Ieri s-a născut un mic monstruleț politic, după părerea mea un FSN reloaded, cu față aparent mai puțin comunistă decât cel al anilor ’90 și cu ceva mai multă susținere din Parlament decât avea formațiunea lui Iliescu la vremea aceea. Motivul nașterii acestei noi coaliții este simplu: așa a vrut Băsescu. Degeaba încearcă unii să-i acuze pe PNL, Patriciu sau Tăriceanu, artizanul acestei noi structuri a puterii este unul singur, președintele, singurul care poate dicta direcția în care să meargă PD-L-ul. Cea mai recentă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, e vizita de lucru întreprinsa de Băse la sediul PD-L-ului unde i-a tras de urechi pe unii lideri (Blaga, Videanu și Berceanu) și le-a explicat clar la toți că e vremea să pună osul la treabă dacă vor ca Măria Sa Băsescu să candideze din partea lor.
Argumentul prezentat prostimii poporului este acela că la vreme de criză (pe care nimeni nu o va mai putea nega) e nevoie de un guvern puternic și stabil – iar puterea și stabilitatea izvorăsc din larga susținere parlamentară de care se bucură cele doua formațiuni (PSD+PC și PD-L). Este un model de intoxicare a publicului pe care Băse știe foarte bine să o realizeze: prezentarea unui amestec de adevăr (puterea guvernului stă într-adevăr în susținerea parlamentară) cu minciună (stabilitatea guvernului e la mila prezidențială, el i-a făcut, el îi omoară, depinde numai de toanele și interesele lui Băse).
Nu am nici o îndoială asupra următoarelor:
- acest guvern va trece fluierând prin Parlament și se va instala comod la Palatul Victoria înainte de Crăciun
- programul de guvernare va suna foarte frumos când va fi prezentat în Parlament și în fața presei
- principiile care stau la baza realizării coaliției sunt unele sănatoase
Am însă mari îndoieli asupra modului în care diversele ministere și persoane vor lucra împreună, chiar și faptul că cele doua poluri de putere și-au împărțit domeniile pe care le vor administra (cine conduce un minister va conduce și tot ce ține de el, de la agențiile din subordine până la comisia parlamentară care îl controlează) mă pune rău pe gânduri. Eu înțeleg din aceast aranjament faptul că vom avea un guvern de tipul 2 în 1 unde nu prea va ști stânga ce face dreapta și reciproc (a nu se interpreta stânga sau dreapta ca doctrine – nu e vorba de nici un fel de doctrine în această coaliție).
Sper din tot sufletul ca acest nou guvern, oricum ar fi el (plin de corupți, fomiști, etc) să se ocupe măcar la anul de problemele reale ale României, sub presiunea crizei și a alegerilor prezidențiale. Sunt aproape convins că Băselul va fi cu ochii pe ei ca pe butelie, deoarece funcționarea satisfăcătoare a acestei coaliții guvernamentale reprezintă pentru cea mai bună poliță de asigurare. Nu cred că mai are rost acum să discutăm despre moralitatea alianței, ce-ar fi fost dacă X se alia cu Y în loc să se alieze cu Z, ce-ar fi fost dacă X ar fi guvernat singur, sau alte astfel de prostii. Indiferent dacă ne convine sau nu avem acest nou guvern cu o misiune clară – să gestioneze România în următoarea perioadă.
Nu am nici un fel de așteptări din partea cabinetului Stolojan, nu cred că va fi salvatorul României la fel cum nu cred că e cea mai bună soluție în acest moment. Dar asta este, ei sunt aleșii noștri, nu putem decât să le urmărim performanțele. Concluzii vom trage după – acum n-are nici un sens – promisiuni si programe am tot văzut de la toți care s-au perindat pe la putere, rezultate mai puțin.
