încă nu a pornit producția la Craiova) să traverseze această perioadă de criză.

Eh, decizia asta mie-mi pute rău a pomană electorală. De ce? Pentru că favorizează clar în primul rând pe Dacia (care are cea mai mare cotă pe piața autohtonă de mașini noi) și în al doilea rând pe dealeri. Angajații de la Dacia + firmele care lucrează pentru Dacia înseamnă câteva zeci de mii de oameni, care la randul lor influențează alte zeci de mii de oameni (familie, prieteni, etc). Dacă aceștia “pun botul” la măsura asta e posibil ca PNL-ul să ia niște procente bune în plus. 

Părerea mea e că o asemenea măsură – suspendarea unei taxe pentru o anumită categorie de contribuabili – e o mare prostie, deoarece:

- va genera un val de proteste din partea celor care se vor simți discriminați – majoritatea celor care vor să-și cumpere o mașină (sunt mai mulți cei care nu vor să dea peste 8 – 10 mii de euro și aleg soluția second-hand)

- e posibil să fie atacată din nou de CE (pentru că are caracter discriminatoriu și, mai rău, favorizează un anumit jucător din piață)

Rămân la părerea mea, exprimată de oricâte ori a venit vorba de această taxă, și anume cea că ideea de taxă unică plătită la prima înmatriculare a unei mașini e o măsură care urmărește strict să mai stoarcă niște bani de la contribuabili. Singura soluție viabilă este restructurarea grilelor de impozitare prin corelarea acestora cu nivelul de poluare (norma Euro + emisii CO2). În felul acesta vor rezulta impozite:

- mai mari pentru mașinile vechi și poluante (non-euro, unde intră și daciile vechi și alte gioarse, euro 1 și euro2 – mașini produse în anii ‘90)

- mai mari pentru mașini cu motoare de capacități și puteri mari (cu cât motorul e mai mare și mai puternic automat el emite mai mult CO2, chiar dacă are normă de poluare Euro4 sau Euro5)

- mai mici pentru mașini noi și puțin poluante (motoare mici și/sau tehnologii noi care reduc poluarea)

Hibridele ar trebui scutite de impozit.

Cu un sistem de felul acesta oamenii vor fi stimulați să scape de vechituri și să-și cumpere mașini cât mai noi. Nu cred că cineva își va mai dori o mașină second hand veche ( 8-10 ani sau mai mult) și să plătească anual un impozit comparabil cu prețul plătit pe ea.

Taxa auto, salvarea economiei naționale?

Via HotNews aud de o declarație a primului ministru: “Am avertizat că importul excesiv de mașini second-hand va distruge locurile de muncă din industria de autoturisme”. Argumentele aduse de premier sunt următoarele:

  • avem 200 000 de oameni angajați în industria auto
  • piața auto second-hand își continuă ritmul de creștere început la 1 iulie 2008
Ideea avansată de primul ministru este că ar trebui luate niște măsuri protecționiste, pentru a apăra industria locală de concurența venită din restul țărilor Uniunii Europene. Ideea sunt sigur că are în principal o componentă electorală, pentru că mi-e greu să cred că un lider de dreapta poate veni cu propuneri de politici protecționiste.
Să luam pe rând cele două componente. Se vorbește de 200 000 de angajați în firme ce activează în industria auto. Dar care industrie auto? Industria auto românească înseamnă Dacia și, mai nou, Ford. Dacia are aproximativ 15 000 de angajați. Ford o avea probabil vreo 6-7 mii. Nu cred că prea mulți restul de 170 000 de angajați din industria auto lucrează pentru aceste două companii care reprezintă industria auto ROMÂNEASCĂ. Din contră, cea mai mare parte din aceștia sunt în firme care lucrează pentru diverși producători din UE (la noi se produc destule componente pentru mai toate mărcile auto europene), iar acele companii în mod sigur nu sunt afectate de numărul de mașini second hand înmatriculate în România. În concluzie putem spune că peste 50% din forța de muncă din industria auto de la noi depinde în mod vital de situația constructorilor din afară și nu de politicile statului român.
A doua teză este cea că se înmatriculează prea multe mașini second-hand în defavoarea celor produse în România (gama Dacia). Ideea că mașinile second hand sunt o concurență neloială față de Dacia este o enormitate debitată inițial de managementul firmei și susținută apoi de APIA, politicieni și o parte din presă. Nici o țară din UE nu are politici de restricții asupra importurilor de mașini second hand, și e nomal să fie așa deoarece una din politicile de bază ale UE este aceea a libertății de mișcare a bunurilor și a persoanelor. Cu alte cuvinte noi românii nu avem dreptul să îngreunăm accesul unor bunuri produse într-un alt stat al uniunii, iar în schimb nici un alt stat din uniune nu are dreptul să îngreuneze accesul produselor românești pe piața sa. Teoria sună bine, problema reală este că noi românii nu prea producem mare lucru cu care să putem intra pe piața europeană. 
Așa că domnul premier ar trebui mai bine să atragă atenția celor care cer politici protecționiste (în frunte cu Dacia) că ar fi cazul să-și crească competitivitatea și nu să aștepte pomeni din partea statului.

D’ale campaniei care este: PD-L

Iete cum își face PD-L-ul campanie electorală pe bani publici:

Respectiva poză e de azi dimineață, iar afișul electoral trona pe unul din utilajele care asfaltează străzi prin Brașov. Firma respectivă care efectuează lucrarea se cheama EUROSTRADA.

Acu’ io am o problemă: după umilele mele cunoștințe contractele de asfaltare (în oraș) se fac cu primăria, care este o instituție publică și nu tarlaua respectivului care este pus acolo (i.e. George Scripcaru – PD-L). Așa că nu înțeleg de ce pe un utilaj al unei firme plătite din banul public, și nu din bugetul de campanie al vreunui partid, trebuie să apară afișe electorale. Și a naibii coincidență, afișul este tocmai al PD-L, partidul domnului primar în funcție.

Bravos PD-L, halal să-ți fie! Ai mai prostit nește alegători că “partidul le asfaltează strada”.

Aviz candidaților la alegerile pe sistem uninominal

Bă băieți – ca să-l citez pe întâiul cârmaci al țării, puneți bă mâna la treabă și încercați să faceți un efort și să vă și faceți cunoscuți alegătorilor. Imediat vin alegerile peste noi și voi stați cu deștu-n gură.

Exemplu concret – candidații din colegiul unde o să votez, D7 respectiv S4 în Brașov. Eu personal n-am auzit absolut nimic de nici unul dintre ei, prezentă pe net – 0. Singurele surse de informare despre respectivii ar fi:

  • panourile electorale – la care nu mă uit că n-am ce vedea, nu votez omul după ce față are
  • fițuicile împărțite prin cutiile poștale – niște țigănii cu promisiuni de doi bani, bune de aruncat la gunoi
  • ceva emisiuni pe la posturile TV locale la care nu se uită aproape nimeni (cred)
Nu văd nici o schimbare față de campaniile de până acum, în continuare politicile se fac la nivel de partid și candidații sunt în principal portavocea sau ecoul liderilor partidului pe care-l reprezintă. Poate există excepții, dar cred că sunt prea puține ca să conteze la nivel național.
Dată fiind situația am impresia că, din cauza candidaților și a felului în care se prezintă, singura diferență între acest sistem de vot uninominal și cel pe liste pe care încearcă să-l înlocuiască este un algoritm mai ciudat de repartizare a locurilor în Parlament (înainte se știa clar că primii de pe listele celor mai împortante partide sunt ca și intrați) – care e posibil să ducă la o reducere a transparenței procesului electoral. Sunt aproape convins că o mare masă de alegători care vor vota sigla partidului și promisiunile unor personaje care candidează la sute de kilometri de colegiul lor, în speță liderii respectivelor partide.
Cu alte cuvinte putem să mai adăugam și acest vot uninominal din 2008 la lista de sisteme “originale” românești, alături de “democrația originală” a regimului Iliescu din anii ‘90, “capitalismul sălbatic” care a rezultat în n miliardari “de carton”, economia națională care “duduie” etc.
În concluzie pe 30 noiembrie voi fi nevoit să merg pe mâna ( săgeata :) ) partidului, ca și până acum, pentru că distinșii domni candidați nu-mi inspiră absolut nimic. Singurul lucru care-i identifică este sigla partidului – ca persoane nici unul nu-mi spune absolut nimic, nici de bine, nici de rău.

Mr. Obama, vă așteptă vremuri grele

Victoria lui Barak Obama în alegerile prezidențiale din SUA – rezultat al unei campanii electorale solide și susținute puternic de mass-media și a nemulțumirii generale a americanilor față de administrația Bush – a generat o adevărată isterie atât la nivel național (în State) cât si la nivel internațional. Este o stare de euforie generalizată, toată lumea vorbește de această zi ca fiind una istorică.

Sigur însă pe noul președinte îl așteaptă multe zile negre: așteptările de la mandatul său sunt unele foarte ridicate. Administrația Obama va trebui să rezolve două probleme extrem de dificile:

  • să scoată America din criza financiară și economică pe care o traversează
  • să ia decizii importante în ceea ce privește cele prezența militară americană în Irak și Afganistan
Președintele ales al SUA a promis schimbarea și a fost ales pentru a reforma America. Rămâne de văzut dacă se va putea sau nu ține de promisiuni. Vremea discursurilor va apune curând, iar din ianuarie 2009 noua administrație va trebui să intre în pâine și să îi mulțumească pe acei alegători care astăzi își ovaționează favoritul.