Văd că acum, de când cu criza, în România s-au reactivat șmecherașii puși pe prostit pe proști. Cu ceva minute înainte suna telefonul (mobil, Vodafone) – numar “privat”. Un nene la telefon îmi explică cum că am câștigat un Mercedes ML la promoția “Trăiește ca o vedetă“. Pentru a intra în posesia premiului, după cum zicea nenea ăla, ar fi trebuit să sun la 021 35 11 444 și să transmit acolo un cod de verificare.

Toată treaba suna ca o țeapă teribilă, drept pentru care am facut o mică verificare pe site-ul Vodafone și, într-adevăr, promoția a existat (s-a desfășurat la sfărșitul anului 2009, ultimele premii s-au extras prin ianuarie 2010), și, într-adevăr, între premiile oferite se numărau si automobile Mercedes ML. După încă o cautare mică am mai descoperit și asta.

Cum recunoașteți pe țepari:

1. mereu suna de pe nr. privat. Asta ar trebui sa vă alerteze din prima, niciodată un reprezentant al vreunei firme serioase nu o să facă așa ceva, cu atât mai puțin unul de la o companie de telefonie

2. încearcă să fie foarte convingători și, se pare, încearcă să țintească în special persoane din “provincie” (prima întrebare pe care o pun este județul din care ești, probabil pentru București schimbă puțin textul )

3. insistă să repeți nr. de telefon la care ar trebui să suni și codul de validare al “premiului”

Concluzia: “băieții” sunt puși din nou pe ciordeală și se pare că și-au făcut destul de bine temele (nu mai inventează ei promoții și premii). Atenție la neatenție

Întrebare: Ce-i mai mic și mai mic și mai mare decât zero?

A: un epsilon bine ales?

B: gradul de inteligență al lui Boc?

Iete la ce-i umbla capul primului ministru, după ce s-o fi lămurit poate (sau nu) cum e treaba cu avioanele, tancurile și norul de cenușă: vrea o “strategie națională pentru trecerea la automobilul electric“. L-a lovit brusc ideea că ar trebui să ne pregătim și noi, în rând cu Uniunea Europeană, sa întâmpinăm cum se cuvine automobilul viitorului.

Sunt aproape convins că domnul Boc are impresia că acum a descoperit roata, și că lumea o să priceapă cât e el de vizionar. Nenea ăsta uită însă câteva aspecte extrem de importante, cum ar fi:

1. Infrastructura rutieră din România – care este și se pare că va rămâne încă mult și bine undeva prin epoca de piatră (comparativ cu ce e în restul UE). Noi nu avem acum autostrăzi, drumurile sunt cum sunt, poți merge zeci de kilometri fără a întâlni o benzinărie sau un WC, dar lui Boc îi trebuie să creeze puncte de alimentare cu curent pentru mașini electrice. Din modul în care guvernanții noștri tratează problema infrastructurii rutiere nu pot spune decât că aplică o strategie națională pentru trecerea la automobilele capabile să leviteze.

2. Nu știu cine i-a băgat în cap domnului Boc ideea că automobilul electric este viitorul. La momentul de față toți marii producători analizează alternative, încearcă să perfecționeze hibridele, încearcă să folosească combustibili alternativi (etanol, hidrogen, etc). În plus, domnul Boc uită că, în România anului 2010, pentru foarte mulți cetățeni automobilul este un lux pe care nu și-l prea pot permite. Poate ar fi mai bine ca domnia sa să-și bată puțin capul cu chestiuni de genul cum să facă să crească nivelul de trai în România în timpul mandatului său și mai puțin cu cu idei cu aplicabilitate în următorii 10-20 de ani.

3. O altă aberație debitată de domnul Boc (pe care probabil a împrumutat-o de la vre-un grup de ecologiști cu creierele spălate) este aceea că automobilele electrice prezintă avantajul reducerii poluării. Nenea Boc (și alții) confundă două concepte diferite: autovehicul nepoluant sau autovehicul cu emisii zero. Cu tehnologia de azi și probabil pentru mulți ani de acum înainte (asta dacă nu apar ceva soluții revoluționare), automobilul electric nu este nimic mai mult decât un vehicul cu emisii zero. Prețul plătit (d.p.d.v al poluării) pentru acele emisii zero este însă unul destul de mare, având în vedere faptul că bateriile, componente esențiale ale acestora, sunt făcute din materiale extrem de poluante (metale grele, acizi, etc) iar procesul de producție al acestora este unul foarte mare consumator de energie (și nu de puține ori unul foarte poluant). Nu în ultimul rând, curentul electric nu este în mod obligatoriu un combustibil nepoluant atât timp cât cea mai mare parte a producției se face pe baza combustibililor fosili.

Revenind la domnul Boc, singura concluzie pe care o putem trage e că domnia sa a greștit un pic planeta pe care trăiește, cred că e din altă lume și a ajuns pe la noi dintr-o greșeală.

După aproape patru luni de somnic și de refacere după efortul de a fi reales și de a-și instala guvernul, domnul președinte Băsescu s-a trezit și și-a adus aminte că ar trebui să revină în atenția publicului. Drept urmare s-a înființat la televizor și s-a apucat să-și tragă lacheii de urechi. Țintele criticilor prezidențiale au fost Guvernul, pe care Băsescu îl acuză că nu face reformele promise, și PDL-ul, care s-ar fi “bolșevizat”.

Cea mai “tare” chestie e modul în care Băsescu are asemenea “revelații”. S-ar spune că a fost plecat pe lună în ultimul timp, i-ar fi lăsat pe Boc și compania să conducă țara dupa cum s-a stabilit în decembrie 2009, iar acum a revenit din vacanță și a descoperit că guvernanții n-au aplicat deloc “indicațiile” primite și că, în mare, lucrurile merg cel puțin la fel de prost ca în 2009. Dacă ai sta să te uiți în gura președintelui, mai mai c-ai crede că el e realmente nu se implică în actul guvernării și că își vede de atribuțiile sale constituționale.

Părerea mea este că toată manevra asta de acum e menită doar să atragă atenția asupra președintelui și, de ce nu, să îi crească un pic capitalul de imagine. Poporul iubește la nebunie scenele în care vine unul “tare” și începe să ia la șuturi pe “bogați” (vezi aluziile președintelui legate de asfaltatori) și pe “conducători” (vezi remarcile la adresa guvernului). Sunt unii care au impresia că în spatele acestor declarații războinice ale lui Băsescu se ascunde un plan de remaniere guvernamentală, respectiv debarcarea unora ca Videanu, Berceanu, Blaga. Mi-e greu să cred una ca asta, având în vedere că respectivii “grei” ai partidului stau în continuare cuminței în banca lor și nu au pretenții de mărire care ar putea pune în pericol poziția lui Băsescu de mare șef peste PDL. Mai mult decât atât, sunt convins că simplele declarații și “chemarea la ordin” a guvernului nu va avea nici un fel de efecte reale în actul de guvernare. Nu pot crede că până acum membrii guvernului au făcut ce i-a tăiat capul, fără ca președintele să știe și să aprobe, iar acum, de frică, vor deveni brusc responsabili și vor face o treaba bună.

Partea amuzantă e că, în continuare, Băsescu susține faptul că Boc este un bun premier și “un reformist autentic”. Cred că ăste e elementul cheie care demonstrează că toată manevra președintelui este doar una de spectacol. Nu am auzit până acum ca cineva să critice activitatea unui guvern și, în același timp, să laude calitățile premierului care conduce respectivul guvern.

Nu este nici un secret pentru nimeni faptul că una din principalele trăsături caracteristice ale traficului rutier din România este violența. Violența în trafic se manifestă în cele  mai variate forme, de la claxonatul isteric până la manevre periculoase, înjurături și bătăi. Majoritatea celor violenți încearcă să își justifice actele prin faptul că sunt exasperați de starea drumurilor, de faptul că nu se pot deplasa cu o viteză mai mare decât cea a melcului sau prin faptul că reacționează la acte violente ale altor participanți la trafic.

În ultimul timp văd că atât Poliția Rutieră, cât și un senator mare iubitor de publicitate, s-au “sesizat” și au adus în discuție problema violenței în trafic, propunând și niște măsuri, care altele decât înăsprirea sancțiunilor pentru acte de violență în trafic. Cu alte cuvinte, distinșii domni au găsit soluția pentru tratarea violenței, și anume amenzi mai mari. Se vede treaba că, oricât ar încerca să ne convingă că nu-i așa, rolul principal al Poliției Rutiere este de a da cât mai multe amenzi și alte sancțiuni (suspendări de permise) șoferilor.

Nimeni nu pare să se fi gândit că, în  momentul în care un șofer își iese din minți și începe să înjure și vrea să se ia la bătaie cu vreun alt șofer, pasager sau pieton, ultimul lucru la care se va gândi e cam cât o fi amenda pentru ce urmează să facă. Mai mult decât atât, cu cât sancțiunea este mai dură, cu atât șoferii vor fi mai tentați să dea șpagă pentru a scăpa sau să conteste în instanță sancțiunea primită.

Lucrul pe care se pare că nici poliția și nici legiuitorii nu-l înțeleg e că ei ar trebui să caute în primul rând soluții de prevenire a violenței în trafic și abia apoi să inventeze noi sancțiuni. Niciodată nu vor reuși să prevină nimic prin amenzi mai mari și suspendări de permise. Dacă Poliția vrea să se implice în combaterea violenței (în general, nu numai în trafic), atunci ar trebui în primul rând să fie prezentă în zonele cu risc ridicat, cum ar fi: intersecții aglomerate, parcări aglomerate, sectoare de drum cu probleme. În general, pentru majortatea oamenilor, simplul fapt că văd un polițist este suficient pentru a renunța la actele de violență fizică.

Tot în categoria “violență în trafic” se încadrează stilul de condus agresiv (“presarea” celui din fața, depășiri din scurt urmate de frânare bruscă în față celui depășit, etc), acte care sunt mult mai periculoase decât o simplă înjurătură dar care sunt în general greu de demonstrat de către “victimă” în cazul în care nu s-au soldat cu un accident. Este bine știut faptul că dacă eu, șofer “normal”, văd o astfel de “acțiune” în trafic și sun la Poliție nu se va întâmpla absolut nimic. Toți “șmecherii” din trafic se bazează exact pe această lacună legislativă și de procedură, știind că nu li se poate întâmpla nimic atât timp cât nu au atins cealaltă mașină și/sau nu i-a văzut nici un politist.

Sunt aproape convins că propunerea legislativă de acum are șanse infime să se materializeze în forma de acum dar că cel mai probabil va sta la baza unor majorări de amenzi (nu chiar cele propuse de senatorul Iulian Urban). Sunt însă și mai convins de faptul că noile modificări nu vor avea nici un fel de rezultat în ceea ce privește scopul declarat, și anume de a limita violența în trafic.

Din punctul meu de vedere, singura chestie cu adevărat bună propusă în lege este acel concept de “cazier rutier”, în care să se consemneze infracțiunile și contravențiile cu grad ridicat de periculozitate comize de către un șofer, iar acest cazier să fie solicitat atât de companiile de asigurare atunci când respectivul șofer dorește să încheie o poliță de asigurare (RCA, CASCO, de viață, etc), sau când respectivul șofer solicită reînnoirea permisului auto și să existe situații în care, în funcție de abaterile înregistrate în cazier, să existe obligația ca șoferul să treacă printr-un curs de conducere preventivă, sau chiar de “anger management”  înainte ca permisul său de conducere să fie reînnoit.

În orice caz, un lucru e sigur: nu vom scăpa prea curând de violența în trafic, deoarece principala ei cauză este lipsa de educație și de bun simț a participanților la trafic. Singura soluție viabilă la ora asta este prezența în trafic a poliției peste tot unde se crează situații ce pot da naștere la acte de violență. Sunt convins că polițiștii sunt mult mai utili acolo unde prezența lor poate preveni unele probleme decât stând la pândă cu radarul pentru a îndeplini planul de amenzi.