Am încercat să parcurg rapid documentul realizat de comisia prezidențială, document care propune 23 de modificări ale actualului text al Constituției României. Modificările propuse pot fi clasificate în mare în două categorii:

1. actualizări ale unor articole (trebuie să dispară chestiunile legate de integrarea euro-atlantică, etc) și definirea mult mai clară a unor drepturi (dreptul de proprietate și alte drepturi fundamentale)
2. modificarea raporturilor între principalele puteri în stat, cu accent pe întărirea puterii președintelui

Problema cea mai gravă pe care o văd eu este că cei care se ocupă și se vor ocupa de revizuirea Constituției (Parlament, comiții și comitete) vor să ne vândă cele două categorii de modificări “la pachet”. Cu alte cuvinte, dacă vrem ca drepturile noastre să fie clar garantate de Constituție (dreptul la proprietate, dreptul la viața privată prin protejarea corespondenței – inclusiv a celei electronice, eliminarea posibilității de a fi extrădat altui stat, etc) trebuie să girăm cu votul nostru un nou sistem politic cu puteri mărite pentru președinte.

Bătălia mare se va da nu pe articolele care ar trebui să intereseze cel mai mult pe cetățean (cele legate de drepturile sale) ci pe această nouă formulă de republică semi-prezidențială. Din varianta propusă de comisie n-am înțeles prea clar cum ar trebui să funcționeze respectivul sistem semiprezidențial, singurul lucru clar e că dă președintelu puteri sporite. Am impresia că se încearcă iar implementarea unei soluții tip struțo-cămilă, suficient de ambiguă pentru ca la un moment dat alegătorii să nu mai știe clar pe cine ar trebui să taxeze când merg la vot.

Cred că ar fi mult mai bine să se opteze pentru unul din sistemele clar definite: ori o republică prezidențială, unde președintele își asumă direct conducerea guvernului și reprezintă puterea executivă în stat, ori o republică parlamentară în care rolul președintelui este numai unul de reprezentare. Niciunul din aceste sisteme nu este cel perfect, fiecare are dezavantajele lui dar ambele au avantajul de a fi clare pentru cetățeni. Personal aș alege varianta a doua, cu un președinte ales de către parlament, titlul de președinte fiind mai mult unul onorific.

Sunt curios cum vor decurge dezbaterile pe baza modificării Constituției (acest raport al comisiei prezidențiale fiind numai un punct de plecare pentru aceste dezbateri), dar am mari temeri că discuțiile vor ajunge într-un punct mort și președintele nostru cel jucător va juca din nou cartea referendumului pentru adoptarea sau respingerea textului propus de domnia sa. Iar dacă referendumul se pune la aceeași dată cu alegerile prezidențiale – pentru a “face economie” de bani – cred că rezultatul e foarte previzibil.

Nu, nu de la marele lui stăpân de la Cotroceni ci exact de la Curtea Constituțională, instituția cu care Băse îi amenința pe toți cei care dădeau legi și/sau ordonanțe care nu-i conveneau.

Soluția dată de Curtea Constituțională în privința Ordonanței 230 dată de guvernul BăseBoc – cea care interzice cumului pensiei cu salariul primit de la stat – este de neconstituționalitate. Sunt curios să văd ce va face Boc în continuare, dacă va lupta în vreun fel pentru a impune o măsură (de data asta una constituțională) în spiritul principiului pe care l-a enunțat sau dacă va ridica din umeri spunând “eu am vrut, alții nu m-au lăsat” – tema favorită a mentorului său Băse.

După cum am mai spus-o într-un comentariu pe aici pe la sfârșit, ordonanța în forma dată de Boc e complet inutilă, e doar praf în ochii opiniei publice, o încercare de a arăta cât de preocupat este guvernul de cheltuirea justă a banului public. De curiozitate am săpat un pic prin legislația muncii și – surpriză – legea spune cât se poate de clar (Legea 19/2000, cap. 4, sectiunea 1, art. 41) :

“(5) Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.”

Asta înseamnă că în momentul în care X a atins vârsta de pensionare, angajatorul are tot dreptul să nu-și dea acordul ca respectivul X să mai lucreze acolo în continuare. Cu alte cuvinte, dacă domnul Boc este atât de pornit să facă curățenie acolo unde știe că s-au făcut abuzuri el avea deja la îndemână toate mecanismele. Respectivele “epurări” s-ar putea face legal, transparent și fără mare tam-tam în presă, pe cale administrativă.

Părerea mea e că toată tevatura asta cu ordonanța a fost numai o joacă prin presă, așa, de ochii lumii, făcută pentru a atrage atenția publicului și, daca se poate, ceva capital electoral.