Nea’ Băselul ne-a trântit ieri încă o lacrimogenă: cică “își asumă” eroarea promulgării legii majorării salariilor din învățământ. Acu’ ce nu pricep io, e ce vrea să însemne “asumarea erorii”? Adică recunoaște că “a greșit” și gata, și-a pus cenușă-n cap și ar trebui să-l “iertăm”?

Orice ar spune Băsescu nu mă poate convinge că a promulgat acea lege dintr-o eroare regretabilă. Contrar așteptărilor domnului președinte eu unul țin minte cu exactitate faptul că, după ce Parlamentul a votat cu elan stahanovist legea respectivă, primul ministru de la vremea respectivă, Tăriceanu, i-a cerut în mod explicit președintelui să nu promulge legea și să o retrimită la Parlament deoarece bugetul anului 2009 nu va putea suporta efectele acelei legi. Și îmi aduc bine aminte ce-a făcut și Băsescu, și anume a explicat el frumos că el are informații și el știe că vor fi bani, pentru că educația este o prioritate deci nu se poate pune problema lipsei fondurilor necesare aplicării legii respective, drept urmare e chiar fericit să o promulge și avertizează public guvernul ca nu cumva să îndrăznească să n-o pună în aplicare.

După trebușoara asta au venit alegerile, PD-L-ul si PSD-ul au cules laurii (legea minunata a adunat zeci de mii de voturi pentru cele doua partide care au susținut-o atât de înfocat), au făcut noul guvern și au păstrat în vigoare ordonanța dată de guvernul Tăriceanu, cea prin care aplicarea legii majorării salariilor profesorilor era amânată. Între timp, după ce noul guvern a fost instalat, Băsescu a mai ieșit odată la rampă și, când a fost întrebat ce va face noul guvern în legătură cu subiectul controversatei legi, ne-a explicat frumos că el nu poate concepe ca o lege adoptată de Parlament și promulgată de Președinte ar putea să nu se aplice.

Acum, după ce au tăragănat cât s-a putut “atacarea” subiectului, guvernanții noștri au trebuit să recunoască faptul că nu au cum să aplice o asemenea majorare salarială deoarece n-au bani. Cu alte cuvinte au ajuns la aceeași concluzie pe care o trăsese Tăriceanu în noiembrie 2008. A, între timp s-au mai și împrumutat vreo 20 de miliarde de euro, și au rectificat puternic bugetul pe care nici nu apucaseră să-l treacă bine prin Parlament. Oare ce să înțelegem noi din chestiile astea? Că Guvernul e populat de habarniști, oameni care încă nu înțeleg la ce s-au înhămat? Că președintele minte cu nerușinare?

Orice ar spune azi guvernanții concluzia e una singură: au mințit cu nerușinare! Iar cine mai continuă să îmi explice că nu prevedea criza în noiembrie 2008 este un mincinos nerușinat, retardat mintal sau pur și simpluun demagog pe îl doare-n cot de tot ce se întâmplă și are ca obiectiv doar să fie la putere și să se îmbuibe până nu mai poate.