hash.ro - ITistu’ de dreapta

Via HotNews am aflat cam ce a scris onor’ Guvern pe fițuica aia de-i zic ei Bugetul de Stat. Care cică include și un maiestuos “plan de combatere al crizei economice“. Ia să vedem cam care sunt ideile principale ale celor două fițuici, și mai ales cam cât de realizabile par să fie:

1. obiective: creștere economică 2.5%, deficit 2%, inflație 5%. Nu sunt eu economistu’ lu pește’, da’ cam toți ăia care cam știu cu ce se mănâncă economia (de pe la noi și de pe afară) consideră cifrele respective SF-uri
2. salariile bugetarilor și pensiile să se majoreze cu 5% (să compenseze inflația). Sună bine, să-i văd eu însă cum o să-i convingă pe ăia câteva milioane bune (1.5 milioane bugetari, vreo 4-5 milioane de pensionari) să se mulțumească cu atât după promisiunile din campanie. 
3. fără ore suplimentare plătite la bugetari, fără stimulente financiare pentru ei. Sunt curios cam cât erau acestea până acum, nu m-aș mira ca sumele să fie impresionante, dar problema care mi-o pun este ce efect va avea asura “calității” muncii prestate de cei vizați. Oare o să lucreze mai cu spor și responsabilitate atunci când vor lua mai puțini bani? Măi să fie…
4. CAS majorat cu 3.3 %. Oare ăsta-i procentul cu care vor ei să compenseze banii care n-o să mai vină de la zecile sau sutele de mii de proaspeți șomeri? 
5. prima prioritate a programului anticriză – alocarea a 20% din buget ( aprox. 11 miliarde de euro) pentru învestiția în infrastructură. Nu-mi prea dau seama ce se poate face de banii ăștia, dar dacă luăm în considerare prețul de vreo 5 miliarde cerut de Bechtel ca să termine treaba plus costurile estimate pentru autostrada București-Brașov banii brusc nu mai par atât de mulți. Durerea mare cu investițiile astea în infrastructură nu e de câți bani aloci, ci cum îi cheltui. 
6. neimpozitarea profitului reinvestit, începând cu anul 2010. Asta-i deja în domeniul comicăriei. Bă băieți, de ce an se vorbește în propoziție? E drept că pentru bugete ar trebui o viziune pe termen ceva mai lung, dar până una alta stați încet cu planurile de genul ăsta. Păi cu ce mă încălzește pe mine că din 2010 încolo n-o să mă mai jupoaie statul de impozitul ăla aberant?
7. înființarea fondului de contra-garantare a creditelor IMM. Sunt curios ce o să “contra-garanteze” ei în momentul în care creditarea este aproape complet blocată? E un fel de “hai la noi să mâncăm nimic” ?

Până nu de mult răspunsul era simplu, repetat de trei ori pe zi de personaje de pe la Cotrocei, respectiv de pe aleea Modrogan: Tăriceanu. Tăriceanu ne mințea cu nerușinare prin toamnă că nu are bani de salarii la profesori, că situația bugetului se deteriorează, că in 2009 vine criza peste noi. Alături de Tăriceanu evident era băgat Patriciu, “antenele” și toți “găozarii” de jurnaliști care făceau tot felul de previziuni sumbre și își permiteau să conteste viziunea marelui cârmaci și a gărzii portocalii.

Ei bine, au trecut alegerile, s-a format coaliția de 73%, formată din partide care se lăudau fiecare în parte cu cel mai beton program anticriză, programe din care zic ei că s-a ales “spuma” și s-a format minunatul program de guvernare care ne va duce pe culmile prosperității. S-a instalat guvernul autointitulat “cel mai responsabil guvern de dupa ‘89″, s-au ales cei mai capabili (?!?) și “curați” (?!?) miniștri, și s-au pornit pe treabă, sub blânda și preocupata oblăduire a Președintelui României.

Acum s-a făcut o lună și ceva de când acești distinși domni, profesioniști, responsabili, preocupați de soarta țării, blindați cu un super program de guvernare s-au instalat în funcții. A venit vremea să demonstreze de ce sunt în stare și, mai ales, să arate poporului cât de prost a fost gestionată țara înainte și cât de minicinos era Tăriceanu și ai lui. Dar, surpriză, s-a întâmplat întâmplarea, elementul “neprevăzut”: s-au prins că e criză. Ei, ca niște profesioniști ce se află, n-aveau de unde să știe de chestia asta acu două-trei luni când erau în campanie si promiteau marea cu sarea. Drept urmare, prin intervenția elementului neprevăzut, se schimbă foaia: adio relaxări fiscale (vezi povestea cu TVA la alimente), adio creșteri salariale și de pensii (vezi povestea cu înghețarea lor pe 6 luni), adio x și adio y. Aproape că îi aud în câteva zile că mai se taie și din kilometrii ăia de autostradă promiși și că taxa auto e de fapt utilă.

Acum întrebarea care se pune, pentru toți cei care sunt acum la guvernare, ăia mulți, începând cu Băsescu, Geoană, Boc și terminând cu ultimul parlamentar al coaliției: bă voi chiar sunteți atât de proști sau doar mințiți cu mult tupeu? Dacă chiar sunteți atât de proști atunci e cam nasol de țara asta, așa că eu sper că sunteți doar niște mincinoști tupeiști.

Acestea fiind spuse, propun un top al mincinoșilor de mare succes care sunt acum la putere:

Marele premiu – nimeni altui decât Băselul, pentru arta cu care știe să se sucească (vezi poveștile cu salariile profesorilor, prăbușirea fondului de pensii, ordonanța 230 – asta ca să nu amintim decât de cele foarte recente)

Locul 1 și-l împart frățește domnii Boc si Geoană, ca demni conducători ai coaliției de guvernare și semnatari ai acelui program de guvernare care deja e bun de aruncat la gunoi

Restul de locuri rămân vacante, având în vedere că în afara celor de mai sus nimeni nu s-a prea remarcat cu ceva notabil, exceptând-o pe tanti Nuți de la turism, cea mai plină de inițiativă persoană din guvern

Khris face aici o analiză foarte pertinentă a situației infrastructurii rutiere românești, cu accent sporit pe problema care ne doare cel mai tare: viteza de melc paralitic cu care se avansează lucrările de construcție a noilor autostrăzi. 

Nu are sens să reiau aici ideile pe care le-a punctat, știm cu toții că ocupăm cu mândrie ultimul loc din UE la capitolul infrastructură rutieră. Motivele ridicate de mulți atunci când se fac comparații cu Ungaria sunt cele legate de relieful de la noi, care vezi doamne pune mari probleme legate de construcție, de unde rezultă costuri mari, etc. I-aș invita pe acei domni să facă o vizită până în Slovenia, o țărișoară mult mai mică decât România, unde autotrada Maribor-Ljubljana-Triest străbate o porțiune zdravănă din Munții Alpi, zonă cu un relief muult mai dificil decât cam orice am vedea prin România. Ei bine, la ei s-a putut construi așa ceva (s-ar putea să mă înșel, dar din câte știu eu este construită de Bechtel) și sunt convins că în ceva ani costurile vor fi acoperite din taxele pe care le percep.

Iar am putea compara puțin Budapesta și Bucureștiul, prima este înconjurată 100% de o centură cu regim de autostradă (finalizată în 2008), pe când la noi nu știu dacă există vreun metru de drum cu două benzi pe sens pe ceea ce se cheamă “centura Bucureștiului”. Iar nu se poate pune problema că “la ei e mai ușor de construit”, pentru că prin Budapesta trece și un pârâiaș ceva mai măricel, Dunărea, pe care autostrada trebuie să-l traverseze.

în final, Khris se întreabă și ne întreabă: oare câți km de autostradă vom avea în 2012? La modul în care se lucrează la noi mi-e tare teamă că, în mare, situația va fi cam la fel ca acum. Poate s-or mai face 2, 3 sectoare aiurea-n câmp (vezi porțiunea aceea de 5 km de pe lânga Cluj, care este complet inutilizabilă pentru moment), dar mari realizări nu cred să vedem.

Dar, speranța moare ultima. Poate că-n ceasu’ al doișpelea o să se trezească și ai noștri guvernanți (de toate culorile) că ar fi vremea să treacă la lucruri serioase. Primul din ele ar fi poate să contracteze firme private (vezi Strabag – Austria) pe care să-i invite să facă autostrăzi la noi în regim de concesiune, adică 20-30 de ani de-acum încolo cel care a construit (sau mă rog, cel care a băgat banii) să și administreze respectivele drumuri, să aibă dreptul de a încasa taxele aferente, pentru că este clar că statul român este incapabil să o facă.

De unde nu i s-a prea auzit gurița de la începutul anului până acum, săptămâna asta ni-l aduce din nou în prim plan pe președinte. În ultimele 24 de ore avem deja de-a face cu o serie de declarații date în presă:

1. luni 26 ianuarie – TVR 1 – președintele declară că în cazul în care guvernarea ultramajoritară PD-L-PSD nu înregistrează “succesurile” scontate, analizează posibilitatea de a nu mai candida pentru un al doilea mandat

2. marti 27 ianuarie – Radio România Actualități – președintele atacă noi domenii de interes:

- finanțele – președintele se declară împotriva unui împrumut de la FMI și pentru un împrumut de la UE combinat cu un acord de supraveghere cu FMI

- situația din sănătate – a dat de pământ cu sistemul medical românesc și a afirmat că a stat 8 ore la spitalul Elias pentru că medicii nu aveau unde să-l opereze pe Președinele României, drept pentru care a trebuit să plece la Viena

- ar fi de acord cu o inițiativă a guvernului de a îngheța salariile pentru 6 luni și de a redirecționa acei bani către deblocarea economiei.

Părerea mea este că, cu aceste ieșiri în presă ale lui Băsescu, putem considera deschisă campania electorală. E clar că președintele în funcție dorește să transmită electoratului un mesaj clar: acela că președintele de acum este un personaj responsabil, preocupat de binele poporului și nu de a se agăța cu orice preț de un al doilea mandat. Sunt tare curios câți o să-l mai creadă și de data asta.

Cazul de la Slatina a generat un mare scandal din care iese din nou șifonat întregul sistem medical din România. Ce s-a întâmplat acolo (un amărât de om adus cu ambulanța a fost plimbat între spitale, i-a fost refuzată internarea de către un medic de la UPU și în final a murit) e departe de a fi un caz singular așa cum încearcă ministerul să-l prezinte. Situații similare se întâmplă cu o oarecare frecvență, mai mică sau mai mare, în mai toate spitalele de urgență din țară când e vorba de persoane sărace și trecute de o anumită vârstă.

Reacția ministerului a fost în acest caz una promptă, ministrul Bazac conducând personal ancheta de la Slatina și apărând foarte repede în presă cu un verdict. Sunt convins că mai toată lumea a salutat decizia impusă de ministru, aceea de concediere a celor care erau responsabili de UPU Slatina la acel moment. În situația respectivă, singurul organism care s-a ridicat să apere drepturile celor concediați a fost Colegiul Medicilor prin vocea președintelui acestuia, profesorul Vasile Astărăstoae.

În mod normal și obiectiv aș înclina să fiu de acord cu o parte din ideile enunțate de președintele CMR, și anume că măsura desfacerii contractelor de munca a fost luată în grabă și că poate ar fi fost mai rezonabilă doar suspendarea din funcție până la finalizarea anchetelor CMR și a procuraturii, dar tonul extrem de agresiv al acestuia la adresa conducerii ministerului și modul la care a dat vina pe sistem și nu pe oamenii care lucrează acolo mă face ca, de această dată, sa înclin să cred ca măsura a fost corectă. Din datele prezentate de ministrul, în urma anchetei făcute a rezultat că parte din persoanele implicate mai avuseseră în trecut abateri similare, deci erau “recidiviști”. Recidiviștii pierd din pct. de vedere moral dreptul de a beneficia de prezumpția de nevinovăție.

După cum a spus-o și ministrul Bazac, avem o problemă la nivel de legislație, medicii fiind puși cumva deasupra legii atâta timp cât acest organism numit Colegiul Medicilor este singurul care se poate pronunța în ceea ce privește gradul de vinovăție al unui medic într-o anumită situație, chiar și când aceasta nu este de natură medicală. Nu mi se pare ok ca fapta unui medic de a refuza asistența medicală de urgentă unui pacient adus de ambulanță să fie judecată de CMR, aceste tip de fapte ar trebui remise direct Parchetului, deoarece fapta ar trebui să fie de natură penală.

În orice caz, oricât de mult nu i-ar conveni domnului Astărăstoae, rolul CMR nu este acela de a fi o piedică în calea justiției ci de a oferi suportul științific de care organele de cercetare penală au nevoie pentru a putea stabili circumstanțele în care s-au petrecut anumite evenimente de natură medicală. La această oră CMR se pare că preferă să acuze “sistemul”, o entitate care nu poate fi trasă la răspundere, pentru a-i disculpa pe unii medici care își fac meseria cu indiferență fată de pacienți și/sau lipsă de profesionalism.

Via Orlando am aflat că serviciul trafic.ro a pus o taxă de 10 €/an/site înscris. M-am logat de curiozitate în contul meu și am văzut noile secțiuni (formular de plată, istoric de plăți pentru site și istoric de plăți pentru user). Din câte îmi dau eu seama toate site-urile deja existente beneficiază de serviciul de monitorizare în mod gratuit până la  sfârșitul anului 2009, deci nu cred că ne putem aștepta la o scădere bruscă a numărului de site-uri listate (care acum e puțin peste 52 000).

Nu sunt în măsură să apreciez cât de benefică se va arăta această măsură în ceea ce privește calitatea site-urilor înscrise, dar sunt aproape convins că datorită ei trafic.ro va deveni mult mai puțin relevant ca si clasament al site-urilor din spațiul .ro. Înclin să cred că vor exista destul de multe site-uri destul de mari și importante în peisajul autohton care se vor alătura “dizidenților” (softpedia, emag, etc). Ce bănuiesc eu însă e că în spatele acestei decizii se ascunde poate o reorientare a trafic.ro de la un clasament al site-urilor românești spre un instrument de analiză si web marketing. 

Nu cred că trafic.ro, în varianta “pe bani”, va putea aduna foarte mulți clienți pentru serviciile de statistici web pe care le oferă acum având în vedere concurentul Google Analytics,serviciu gratuit, care cel puțin pentru moment prezinta câteva avantaje majore:

- statistici mai detaliate și posibilități mai avansate de configurare (filtre, goals, funnels, etc)

- integrarea cu alte servicii Google (adwords, etc)

- cod de tracking invizibil pentru vizitatori

Un dezavantaj al Google Analytics ar fi acela că statisticile nu sunt publice (ca în cazul trafic.ro), deci nu prea poate fi folosit pentru a arăta la toată lumea ce site super-traficat (sau nu) ai.

Acestea fiind spuse aștept cu interes să văd ce servicii adiționale au pregătit cei de la trafic.ro pentru a-și convinge clienții că merită să investească 10 €/an/site. Simpla apariție în clasament nu prea cred că face banii

De câteva zile urmăresc blogul lui khris și pot spune că am găsit acolo posturi interesante și bine scrise, mai ales la sectiunea “Economic”. Pe partea de politică însă observ o orientare destul de clară a autorului către tabăra portocalie, orientare care probabil stă la baza unor articole de genul acestuia, articol preluat și de HotNews.

Văd că respectivul post readuce în atenția cititorilor subiectul favorit al portocaliilor: “Tăriceanu e de vină”.  Vă supun atenției următoarele citate:

“refacerea FSN-ului se datoreaza in primul rand incapatanarii cu care acesta s-a tinut de functia de prim-ministru. Tot din acelasi motiv, avem acum un guvern tip struto-camila in care baronii PSD sunt bine reprezentati, nu direct ci prin oamenii lor ajunsi in pozitii cheie.“

“Ceea ce nu inteleg insa sunt criticile legate de incompetenta actualului guvern, critici generate in primul rand de faptul ca d-nii Boc, Pogea & co par incapabili sa curete mizeria lasata de guvernul condus de dl Tariceanu.“

“constat ca tupeul acestor domni este unul maxim: nu exista nici o urma de regret sau vreo “mea culpa” strecurata discret in ploaia de acuzatii aruncate asupra actualului guvern“

Ideile exprimate sunt cred destul de clare:

1. cui nu-i cade bine la stomăcel alianța PDL-PSD-PC e invitat să dea cu pietre în liberali și mai ales în Tăriceanu (mă mir că l-a uitat pe Patriciu), care se fac vinovați de păcatul de moarte de a fi refuzat rolul de preș al picioarelor lui Băsescu într-o eventuală alianță cu portocalii. 
2. guvernul actual este format din “jumătatea bună” pedelistă, cu oameni responsabili și de valoarea recunoscută (vezi Berceanu, Videanu, Udrea) și “jumătatea rea” pesedistă care adună pilele baronilor locali. Cine-i de vină pentru situația asta? Cei care-au semnat protocolul actualei alianțe? Nu! Boc, care i-a desemnat miniștri (că doar știm bine, premierul desemnează și revocă miniștri)? Nu! Băsescu, care ne-a promis un guvern cu o majoritate solidă în ziua în care s-au anunțat rezultatele votului? Nu! Cine-o fi atunci de vină? Evident, Tăriceanu.
3. actualul guvern nu poate fi criticat. Ei săracii au venit de pe lună, nu știau în ce se bagă și nu puteau bănui oare ce “grea moștenire” le-a lăsat guvernarea anterioară.
4. treaba partidului ajuns de la guvernare în opoziție este să-și pună cenușă în cap și să-și ceară scuze publice actualilor guvernanți. Asta ar fi probabil ideea de “opoziție constructivă” acceptată de portocalii.

Atât articolul, cât și ideile avansate par a fi cele ale acelor simpatizanți și votanți ai PDL care sunt acum frustrați de faptul că eroii lor au căzut la pace cu balaurul roșu si corupt și au pus-o de-o guvernare. Sunt cei care au fost amăgiți de toată abureala aia cu “noi suntem adevărata forță de dreapta din România” debitată de Boc&co, cei care au uitat marile realizări din istoria de câțiva ani acestui partid (desprinderea din FSN, ruperea CDR-ului și a alianței D.A.).

Legat de guvernarea  Tăriceanu observ că toți “analiștii” dau dovadă de o memorie extrem de scurtă, nimeni nu vorbește decât de ultimul trimestru al lui 2008 și deficitul bugetar pe care-l lasă în urmă. Toată lumea uită un aspect minor, și anume acela că nivelul de trai în România a crescut enorm în ultimii patru ani. Să se fi întâmplat asta exclusiv ca un efect al aderării la UE? N-aș prea crede. Nu spun că a fost o guvernare perfectă, fiecare executiv își are realizările și eșecurile lui, dar nu cred că este corect ca performanțele acestuia să fie judecate doar prin prisma ultimelor câteva luni de mandat, care în 2008 au și coincis cu instalarea efectelor crizei economice și financiare mondiale. 

În final văd că simpatizanții PD-L și-au însușit de minune deviza partidului favorit: “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”.

Din partea opoziției (așa firave cum e ea) vă doresc numai “succesuri”

Cu voia dumneavoastră se împlinește o lună de când Boc cel Viteaz a fost uns prim-ministru al guvernării Băsescu. Luna de miere cerută de unele voci s-a cam isprăvit. Ia să vedem cam care ar fi unele din cele mai notabile “succesuri” cu care se poate lăuda cuplul Băse-Boc în prima lună de la investire:

1. stabilitate – după atâtea frământări și o susținere parlamentară de numai 73%, guvernul a reușit performanța de a pierde pe drum un singur ministru, cel de la Interne, care a fost răpus de sistemul ticăloșit după o îndelungată luptă care-a durat trei săptămâni.

2. profesionalism – numai una din Ordonanțele de Urgență ale lui Boc a fost declarată neconstituțională.

3. viziune – bugetul mai are doar puțin de așteptat (în vreo 3-4 luni sigur reușesc să-l schițeze), s-a renunțat la proiecte utopice cum ar fi “Casa Verde” că, vorba aia, ecologia oricum este doar un moft.

La capitolul realizări minore putem aminti faptul că în continuare au mai rămas de împărțit niște posturi prin guvern (la nivel de secretari de stat și conducere a agențiilor guvernamentale), precum și de schimbat câțiva prefecți (nu mulți, toți ).

Așteptăm cu interes să vedem ce urmează acum, după ce luna de miere s-a încheiat. Sunt convis că aceasta serie de succesuri este doar începutul.

Dacă e să ne luam dupa studiul ICCV citat aici, răspunsul este unul singur: NIMIC!

Datele din acest studiu, care întăresc rezultatele date de diverse alte sondaje făcute de institutele de pe la noi, ne arată cât suntem de “deștepți”:

1. 73% dintre romani consideră că ar fi bine ca țara să aibă un conducator puternic, care nu-și bate capul cu Parlamentul și alegerile
2. 20% cred că ar avea un trai mai bun sub un regim de dictatură militară
3. 74% consideră că pentru ei politica este deloc sau foarte puțin importantă
4. 86% consideră că pentru ei religia este foarte sau destul de importantă

Corelând cu diverse sondaje relativ la încrederea pe care populația în instituțiile statului, unde pe primele locuri se detașează biserica și armata, putem trage concluzia că la noi nivelul de educație politică a populației este undeva la nivelul anului 1900.

Ce mi se pare mie cel mai revoltător este că, la nici un sfert de secol de când am scăpat de sub dictatura comunistă, trei sferturi din conaționalii noștri duc dorul unui regim autoritar, sprijinit de de biserică și armată. I-aș da o idee lui Băse, să-și mai adauge și titlul de patriarh pe lângă cel de președinte al CSAT (în traducere liberă comandant suprem al armatei). Nu ar fi decât expresia voinței poporului, așa cum transpare din aceste studii.

Bravos națiune, halal să-ți fie!

De azi intră în vigoare legea 298/2008 care reglementează stocarea unor date privind comunicațiile electronice care au ca suport rețelele de telefonie fixă, mobilă și Internet. Foarte pe scurt, măsurile impuse de această lege sunt următoarele:

1. toți operatorii rețelelor electronice de comunicații (telefonie, Internet) din România vor avea obligația de a stoca pentru șase luni diverse informații (altele decât conținutul efectiv al comunicațiilor). În principiu se vor stoca date de identificare ale celor implicați în procesul de comunicație (abonat, locație, IP, data și ora inițierii comunicației, durată, etc). La expirarea termenului de șase luni respectivele date trebuie distruse.

2. operatorii rețelelor au obligația de a furniza aceste date la cererea instituțiilor abilitate de lege, care pot fi de de natură judiciară (poliție, procuratură, etc) sau servicii de informații (SRI, etc) în momentul în care deja s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva unei persoane sau “în caz de urgență”.

Ca de obicei, în asemenea momente la noi se crează o isterie în mass-media și se trezesc unii să zbiere că le sunt încălcate drepturile, că se vor face abuzuri, că hai să facem și să dregem ca să punem bețe în roate acestei decizii. Din câte știu eu această lege s-a dat pentru a ne armoniza legislația cu cea similară din restul spațiului Uniunii Europene. Datele meniționate în lege puteau fi (și cel mai probabil erau) si până acum stocate de către operatori, ele intrând în categoria datelor necesare pentru administrarea propriilor rețele (facturare, etc). Ce nu aveam până acum era o reglementare mai clară în ceea ce privește durata de stocare a acestor date precum și modul de protecție și access la acestea.

Sincer nu mi-e teamă de faptul că x sau y, companie de telefonie, respectiv furnizor de servicii Internet, îmi înregistrează datele prevăzute de lege. Nu am însă foarte mare încredere în două aspecte:

1. că înregistrarea datelor se limitează la cele prevăzute de lege, iar la expirarea termenului de 6 luni ele chiar sunt distruse.

2. că autoritatea care se presupune că se ocupă de protecția confidențialității datelor mele chiar își face treaba. Mai ales că din câte știu eu protecția datelor cu caracter personal de natură electronică (email, convorbiri telefonice, etc) nu este foarte clar reglementată de legislația de la noi.

Rămâne de văzut dacă respectiva autoritate  A.N.S.P.D.C.P va fi capabilă să pună în aplicare această lege, deoarece munca de a superviza toți operatorii de telefonie și Internet din România nu e chiar o joacă de copii.