Ieri au trecut prin parlament așa cum ne așteptam cu toții, cu 73.6 % voturi. În concluzie avem un nou guvern, cel mai guvern din ’89 încoace, nășit de Băselul în postura de Tătuka.

Am apucat să vad aseară mici fragemente din cuvântarea prezidențială ținută cu ocazia depunerii jurământului de către noua trupă de miniștri, și Băselul nu și-a dezmințit “clasa”: chiar și cu ocazia unui asemenea eveniment care s-ar fi dorit solemn nu s-a putut abține să nu mai dea cu niște pietre în PNL, Patriciu și Tăriceanu. Cred că a devenit un tic verbal pentru președinte chestia asta cu Patriciu și Tăriceanu, un tic verbal similar cu “da șefu’” al lui Boc

Șmecheria e că cu această investitură s-a cam terminat joaca politică, dacă până acum Boc și compania puteau lătra cât doreau la adresa guvernului PNL și urla că nu sunt în stare de nimic și că ei au soluțiile “alea bune”, acum a venit vremea să și demonstreze de ce sunt în stare. Primele semne le-am văzut deja: n-au avut de unde scoate ministru la justiție (drept urmare l-au păstrat pe Predoiu, omul pe care până acum câteva zile îl înjurau în cor) și au început să bată în retragere în legătură cu majorarea de 50% a salariilor profesorilor, etc. Iar acesta esta numai începutul – de-abia de prin ianuarie încolo vom putea să admirăm noul guvern în toată splendoarea lui.

Deci avem un guvern ca și instalat – nu zic hop dar mi-e greu să cred că îi apucă brusc pe parlamentari accese de moralitate și conștiință și îl trimit pe Boc să-și adune altă trupă de competenți.

Eu, guvernul cel nou, mă gândesc la următoarele:

1. Obiectivul guvernării în 2009 – realegerea lui Băsescu

2. Metodele atingerii obiectivului:

2.1. îndeplinirea promisiunii “Să trăiți bine!”. Dacă guvernarea Tăriceanu n-a reușit să se achite de promisiunea prezidențială în 4 ani doar nu s-o aștepta nimeni de la noi să ne iasă manevra până de alegeri așa că metoda asta pică.

2.2. mergem pe schema de mai jos:

1. sărbătorim Crăciunul, Revelionul, Sfântul Ion, Boboteaza etc. ca niște buni creștini ce ne aflăm.
2. în Ianuarie ne revenim după sărbători. Oricum nici iarba nu crește la începutul anului, n-avem de ce ne stressa prea tare.
3. de prin februarie începem să ne chiombim în buget, să ne plângem de greaua moștenire primită de la predecesori, să-l înjurăm pe Tăriceanu și ai lui că numai ei sunt de vină pentru că n-avem noi bani de cheltuit.
4. zi de zi înjurăm pe toată lumea din jur (ăia răi care-au cauzat criza mondială), băncile care nu vor să dea banul, mogulii și oligarhii care are firme și bani și nu vrea să plătește taxele la stat. Evident numai mogulii și oligarhii lor (PNL, UDMR poate) e bandiți.
5. în final îi înjurăm și pe găozarii din presă care nu ne recunosc meritele și faptul că oricum, în situația dată noi am salvat tot ce se mai putea salva.

Asta ne-a promis SuperBăse prin gura trompetei sale Boc, primul ministru “da șefu!”. Nici nu s-ar putea să fie altfel decât cel mai valoros Guvern, că doar nu degeaba are 73% susținere în Parlament. S-a făcut voia poporului, nu?

Avem un Guvern interesant:

• ministrul economiei va fi fostul patron al ministrului finanțelor
• ministrul pentru relația cu Parlamentu (ce-o face ăla numai ei știu) e ginerele ministrului agriculturii
• ministrul dezvoltării regionale și locuinței e un vameș
• ministrul comunicațiilor și societății informaționale e un absolvent al facultății de comerț
• ultima, dar nu cea de pe urmă, ministresă la turism e “Blonda de la Golden Blitz”, aka Nuți Udrea, cea mai blondă dintre blondele Președintelui.

Întărâtat de analiza lui Dan Popa, foarte pertinentă de altfel, am aruncat și eu un ochi pe așazisul program de guvernare “de dreapta” al coaliției de guvernare FSN 2. Nu sunt eu nici pe departe vreun expert, dar sincer fițuica asta compusă de mințile luminate ale celor mai puternice două partide ale momentului (+PC) mi se pare ori o tentativă de campanie electorală ori o hârtiuță făcută doar așa, să fie. Bănuiesc că domnii Boc și Geoană au acces la un calendar, să vadă că suntem în luna decembrie și că alegerile au trecut, așa că nu mai e nevoie să redacteze documente cu promisiuni de campanie. Gata, s-au ales, s-au aliat, au 70% din Parlament, nu mai e nevoie să ne aburească cu ce-o să facă și ce-o să dreagă. Ar fi timpul să ne zică mai ales cum o să facă ce-o să facă.

Ce mă așteptam eu în ignoranța mea era la un docoment plin de tehnicalități, indicatori, tabele, tabelașe, grafice, proiecții, estimări, etc, din care să nu înțeleg nimic dar care să-mi dea impresia că autorii chiar au habar de ce-o să fie. Ce înțeleg eu din acea fițuică e cam așa:

• în mod oficial vine criza în România. De parcă nu vedem cu toții, era nevoie să semneze Boc cu Geoană o țidulă în care să ne comunice acest fapt.
• nimeni n-are nici o idee concretă despre ce măsuri ar trebui luate pentru limitarea efectelor. Facem cruci, batem mătănii și așteptăm soluții de la UE, că doar de-aia ne-am integrat ca în caz de pericol să aibă cine ne scoate din budă.
• “guvernare de dreapta construită în jurul PD-L” se va face cu măsuri de stânga: creștem salarii, creștem pensii, subvenționăm ici, subvenționăm colo, dăm bani din buget și în stânga și în dreapta. A, stai, în același timp mai reducem și niște taxe pe ici pe colo – deci da, suntem de dreapta.
• nu suflă nimeni nici o vorbă despre surse de finanțare, singurele de care se vorbește ar fi cele care vin de la UE. Cred că nenii ăștia n-au aflat încă o chestie, UE este ea însăși în criză, drept urmare e foarte posibil să mai taie din cheltuieli. Primii pe listă o să fie probabil cei care au știut cel mai bine să-și bată joc de finanțările oferite până acum. Ia ghiciți voi oare care-or fi ăia?

Ce să zic, bine-am ajuns:

1. avem un președinte jucător – și văd că-i place în special să se joace cu focul
2. avem un personaj sinistru  în persoana lui dragă Stolo, care nici nu mai știm daca este o marionetă a lui Băsescu, o sperietoare pentru PNL si PSD și/sau un om slab care nu poate să-și asume nici un fel de responsabilități politic
3. avem un premier desemnat, Emil (Traian) Boc, care încercă să ne convingă acum că el va face un guvern de profesioniști care nu, nu va fi condus de Traian Băsescu

Primu’ care se sucește – dragă Stolo! Cică nu mai vrea prim ministru al alianței PSD+PC+PD-L, că-i miros urât cei trei trandafiri. 

Mâța a fost pasată la Boc și Geoană care au semnat Parteneriatul lor și mingea e din nou în terenul lui Băselul.

Propun ca apelativul de Răzgândeanu să treacă cu surle și trâmbițe de la Tăriceanu la Stolojan, primul s-a răzgândit în prinvința unei demisii a guvernului, al doilea deja are la activ deja două chestii mai șmechere: o candidatură la prezidențiale și un post de prim-ministru.

Dansul a început deja! Dumnezeu cu mila!

Ieri s-a născut un mic monstruleț politic, după părerea mea un FSN reloaded, cu față aparent mai puțin comunistă decât cel al anilor ’90 și cu ceva mai multă susținere din Parlament decât avea formațiunea lui Iliescu la vremea aceea. Motivul nașterii acestei noi coaliții este simplu: așa a vrut Băsescu. Degeaba încearcă unii să-i acuze pe PNL, Patriciu sau Tăriceanu, artizanul acestei noi structuri a puterii este unul singur, președintele, singurul care poate dicta direcția în care să meargă PD-L-ul. Cea mai recentă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, e vizita de lucru întreprinsa de Băse la sediul PD-L-ului unde i-a tras de urechi pe unii lideri (Blaga, Videanu și Berceanu) și le-a explicat clar la toți că e vremea să pună osul la treabă dacă vor ca Măria Sa Băsescu să candideze din partea lor.

Argumentul prezentat prostimii poporului este acela că la vreme de criză (pe care nimeni nu o va mai putea nega) e nevoie de un guvern puternic și stabil – iar puterea și stabilitatea izvorăsc din larga susținere parlamentară de care se bucură cele doua formațiuni (PSD+PC și PD-L). Este un model de intoxicare a publicului pe care Băse știe foarte bine să o realizeze: prezentarea unui amestec de adevăr (puterea guvernului stă într-adevăr în susținerea parlamentară) cu minciună (stabilitatea guvernului e la mila prezidențială, el i-a făcut, el îi omoară, depinde numai de toanele și interesele lui Băse).

Nu am nici o îndoială asupra următoarelor:

1. acest guvern va trece fluierând prin Parlament și se va instala comod la Palatul Victoria înainte de Crăciun
2. programul de guvernare va suna foarte frumos când va fi prezentat în Parlament și în fața presei
3. principiile care stau la baza realizării coaliției sunt unele sănatoase

Adicătelea s-a terminat cu perioada beta! 

Sunt curios cum se comporta acum varianta oficială – eu am fost până acum destul mulțumit și de versiunea beta, nu pot să zic că am avut probleme cu viteza sau stabilitatea browserului (pe Vista).

Nenea Băse, președintele nostru drag, ne-a desemnat miercuri un candidat de prim-ministru în persoana lui “dragă Stolo”. Și mai mult, în imensa sa grijă față de poporul care l-a ales, vrea ca neapărat viitorul guvern să îndeplinească două condiții: să i se subordoneze total (vezi nominalizarea premierului) și să aibă o “majoritate consistentă” în Parlament.

Prima condiție o înțeleg, probabil președintele merge pe principiul din bătrâni că cine s-a fript odată cu ciorba suflă și-n iaurt. Dupa experiența cu Tăriceanu, care în nemernicia lui a mușcat mâna care l-a pus premier și și-a permis să-l pună la punct pe el, marele Băse, și să nu-i fie slugă credincioasă așa cum s-ar fi cuvenit, acum nu-și mai permite să riște cu cine știe cine (vreun pedelist sau, Doamne feri, vreun pesedist). Dacă acum patru ani s-a țepit și nu i-a ieșit socoteala cu guvernul Alianței D.A. – că ăia răi din PNL s-au ofuscat când s-o pus problema să servească drept lacheii Cotroceniului – a venit vremea să încerce și o cumetrie cu tabăra social-democrată dar în alte condiții – cu Stolo moț la palatul Victoria – să nu cumva ca proaspeții aliați să calce iar în străchini ca liberalii. 

Cu a doua condiție am eu o problemă, nu prea pricep ce consideră Băselul că-i aia “majoritate consistentă”. Unanimitate? La modul la care negociază PD-L-ul s-ar zicea că aia vrea să-i asigure marelui cârmaci – vreo 80% în Parlament. Poate se întreabă cineva ce-i rău în asta? Sau care-i diferența între 70% sau 80% în Parlament, că ori cu una ori cu alta nu tot majoritate se cheamă? Ei bine, există o mică mare diferență: când ai 80% ai posibilitatea de a modifica după voie, când vrei, legi organice – alea care necesită majoritate de peste 2/3 pentru a umbla la ele – chiar și atunci când prezența parlamentarilor în sală e ca de obicei (adică destui trag chiulul). La 70% ar fi un pic de stress, că trebuie să-ți aduni cam toți vitejii și 5-10 trădători îți pot încurca socotelile.

În plus mai este un motiv pentru care Băselul, și implicit portavocile prezidențiale pedeliste vor și UDMR la guvernare: cu ajutorul lor pot să-i țină mai bine în frâu pe PSD. Ar fi un semn că au învățat lecția pe care le-a predat-o Tăriceanu acum doi ani când i-a zburat pe miniștrii PD din guvern. Acu rămâne de văzut care-i mai bățos – că până la urmă foamea-i mare la amândoi urmașii FSN-ului și nici unul nu pare dispus să dea drumu la ciolanul pe care li-l agită Băselul în față.

Până una alta, orice-am zice sau am vrea noi, negocierile continuă!

Evenimentele ultimelor zile mă conving că alegerile din 30 noiembrie s-au încheiat cu victoria categorică a stângii, sub înaltul patronat al președintelui. Argumentul suprem în sprijinul acestei afirmații este faptul că se conturează din ce în ce mai clar un guvern de coaliție PDL-PSD. Combinând doctrinele celor două partide (centru-dreapta + stânga) rezultă că guvernarea care ne așteaptă o să fie una de “centru-stânga”. Sau de ce-o vrea Băsescu să fie

Nenea Boc a venit deja și ne-a luminat cam ce înseamnă componenta “liberală” lipită la coada PD-ului: cota unică de impozitare. Din câte înțeleg eu cam la asta se rezumă liberalismul PDL-ului. Dă Doamne să greșesc eu când îi judec așa!

Pe de altă parte se vorbește de această coaliție care se prefigurează ca de o soluție imorală. După cum bine zice și Nenea Lars aici, în politica nu există ideea de moralitate, totul e pe interese și pe bani. Iar când vorbim de interese să fie clar că e vorba de interese de grup, și nu de mult trâmbițatul “interes național”. În politică nu există soluții morale, soluții imorale sau soluții pseudo-morale. Există doar soluții de conjunctură.

Din punctul meu de vedere orice coaliție s-ar fi format ( PSD-PNL, PSD-PDL, PDL-PNL) ar fi fost la fel de “imorală” având în vedere ultimii ani. Singura variantă ok – părerea mea – ar fi fost ca unul din cele două partide de 33% să-și asume răspunderea de a guverna, iar faptul că nu ar fi avut majoritatea în Parlament i-ar fi obligat să adopte un program de guvernare foarte coerent și pragmatic.

Om vedea acum ce va urma sper să fie o coaliție a seriozității și nu una a compromisurilor așa cum ne-au obișnuit CDR-ul și D.A.-ul.