Evenimentele ultimelor zile mă conving că alegerile din 30 noiembrie s-au încheiat cu victoria categorică a stângii, sub înaltul patronat al președintelui. Argumentul suprem în sprijinul acestei afirmații este faptul că se conturează din ce în ce mai clar un guvern de coaliție PDL-PSD. Combinând doctrinele celor două partide (centru-dreapta + stânga) rezultă că guvernarea care ne așteaptă o să fie una de “centru-stânga”. Sau de ce-o vrea Băsescu să fie

Nenea Boc a venit deja și ne-a luminat cam ce înseamnă componenta “liberală” lipită la coada PD-ului: cota unică de impozitare. Din câte înțeleg eu cam la asta se rezumă liberalismul PDL-ului. Dă Doamne să greșesc eu când îi judec așa!

Pe de altă parte se vorbește de această coaliție care se prefigurează ca de o soluție imorală. După cum bine zice și Nenea Lars aici, în politica nu există ideea de moralitate, totul e pe interese și pe bani. Iar când vorbim de interese să fie clar că e vorba de interese de grup, și nu de mult trâmbițatul “interes național”. În politică nu există soluții morale, soluții imorale sau soluții pseudo-morale. Există doar soluții de conjunctură.

Din punctul meu de vedere orice coaliție s-ar fi format ( PSD-PNL, PSD-PDL, PDL-PNL) ar fi fost la fel de “imorală” având în vedere ultimii ani. Singura variantă ok – părerea mea – ar fi fost ca unul din cele două partide de 33% să-și asume răspunderea de a guverna, iar faptul că nu ar fi avut majoritatea în Parlament i-ar fi obligat să adopte un program de guvernare foarte coerent și pragmatic.

Om vedea acum ce va urma sper să fie o coaliție a seriozității și nu una a compromisurilor așa cum ne-au obișnuit CDR-ul și D.A.-ul.

Că am votat PNL.

Că nu am “pus botul” la pretențiile de partid de dreapta, salvatorul României etc. emise de PD-L  și de stăpânul lui, Băsescu.

Că nu fac parte din cei care au girat cu votul lor minunăția de guvernare neocomunistă care ni se pregătește.