Povestea începe frumos, prin toamna lui 2008, în plină campanie electorală: niște partide, pe numele lor PD-L și PSD, se băteau cu cărămida-n piept că au soluția magică pentru ieșire din criză, că guvernarea liberală are bani și nu vrea să dea la “bieții dascăli” majorarea de 50% pe care au votat-o toți în Parlament, că dacă o să vină ei la putere o să înceapă să curgă laptele și mierea în România. Poporul, credul, i-a votat în proporție egală (cam 33%) iar marele Băse i-a adunat într-o coaliție ultramajoritară construită cu un singur scop declarat, acela de a ne ușura noua viața în timpul crizei economice.

Așa s-a deschis un lanț al slăbiciunilor, cu promisiunile de campanie, transformate apoi în “parteneriat pentru România” și în program de guvernare. Au mai trecut ceva luni, dar noua putere nu s-a lămurit care-i treaba de fapt, și a continuat să susțină cu tupeu că ei garantează că vor da ce-au promis în campanie. În același scop ne-am dotat și cu “centura de siguranță” a împrumutului FMI+CE, ca să stăm liniștiți că BNR are rezerve suficiente pentru a susține piață financiară și cursul valutar și să ne putem concentra la “rezolvarea problemelor țării”.

Ei bine, până la urmă și la coadă se pare că guvernul Boc a cam ajuns la fundul sacului și n-a mai putut amâna la nesfârșit adoptarea unor măsuri legate de promisiunile din campanie (respectiv majorările salariale pe sectorul bugetar) și, prin ordonanță de urgență, a luat decizia ca toate salariile bugetarilor să fie înghețate în 2009. Au. Păi cum așa, nene Boc? Nu ziceai mătăluță până mai ieri că să stea lumea liniștită, că situația este sub control, și se vor da și măriri pe unde și când se poate? Sau te-ai prins că de fapt treaba-i chiar nașpa și că n-are cine plăti promisiunile pe care le-ați făcut?

Sunt curios acum care va fi reacția sindicatelor, care cred că au fost luate prin suprindere de măsura guvernului. Nu am nici cea mai vagă urmă de îndoială că vor zbiera ca din gură de șarpe, vor pune de-o mare grevă și îi vor lua la înjurat pe oricare îi va îndemna la solidaritate. Oricum în concepția sinditatelor bugetarilor “solidaritate” înseamnă ca restul să se sacrifice pentru ca ei să primească drepturile pe care le cer.

În concluzie, cred (și într-o oarecare măsură sper) că lanțul slăbiciunilor generat de promisiunile fără acoperire ale actualei puteri s-a rupt, și că urmează “să înceapă dansul”.

De câteva zile încoace unul din subiectele de presă cele mai fierbinți este cel al gripei porcine (sau mexicane sau cum i-o mai zice). Datele pe care le avem până acum sunt: peste 100 de morți în Mexic, un număr de îmbolnăviri confirmate în SUA, UK și Spania, cazuri suspecte în mai multe țări și un comunicat de la OMS care ne spune că virusul se transmite și de la om la om.

Comparativ cu povestea gripei aviare cred că situația pare ceva mai sumbră mai ales datorită faptului că se pare că virusul se transmite mult mai ușor (dacă nu mă înșel, H5N1 nu se transmitea de la om la om). Având în vedere faptul că acum epidemia a pornit din Mexic și există șanse foarte mari să afecteze SUA mă aștept la o isterie mult mai mare decât cea care-a fost în Europa cu ocazia gripei aviare. Asta pentru că americanii sunt în general mai predispuși la a genera isterii naționale decât europenii.

Revenind la cazul specific al României, sunt curios dacă “băieții deștepți” vor specula acestă nouă amenințare și vor reactiva punctele de stropit mașini cu maglavais. Dacă îmi aduc eu bine aminte, pe vremea ministrului Flutur au fost niște băieți portocalii care au făcut niște bani grămadă din acea soluție “antivirus” și instalarea acelor posturi de “decontaminare” pe cele mai circulate drumuri naționale, respectiv la punctele de frontieră. 

În orice caz, sper din tot sufletul ca țările care au fost primele afectate, țări dezvoltate (cu excepția sursei-Mexic) să poată controla epidemia și să oprească răspândirea virusului înainte ca acesta să ajungă în țări ca România, Bulgaria, rep. Moldova sau altele de același calibru, țări care nu cred că au capacitatea de a combate eficient nici un fel de epidemie.

Guvernu’ lu’ Băse, care se bucură de un sprijin ultramajoritar în Parlament, ne predă zi de zi lecții de coerență, seriozitate și profesionalism. Iată câteva exemple grăitoare în acest sens:

1. atât în campania electorală, cât mai ales la investire, partidele care au semnat acel “Parteneriat pentru România” sau cum i-o zice la acea fițuică, ne-au zis că obiectivul lor e să sprijine inițiativa privată, să sprijine IMM-urile, să introducă prevederi legate de neimpozitarea profitului reinvestit și alte asemenea măsuri menite să ne ușureze viața și să ne ajute să depășim mai ușor criza. Ce-au făcut: au introdus grila de impozitare minimă (așanumitul impozit forfetar), au redus cu o treime taxa “pe poluare” auto (adică la un nivel dublu față de iulie 2008), au limitat dreptul de deducere a TVA pentru autoturisme, etc. 

2. Ne-au spus că vor fi cel mai responsabil guvern dpdv. al cheltuirii banului public. Tot ce au făcut de la instalare a fost să crească bugetele instituțiilor din subordine, iar acum vor să facă acea lege unică de salarizare în sectorul bugetar prin care “salariile mici din sistem să crească în mod accelerat”.

3. Și-au propus ținta de deficit bugetar de 2.5 % și au realizat un deficit de 9% pe primul trimestru.

4. Ne-au spus că România nu duce lipsă de bani și nu are nevoie de împrumuturi externe, apoi au semnat un acord de finanțare cu FMI si CE în valoare de 20 de miliarde de euro.

5. Au dat ordonanțe de urgență “de formă” – celebra ordonanță legată de cumularea pensiilor cu salariile – declarată neconstituțională.

Poate nu înțeleg eu filozofia și viziunea guvernamentală, dar analizând un pic la rece “ce spun” și “ce fac” indivizii ăștia pot trage o singură concluzie: oamenii suferă de incoerență crasă. Din gură sunt zmei, dar când vine vorba să ia niște decizii dau din colț în colț și în general copiază modele din străinătate (mai ales cele franceze se pare că-i excită dpdv. intelectual). Problema mare e că domnii guvernanți au darul de a-și însuși în special ideile proaste (vezi impozitul forfetar pe care cei care-l aplicau vor să-l elimine).

Cu așa profesioniști sunt convins că în câteva luni vom scăpa de criză, dar nu în sensul în care ne-am fi dorit, ci intrând în colaps…

Zice Nuți (vezi articol HotNews) o treabă foarte tare: cică “stadiul rudimentar”, în traducere liberă lipsa infrastructurii poate fi un avantaj în anumite zone turistice. Cică dacă am avea o infrastructură decentă (autostrăzi, drumuri calumea, acces lejer în orice colț al țării) atunci ar fi cam nașpa, pentru că n-am mai putea practica “ecoturismul”.

Într-adevăr, dacă am intra și noi în rândul lumii din punctul ăsta de vedere, dacă nu ne-am mai rupe mașinile pe drumeaguri care cu chiu cu vai se petecesc din an în paști, atunci cu ce i-am mai atrage noi pe turiști în zonele rurale, autentice, acolo unde ministresa blondă vrea să facă eco și/sau agro-turism. Cred că tanti asta s-a pus la o șuetă cu Băse și cu Berceanu și ce s-au gândit ei: bă, dacă le facem la ăștia autostrazi și ajung in 3 ore până în graniță (față de 6-8 cât fac acu’) ăștia n-o să mai calce în veci prin “stațiunile” noastre – deci o să pierdem bani. Plus că o să afectăm grav industria auto, că o să șomeze service-urile dacă românu nu-și mai rupe mașina pe drumuri…

Ce pare să nu priceapă tanti asta cu tot creierașul ei e că pentru a face turism, obiectivul e ca să-i pui turistului la dispoziție atât destinații interesante (să zicem că de-astea am găsi) cât și o infrastructură de transport (în principal rutier). Cine-i prost să bată drumul din Arad sau Oradea până la Constanța când în același timp poate ajunge în Croația? Cine-și permite să facă o zi pe drum din București până în Bucovina sau Maramureș când în același timp poate ajunge în Grecia?

Toate statele cu tradiție turistică (Italia, Grecia, Franța, Austria, Croația) investesc puternic în infrastructură. Extind aeroporturile, extind rețeaua de autostrăzi, fac tot ce se poate pentru ca turistul (atât localnic cât și străin) să poate ajunge cât mai ușor și mai repede la punctele de interes. La noi în schimb se bate pasul pe loc la capitolul infrastructură, dar ministresa visează să construiască “o alternativă la valea Prahovei, în Bucegi”. Vitejii noștri nu sunt în stare să facă de 20 de ani o centură a Bucureștiului, în mijloc de câmpie, iar Nuți are vise erotice cu stațiuni situate în inima muntelui. E de tot râsul tanti asta, cu tot cu poșeta ei bucovineană și mersul elegant pe bicicletă…

În concluzie, am impresia că doamna Udrea consideră că ministerul turismului poate fi administrat după modelul “parcări Dali”: tragi niște dungi cu vopsea pe jos, pui un Gigel să încaseze banu’ și gata.

Premierul nostru Traian Boc a ieșit iar în presă pentru a ne aduce la cunoștință ultima înțelegere făcută cu PSD-ul, și anume cea pe tema salarizării bugetarilor. Subiectul e unul foarte delicat, având în vedere că sindicatele exercită presuni mari asupra guvernului (cele din învățământ  amenință cu înghețarea anului școlar, cele din justiție cu greva generală, etc…)

Via HotNews aflăm care sunt principiile de bază ale viitoarei legi a salarizării unice în sistemul bugetar:

- raportul dintre salariul minim și cel maxim va fi de 1:15, fața de 1:70 cât este acum

- niciun salariu de bugetar nu va fi micșorat

- mare parte din sporurile de acum vor fi incluse în salariul de bază

- salariile mari vor fi înghețate pentru un număr de ani, salariile mici vor crește în ritm accelerat

Din câte văd eu până aici, principiile enunțate de Boc sună mai tare a promisiuni electorale, și mai puțin a idei pe baza cărora să se facă o lege. Din expunerea premierului lipsesc idei foarte importante, cum ar fi: surse de finanțare, previziuni de natură economică și altele, elemente care ar fi dat o vagă impresie că cineva chiar și-a bătut capul cu problema, și nu a debitat în stil papagalicesc niște sarcini trasate “de sus”.

Ce nu pricepe domnul Boc este un lucru foarte important: domnia sa conduce un guvern într-o perioadă de criză economică. Bugetul a fost deja rectificat în direcția de a se introduce politici de austeritate, s-a contractat un împrumut de la FMI, iar în tot acest timp domnia sa promite măriri de salarii. Oricum, la modul în care a expus problema domnul Boc, putem trage o singură concluzie – raportul acela de 1:15 între salariile minime/maxime se va atinge crescând cheltuielile și așa imense ale sectorului bugetar. 

Cred că singurul lucru bun din toată tevatura asta de azi a fost acela că declarațiile primului ministru vin după, si nu înaintea consultărilor cu partenerii de guvernare. După experiența numită introducerea impozitului forfetar, decizie luată pe genunchi de Pogea și alți portocalii, se pare că pedeleii au priceput că totuși nu-s chiar singuri de capul lor la guvernare și că trebuie cumva, măcar de ochii lumii, să fie de acord cu pesedeii asupra măsurilor luate.

Dintre toate “principiile” enunțate cu mândrie de premierul minune al României, unul mi se pare cel mai periculos: “salariile mici vor crește în ritm accelerat”. E periculos deoarece creșterea salariilor mici implică cele mai mari costuri pentru buget, costuri pe care nu știu dar nu cred că ni le putem permite. 

În concluzie, avem de-a face cu demagogie cât cuprinde și promisiuni fără acoperire. E clar, Băselul e în campanie.

În bunul spirit al administrației BăseBoc, deciziile de importanță capitală se iau în stil pompieristic, fără nici un fel de analiză a situației de fapt. Cea mai recentă dovadă în acest sens o constituie Ordonanța de Urgență privind rectificarea bugetară și modificările aduse Codului Fiscal. Toată lumea, de la cei direct vizați (antreprenori) până la analiștii economici cei mai iubitori de bugete dolofane ale statului sunt de părere că guvernul face o greșeală imensă, numai Boc și Pogea se cred mai deștepti. Mai mult, conform spuselor lui Boc “Toti expertii mondiali care nu au fost in stare sa prevada aceasta criza, acum vor sa ne dea solutii.”

Via HotNews aflăm de un memoriu realizat de reprezentanți ai celor mai prestigioase companii de consultanță din lume, memoriu în care acești experți demonstrează cu argumente greu de combătut faptul că măsurile luate prin minunata ordonanță contravin unor directive europene, că măsuri similare au fost demontate în justiție și că efectele aplicării lor vor fi dăunătoare economiei. Acum nu pot spune că am încredere 100% în respectivele comapanii de consultanță, dar cred că în situația dată argumentația făcută de ei este cu mult mai solidă decât nota de fundamentare realizată de Ministerul Finanțelor. Mai mult decât atât, se pare că nici experții FMI nu sunt foarte convinși că noile măsuri vor aduce bani în plus la buget, ba chiar din contră.

Singurii care sunt convinși că dețin adevărul suprem sunt Pogea și cu Boc. Nu vor să audă de nici o altă părere, indiferent dacă e susținută de argumente sau nu, îi dau înainte cu ideile lor puține dar fixe: toți micii întreprinzători sunt evazioniști, nu se poate ca atâtea firme să aibă pierdere, patronii sunt de vină că investesc profiturile firmelor pe care le conduc în mașini, proprietăți și alte bunuri în loc să plătească impozite la stat și guvernul Tăriceanu e de vină pentru împrumutul extern, deoarece n-a economisit bani în perioada de creștere economică. Citind părerile exprimate atât de Boc cât și de Pogea, indivizi fără nici o pregătire reală în domeniul economic, cu experiență irelevantă (să fii director la o firmă din clientela PDL, respectiv primar al aceluiași partid cu bugete enorme la dispoziție nu îi califică pentru funcțiile deținute azi), realizez că România este guvernată cam în același stil în care un țăran își administra gospodăria pe la 1900. Deciziile se iau “la plezneală”, speranțele sunt mari, iar dacă ceva nu iese bine se aruncă vina ori pe FMI, ori pe contribuabili, ori pe vremea de afară, ori pe orice altceva decât propria incompetență.

Domnii Boc și Pogea și-au atins acum apogeul carieriei (mi-e greu să cred că vor ajunge undeva mai sus decât sunt acum), sunt pătrunși de propria importanță și se simt învincibili, drept urmare nu le a teamă să facă experimente pe vreo 20 de milioane de oameni. Starea în care se află domniile lor are un nume: beția puterii, aceeași beție pe care o împărtășesc cu șeful lor cel mare de la Cotroceni. Sper ca toți trei, împreună cu restul de căței care-i înconjoară și-i lingușesc să aibă parte cât mai repede de binemeritatul duș rece. Sper totuși ca acel duș rece să nu fie un fel de potop pentru noi, restul, cei care avem de suportat experimentele idioate ale lor.

Iete ce zice presa noastră de ziare, citând-ul pe ilustrul ministru de finanțe al lu’ Băse: “Ar fi fost mai ușor să mărim TVA-ul, dar nu era corect să-i punem la plată tot pe contribuabilii cinstiți”.

Chestia asta vine după restul de declarații pe care le putem cataloga ușor drept aroganțe:

- “dacă nu ești în stare să plătești 500 euro pe an la stat, închide firma”

- “vrem să eliminăm abuzul cumpărării de zeci de autoturisme pe firmă, pentru că nu este corect”

Acest domn cred că este reprezentativ pentru partidul din care vine, doar că spre deosebire de șeful cel mare de la Cotroceni îi lipsește o calitate esențială pentru un politician: retorica. Domnul ministru își permite cu nerușinare să facă declarații care într-o țară normală ar echivala cu sinuciderea politică, ba că toți administratorii de IMM-uri sunt evazioniști, ba că n-are încredere în organele de control financiar, ba că mai știu eu ce…

În mintea îngustă și întunecată a domniei sale nu există decât un singur scop: acela de a strânge bani la buget evitând pe cât posibil mișcările sociale. Chestii de gen “strategii economice”, “bun simț” etc. nu au sens pentru domnul ministru, el are o singură misiune, aceea de perceptor care vine înarmat cu acordul FMI să strângă tot ce consideră că i se cuvine. Întreaga construcție pe care se bazează mintea lui bolnavă este aceea că întreprinzătorii privați sunt niște infractori, niște evazioniști care trebuie “pedepsiți” la grămadă.

Una din cele mai mari insulte pe care această imitație palidă de ministru de finanțe o adresează frecvent micilor întreprinzători este aceea că ei nu fac parte din “contribuabilii cinstiți”. In opinia acestui individ, contribuabilii cinstiți sunt probabil sindicaliștii bugetari, angajații și administratorii firmelor (nu puține și în nici un caz IMM-uri) care alcătuiesc clientela portocalie. Contribuabili cinstiți sunt probabil regii asfaltului, grupul de la “Golden Blitz”, găștile din jurul lui Stolojan, Videanu, Udrea, Băsescu etc…  Restul sunt pleavă și nu merită nimic altceva decât un jug și mai greu pe grumaz.

Îi urez domnului Pogea cât mai multe succesuri, încununate cu un loc călduț la groapa de gunoi a istoriei alături de șefii lui pedeliști.

Sâmbătă 11 aprilie onor’ guvern a aprobat una bucată ordonanță de urgență, aia prin care se face pe de o partea rectificarea de buget iar pe de altă parte se introduce biru’ lu’ Pogea (impozitul forfetar) și se elimină dreptul de deducere a TVA pentru cheltuielile cu autoturismele. Nește chestii atât de neimportante încât evident că nimeni din respectivul guvern nu s-a putut deranja atât de mult încât să pună la dispoziția publicului prețiosul text al ordonanței. Nici la ora asta, după ce minunatul document a fost publicat în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 0249 din 14 Aprilie 2009 Act nr. 34/11 Aprilie 2009), el lipseste atat de pe site-ul guv.ro, cat și de pe mfinante.ro. 

Bă domnu’ Pogea, bă Boc, n-aveți și voi nici un negru mititel acolo pe la guvern care să fie capabil să actualizeze o informație pe un site? Sau faceți economie, că de, e criză?

Ce n-am priceput eu incă foarte clar e care-i treaba cu TVA-ul. Și mâine poimâine se face 1 mai și cică ordonanța începe să-și producă efectele în domeniu, cred că ar fi cazul ca textul ei să fie publicat măcar pe site-ul ministerului care l-a produs și care va aplica măsurile luate acolo? Sau oare ar trebui să ne abonăm toți la Monitorul Oficial (regie de stat, ce altceva) pentru a avea acces la informații de interes public?

Acu’ chestia asta nu-i decât o noua insultă pe care guvernul lu’ tătuka Băse  ne-o servește pe nemestecate, insultă pe care probabil marea majoritate a poporului o va trece lejer cu vederea, deoarece realitatea e că cei pe care chestiile aste îi interesează sunt o minoritate neglijabilă. Ce-i pasă sindicalistului care se pregătește de grevă (vezi vitejii din învătământ și alte sectoare bugetare cu perfomanțe nule) că sectorului privat i s-a servit o noua gogoașă de înghițit? Ce-i pasă telespectatorului fidel de OTV de impozitul forfetar? S-ar zice că guvernanții noștri s-au prins care-i treaba cu “poporul” și știe cum trebe tratată: un pic de circ, câteva arestări în direct pe toate televiziunile și gata, lumea-i fericită că vede că “autoritățile lucrează”.

Dar să revenim la tema principală: unde-i docomentul? Ăla oficialu, ăla de se aplică în câteva zile? Unde-i? E secret cumva?

Nea’ Caisă ăsta de conduce ministerul finanțelor, fostul director al lu’ Nea’ Bordură care acu’ e mare șăf de trib la ministerul economiei și-a dat iar în petec. Pe sub mustăcioara lui a scăpat ieri porumbelul, mai exact concepția “democrat-liberală” a partidului în legătură cu mediul privat și IMM-urile: dacă tu, firma x, nu-ți poți permite să mai dai încă 500 de euro pe an la stat atunci trebuie să fi închis pentru că ești o pacoste pentru România.

Citat din nea’ Caisă:

“Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide! Nu avem de unde plati investitiile si nu avem cum sa luam alte masuri economice daca firmele nu-si platesc taxele”

Bă economistu’ lu Bordură, tu ori ești prost ori ești exagerat de prost. Să-ți explic de ce, măi genialule:

1. nu se pune problema dacă tu, ca firmă, îți poți permite sau nu să dai xxx euro la stat. Problema se pune că tu, firma x, atâta timp cât ai niște angajați și oricum plătești diverse taxe la stat (pe salarii, tva, etc), tu automat susții statul ăsta minunat care nu face nimic pentru a te proteja. Mai mult, toți oamenii ăia care lucrează la privat, la firme care nu lucrează cu statul, toți aia duc în cârcă un întreg sistem bugetar din care și tu, bă ministru’ lu’ pește prăjit, faci parte.

2. nici o țară din interiorul UE nu ia asemenea măsuri. Nimeni. Toți încearcă acum să acorde facilități în plus firmelor mici, fiind conștienți că de acolo poate veni “salvarea” bugetelor în momentul în care marile companii (și nu sunt puține) sunt în pragul colapsului. 

3. Tu zici că nu ai de unde plăti investițiile și nu poți lua măsuri economice daca firmele nu-și plătesc taxele. Corect, ai 10, stai jos! Dar bă genialule, bă inteligență sclipitoare, ți-a trecut vreun moment prin vidul dintre urechi ideea că poate ai putea pune niște taxe mai ușor de suportat pentru firme și în felul ăsta să încasezi mai mulți bani la buget? Te-ai gândit vreun moment că poate te-ai întins cam mult cu “investițiile” și cu “măsurile economice”? Ți-a trecut vreodată prin tărtăcuța ta ideea că poate mai întâi îți vezi ce bani ai, și apoi faci planuri? Se pare că nu, la voi la pedeliști treaba-i oablă: zice șeful “construiți autostrăzi, dați bani la bugetari, trebe să fiu reales”, voi ziceți “șefu’ – n-avem bani” iar șeful zice “nu mă interesează, nici să n-aud, dracu’ vă ia dacă nu faceți ce zic eu!”

4. Ți-ai ales foarte prost cei în care vrei să lovești. O să te pupe-n dos tot neamu’ bugetarilor care deja se pregăteau de ieșit în stradă pentru ca să li se dea ce li s-a promis la alegeri, da’ minunea n-o să țină mult. Creșterea birurilor de plătit o să atragă în mod sigur scăderi și mai mari de încasări la buget, și o să te văd eu atunci pe unde mai scoți cămașa că n-o să mai ai bani de dat nici cât ai azi.

În concluzie treaba-i clară: vom avea de plătit și “biru’ lu’ Pogea” – un fel de fumărit sau văcărit, care va fi în deplină concordanță cu politica economică democrat-liberală, de inspirație feudală. Aștept acum ieșirea la rampă a lui “dragă Stolo”, cel mai de valoare economist portocaliu, care să ne explice el cu scrâșnetul de dinți specific cum că asta este singura soluție de salvare e economiei, cu recomandarea “ciocu’ mic și joc de glezne”, eventual acompaniat de trompetul șef Cristi Preda, care să traducă el în limbaj academic viziunea și latura filozofică a măsurii pe care noi, ca niște ignoranți ce ne aflăm, nu avem gradul de iluminare necesar pentru a o aprecia la adevărata ei valoare.

Via HotNews aflăm că minunata coaliție ultramajoritară a luat o decizie în ceea ce privește rectificarea bugetară impusă de acordul cu FMI. În bunul spirit al guvernării patronate de întâiul marinel al țării, măsurile luate sunt demne de un scenariu de întrebări-răspunsuri model Radio Erevan.

Întrebare: este adevărat că datorită împrumutului de la FMI vor trebui reduse cheltuielile bugetare (salarii, concedieri)?

Răspuns: Da, este adevărat, cu o singură precizare: nu vom reduce cheltuielile bugetare ci vom jefui și mai tare mediul privat!

Întrebare:  este adevărat că guvernul dorește să sprijinirea IMM-urilor și a inițiativei antreprenoriale?

Răspus: Da, este adevărat, drept pentru care am introdus noul impozit forfetar care va facilita dezvoltarea anumitor firme prim decimarea concurenței.

Întrebare: este adevărat că domnii Pogea și Boc sunt niște economiști geniali?

Răspuns: Această întrebare este tendențioasă. Domniile lor sunt cei mai buni profesioniști în materie, altfel nu ar fi putut accede în posturile de înaltă demnitate publică pe care le ocupă.

În concluzie, se întâmplă exact cum am prevăzut acum câteva zile: cele 2-3 milioane de indivizi care activează în mediul privat (atât angajații cât și antreprenorii) vor suferi cel mai mult de pe urma politicii “de dreapta” duse de partidul prezidențial. Drept urmare, îi propun pe indivizii mai mult numiți pentru niște posturi în viitorul guvern al lui Voronin, cred că acolo și-ar găsi cu adevărat locul binemeritat.