Browsing Category

de tot râsul

de tot râsul me hate...

Din puțul gândirii – Elena Udrea – ministresă la turism

23 Aprilie 2009

Zice Nuți (vezi articol HotNews) o treabă foarte tare: cică “stadiul rudimentar”, în traducere liberă lipsa infrastructurii poate fi un avantaj în anumite zone turistice. Cică dacă am avea o infrastructură decentă (autostrăzi, drumuri calumea, acces lejer în orice colț al țării) atunci ar fi cam nașpa, pentru că n-am mai putea practica “ecoturismul”.

Într-adevăr, dacă am intra și noi în rândul lumii din punctul ăsta de vedere, dacă nu ne-am mai rupe mașinile pe drumeaguri care cu chiu cu vai se petecesc din an în paști, atunci cu ce i-am mai atrage noi pe turiști în zonele rurale, autentice, acolo unde ministresa blondă vrea să facă eco și/sau agro-turism. Cred că tanti asta s-a pus la o șuetă cu Băse și cu Berceanu și ce s-au gândit ei: bă, dacă le facem la ăștia autostrazi și ajung in 3 ore până în graniță (față de 6-8 cât fac acu’) ăștia n-o să mai calce în veci prin “stațiunile” noastre – deci o să pierdem bani. Plus că o să afectăm grav industria auto, că o să șomeze service-urile dacă românu nu-și mai rupe mașina pe drumuri…

Ce pare să nu priceapă tanti asta cu tot creierașul ei e că pentru a face turism, obiectivul e ca să-i pui turistului la dispoziție atât destinații interesante (să zicem că de-astea am găsi) cât și o infrastructură de transport (în principal rutier). Cine-i prost să bată drumul din Arad sau Oradea până la Constanța când în același timp poate ajunge în Croația? Cine-și permite să facă o zi pe drum din București până în Bucovina sau Maramureș când în același timp poate ajunge în Grecia?

Toate statele cu tradiție turistică (Italia, Grecia, Franța, Austria, Croația) investesc puternic în infrastructură. Extind aeroporturile, extind rețeaua de autostrăzi, fac tot ce se poate pentru ca turistul (atât localnic cât și străin) să poate ajunge cât mai ușor și mai repede la punctele de interes. La noi în schimb se bate pasul pe loc la capitolul infrastructură, dar ministresa visează să construiască “o alternativă la valea Prahovei, în Bucegi”. Vitejii noștri nu sunt în stare să facă de 20 de ani o centură a Bucureștiului, în mijloc de câmpie, iar Nuți are vise erotice cu stațiuni situate în inima muntelui. E de tot râsul tanti asta, cu tot cu poșeta ei bucovineană și mersul elegant pe bicicletă…

În concluzie, am impresia că doamna Udrea consideră că ministerul turismului poate fi administrat după modelul “parcări Dali”: tragi niște dungi cu vopsea pe jos, pui un Gigel să încaseze banu’ și gata.

de tot râsul me hate... politichie

La ce sunt bune IMM-urile și microîntreprinderile românești

25 Februarie 2009

Statul nostru românesc se bate cu cărămida-n piept că vrea să “ajute” IMM-urile. Drept urmare le-a facut și minister, ca să înțelegem cum politica de “dreapta” vrea să facă și să dreagă.

La ce or fi bune deci IMM-urile? Eu zic că sunt bune:

– să angajeze oameni, să le plătească salarii

– să-și plătească taxele către stat – pe care TREBUIE să le plătească, altfel li se blochează conturile, vine garda peste ei și-i rupe cu amenzile

– să-și plătească facturile către furnizori, la prețuri mari, deoarece asta este, sunt mici, nu pot plăti curentul la prețul pe care-l plătește ALRO Slatina, etc.

– să fie jupuiți până la piele de către bănci  – comisioane mari, dobânzi exorbitante, milogeală pentru orice credit, etc… că doar, de, nu sunt clienți corporativi care să “conteze” pentru bancă

– să nu le fie achitate facturile emise către clienți corporativi, stat, etc…, pentru că, de, sunt unii mici și slabi, n-au ce să le facă.

Și ne mai mirăm de cât de bine și frumos merge economia românească…

de tot râsul pamflet

“Dezvoltatorii” imobiliari și târgurile lor

9 Februarie 2009

Via HotNews am aflat că în curând se va organiza Târgul imobiliar Condominium. Unde dragii de “dezvoltatori” (a se citi rechini, țepari, șmenari, șperțari) din domeniu se întrec în a oferi reduceri de 10-30%, locuri de parcare “gratis” pentru primii clienți, și alte oferte de același calibru. Bineînțeles că majoritatea vizitatorilor care o să se deranjeze să-i treacă pragul vor fi, din nou, oameni cu puțini bani și cu mult timp liber, că nu văd de ce ar fi târgul ăsta o excepție de la regulă.

Din ofertele senzaționale amintim:

1. apartamente la “super-ofertă” de 750 – 2200 Euro/mp – probabil fără TVA. Asta în condițiile în care euro a săltat cu 20% față de valoarea din toamna lui 2008, iar BNR-ul ține băncile bine în lesă pentru a nu acorda credite.

2. loc de parcare “bonus” pentru cei care “fac rezervare” în timpul târgului. Ăștia încă visează la vremurile bune de acu un an și ceva când își puteau permite să ceară cu nesimțire 20 000 de euro sau mai mult pe 2 mp de asfalt și juma’ de kil de vopsea în fața blocului, cu acces direct în stada plină de noroaie (că de, e treaba primăriei să facă drum, nu a dezvoltatorului)

3. un proiect în Brașov, de 150 de apartamente, aflat în stadiu de “autorizare”. Adică, pe înțelesul tuturor, aflat pe o fițuică și așteptând la mila(sensibilitatea la șpagă) a autorităților pentru a primi aprobările necesare. Ăștia încă mai speră să aghețe niște fraierici care să le cumpere poveștile lor sub formă de prezentări in PowerPoint și să marce banu’. 

Într-adevăr, ofertele sunt de nerefuzat, și numai reaua voință a clienților orientați spre chilipir stă în calea fericiii și căpătuirii respectivilor “dezvoltatori”, care vor ei să construiască și să facă un bine țării.

Ce refuză să înțeleagă acești distinși “investitori” în dezvoltarea imobiliară este că, cu ocazia crizei ăsteia care n-a lovit, s-a cam dus baba cu colacii. Chit că le convine sau nu, vor trebui să intre și ei în normalitate, și anume să uite de chestii cum ar fi vânzări de imobile “în stadiu de proiect”, prețuri astronomice nesusținute de nimic (ceri xxxx euro/mp pentru că “ăstea sunt prețurile pe piață”), etc. Vor trebui ori să facă rost de bani, să construiască pe banii lor și să scoată la vânzare imobile “la gata”, inclusiv cu toate actele rezolvate a.î. tot ce mai are clientul de făcut este să intabuleze “achiziția” pe numele lui. Suprinzător sau nu, ăsta este modul în care decurg afacerile imobiliare în lumea civilizată, nimeni nu dă bani pe povești despre “ce-o să fie”, mai ales când e vorba de apartamente de bloc într-un complex rezidențial.

Anii trecuți au fost un adevărat rai pentru cei care s-au trezit peste noapte mari “dezvoltatori imobiliari” – mă refer la cei care trânteau un proiect impresionant pe care nu-l puteau susține financiar și încercau să-l vândă de pe hârtie și să obțină profituri de minim 2-300%. Vremurile alea au apus momentan, și mi-e greu să cred că vor mai veni prea curând.

de tot râsul

Paranoia BigBrother

20 Ianuarie 2009

De azi intră în vigoare legea 298/2008 care reglementează stocarea unor date privind comunicațiile electronice care au ca suport rețelele de telefonie fixă, mobilă și Internet. Foarte pe scurt, măsurile impuse de această lege sunt următoarele:

1. toți operatorii rețelelor electronice de comunicații (telefonie, Internet) din România vor avea obligația de a stoca pentru șase luni diverse informații (altele decât conținutul efectiv al comunicațiilor). În principiu se vor stoca date de identificare ale celor implicați în procesul de comunicație (abonat, locație, IP, data și ora inițierii comunicației, durată, etc). La expirarea termenului de șase luni respectivele date trebuie distruse.

2. operatorii rețelelor au obligația de a furniza aceste date la cererea instituțiilor abilitate de lege, care pot fi de de natură judiciară (poliție, procuratură, etc) sau servicii de informații (SRI, etc) în momentul în care deja s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva unei persoane sau “în caz de urgență”.

Ca de obicei, în asemenea momente la noi se crează o isterie în mass-media și se trezesc unii să zbiere că le sunt încălcate drepturile, că se vor face abuzuri, că hai să facem și să dregem ca să punem bețe în roate acestei decizii. Din câte știu eu această lege s-a dat pentru a ne armoniza legislația cu cea similară din restul spațiului Uniunii Europene. Datele meniționate în lege puteau fi (și cel mai probabil erau) si până acum stocate de către operatori, ele intrând în categoria datelor necesare pentru administrarea propriilor rețele (facturare, etc). Ce nu aveam până acum era o reglementare mai clară în ceea ce privește durata de stocare a acestor date precum și modul de protecție și access la acestea.

Sincer nu mi-e teamă de faptul că x sau y, companie de telefonie, respectiv furnizor de servicii Internet, îmi înregistrează datele prevăzute de lege. Nu am însă foarte mare încredere în două aspecte:

1. că înregistrarea datelor se limitează la cele prevăzute de lege, iar la expirarea termenului de 6 luni ele chiar sunt distruse.

2. că autoritatea care se presupune că se ocupă de protecția confidențialității datelor mele chiar își face treaba. Mai ales că din câte știu eu protecția datelor cu caracter personal de natură electronică (email, convorbiri telefonice, etc) nu este foarte clar reglementată de legislația de la noi.

Rămâne de văzut dacă respectiva autoritate  A.N.S.P.D.C.P va fi capabilă să pună în aplicare această lege, deoarece munca de a superviza toți operatorii de telefonie și Internet din România nu e chiar o joacă de copii.

de tot râsul

Imaginea României în lume

4 Noiembrie 2008

Fost-am câteva zile într-o mică “vacanță” la Viena, o adevărată capitală europeană, nu ca Bucureștiul nostru. Trec peste drumul până acolo (făcut cu mașina), gradul de civilizație al locuitorilor din vest, etc. pentru că nu are sens să mai dezbatem pe această temă.

M-a surprins într-un mod neplăcut o chestie – la nici 1000 km mai la vest nu am văzut/auzit nimic despre România. Nici o știre pe la TV, nu tu un spot de prezentare, nimic. Am văzut în schimb pe CNN niște teasere foarte atractive în care erau prezentate două țări de prin apropiere: Croația și Muntenegru. Acum să zicem că la Croația mă așteptam, este o destinație deja binecunoscută în Europa, investește și câștigă enorm din turism. Ce m-a surprins însă a fost spotul republicii Muntenegru, o țărișoară mică din spațiul fostei Iugoslavii care probabil se luptă acum pentru a intra în atenția Europei și a lumii.

Aloo, băieții ăia care se ocupă de promovarea României în lume, bună dimineața! Scularea! Ce naiba păziți? Cheltuiți milioane de euro aiurea și imaginea țării este ca și conceptul ăla al vostru “fabulospirit” – este extraordinară dar lipsește cu desăvârșire!

de tot râsul

Drepturile pietonilor?

27 Octombrie 2008

Ce ne facem însă cu drepturile șoferilor?

Via HotNews am aflat despre faptul că azi se va organiza un protest al pietonilor în București, protest prin care se solicită autorităților respectarea unor așa numite “Drepturi ale Pietonilor”. Inițiativa mi se pare chiar lăudabilă în ideea în care s-ar zice că s-a trezit spiritul civic în cetățeni – dar mi se pare incorectă atitudinea protestatarilor față de ceilalți participanți la trafic, în speță șoferii.

Pentru a încerca să readuc echilibrul îmi permit să reiau lista de revendicări și să adaug punctul de vedere al unui șofer:

1. Dreptul la respect din partea autoritatilor si a mass-media

“Politicile transportului urban, luarile de pozitie ale decidentilor politici si reflectarile lor in mass-media privesc doar problematica conducatorilor auto, desi pietonii sint majoritari. Se solicita tratament egal pentru pietoni, biciclisti si conducatori auto.” 

Nu știu de când pietonii au ajuns defavorizați atât în deciziile luate de administrațiile locale cât și în mass-media. Mai ales în presă s-au dus adevărate campanii de vânătoare de vrăjitoare la adresa șoferilor, sunt considerați criminali, etc.. De bine de rău calitatea transportului în comun a crescut (s-au înnoit parcurile auto peste tot)  în timp ce problemele șoferilor s-au agravat.

2. Dreptul la trotuare

“Majoritatea trotuarelor, in special in zonele centrale, sunt ocupate de masini, iar pietonii sunt nevoiti sa circule pe carosabil, riscindu-si viata. Trotuarele trebuie sa revina pietonilor. Protestatarii cer Politiei Rutiere sa amendeze masinile parcate ilegal pe trotuare. Cerem autoritatilor locale sa instaleze stilpi de protectie pentru impiedicarea accesului masinilor pe trotuare. Pietonii cer limitarea panourilor publicitare de pe trotuare.”

Parțial adevărat. Sunt de acord să se blocheze accesul auto pe trotuare (cu stâlpi de protecție) și în același timp să se instaleze garduri pentru ca pietonii să nu mai traverseze aiurea sau să meargă pe carosabil. De asemenea ar trebui ca trotuarele să fie dimensionate după densitatea traficului pietonal și peste tot unde este posibil să fie redusă lățimea acestora și să fie amenajate parcări.

3. Dreptul la siguranta in trafic

“Sunt prea numeroase cazurile de accidente pe trecerile de pietoni sau pe trotuare. Solicitam Politiei Rutiere sa previna astfel de accidente prin aplicarea stricta a Codului Rutier in cazuri de exces de viteza si neacordarea prioritatii pentru pietoni. Protestatarii cer conducerea scuterelor doar cu permis de conducere. Solicitam autoritatilor locale sa instaleze denivelari pentru incetinirea vitezei la toate scolile si gradinitele.”

Sunt prea numeroase cazurile în care pietonii nu se asigură la trecere + traversează prin loc nepermis, traversează în fugă, etc. Singurii care sunt trași la răspundere în acest caz sunt șoferii, ceea ce nu este corect. 

4. Dreptul la aer curat

“Membrii petitiei cer autoritatilor locale politici de reducere a traficului, prin sustinerea transportului in comun si a transportului cu bicicleta. Se solicita, de asemenea, taxarea suplimentara a masinilor de mare capacitate, precum si amendarea santierelor deschise.”

Politici de reducere a traficului? Traficul este o necesitate, nimeni nu stă în trafic de plăcere. Nicăieri în lume nu se aplica politici de reducere a traficului, restricții, etc. Soluția ar fi fluidizarea traficului și nu restricționarea acestuia. Iar capacitatea motorului este unul din cei mai importanți factori în calcularea taxelor, deci cei care au redactat acea petiție ar trebui să se informeze mai mult 😉

5. Dreptul la liniste

“Suntem exasperati de claxoanele inutile ale conducatorilor auto – sustin semnatarii petitiei. Solicitam Politiei Rutiere sa aplice Codul Rutier, care interzice claxonatul in oras cu exceptia cazurilor de pericol. Sintem exasperati de zgomotul intentionat amplificat al motocicletelor. Solicitam Politiei Rutiere sa amendeze pe motociclistii care recurg la astfel de mijloace.”

Corect – nimic de comentat.

6. Dreptul la un transport in comun eficace

“Solicitam autoritatilor locale un transport in comun cu orare afisate si respectate. Cerem benzi unice pentru transportul de suprafata.”

La momentul actual benzile unice ar fi o noua cauză de gâtuire a traficului care s-ar adăuga la problemele existente.

7. Dreptul la respect din partea conducatorilor auto

“Solicitam Politiei Rutiere sa amendeze manifestarile necivilizate (agresiuni verbale si chiar fizice) ale conducatorilor auto la adresa pietonilor, in special a virsticilor, a femeilor si a copiilor.”

În foarte multe cazuri pietonii sunt cei care se manifestă violent la adresa șoferilor. Ar fi de dorit ca poliția să își facă datoria imparțial, fără a favoriza nici un participant la trafic. Deocamdata ținta nr. 1 sunt șoferii.

 

Ultimele trei revendicări (trasee pietonale, spații verzi și estetica orașelor) mi se par pe deplin justificate, dar nu își au locul într-o listă de “drepturi ale pietonilor” – mai degrabă și-ar avea locul într-o listă a “drepturilor orășanului”.

 

În concluzie manifestarea de azi mi se pare o încercare de a face lucrurile pe jumătate și cel mai probabil va fi ignorată de cei cu putere de decizie.

de tot râsul me hate...

Ce vrei să te faci când o să fi mare?

6 Octombrie 2008

Răspunsul: eu când o să mă fac mare o să mă angajez la bancă sau la o multinațională

Exista pe la noi – și probabil încă mai există – o anumită modă: angajatul în bănci/respectiv multinaționale. Justificarea este simpla:

  • statutul și figurile de “profesionist” – dobândit în momentul în care ai semnat contractul de muncă cu compania x
  • salariile care trebuie să recunoaștem sunt foarte atractive în aceste companii.
Legat de primul punct vă recomand articolul lui Dan Popa – care o să vă convingă cum stă treaba ;).
de tot râsul

Cum să reduci consumul de carburant

25 Septembrie 2008

citind ziarul Adevărul…

Nenii ăștia de la respectiva gazetă au descoperit acum roata și ne-au tradus frumos un articol probabil publicat de departamentul de marketing de la Renault. Ia uite ce reguli ne dau ei pentru a consuma aproximativ 3 litri la suta de kilometri cu un Renault Symbol:

1. în primul și în primul rând trebuie să ne cumpăram un Symbol, cea mai economică și sigură și confortabilă și calitativă de pe piață. lol.

2. în al doilea rând trebuie să respectăm sfaturile “specialiștilor”, disponibile aici, care se pot rezuma la câteva cuvinte:

  • mergeți încet și subturat (nenii ăștia ne zic că, la un diesel, la 2000 musai trebuie trecut într-o treapta superioară). Aia înseamnă că regimul de croazieră ar fi undeva pe la vre-un 1500 – 1750 rpm.
  • opriti motorul la fiecare oprire mai mare de 1 minut. no comment.
Mă distrează caracterul pur publicitar al articolului, specialiștii de la Renault omit câteva mici detalii care transformă testul lor într-o chestie complet nerelevantă:
1. cel mai probabil testul a avut loc pe autostradă și la un regim de mers extrem extrem de constant și relativ încet. Obiectivul lor a fost să atingă un record de consum și nu să vadă cum ar putea optimiza consumul în condiții de exploatare normală
2. în mod sigur în mașină nu a existat decât șoferul, făra urmă de bagaj, nu s-a folosit aerul condiționat și nici un fel de consumator (lumini, radio, etc).
Ce-au vrut de fapt oamenii ăștia să demonstreze e că o mașină de dimensiunile unui Symbol consumă puțin și poate concura la capitolul ăsta mașini de clasă mică (pentru care consum extraurban în zona 3-4 litri la suta de kilometri nu este ceva ieșit din comun). Singura chestie e că eu sunt convins că în condiții normale de exploatare, cu atât mai mult în România cu traficul ei minunat, este absolut imposibil de atins asemenea valori cu acea mașină. 
Legat de sfaturile de a reduce consumul, sunt de acord cu una singură și anume cea care ne spune să mergem constant, fără excese de accelerare. Nu sunt de acord cu regimul de turație recomandat – atât pentru diesel cât și pentru benzină a sta frecvent sub 2000 de ture se numește a merge subturat, iar consecințele asupra motorului apar inevitabil (cel mai tare se resimte turbina unui diesel).
Deci, pentru consum mic există o singură rețetă viabilă: mașină de clasă mică cu motorizare adecvată masei ei, stil de condus liniștit (nu subturat) și cățelul și purcelul lăsate acasă. Peste care se adaugă și condiții de trafic decente, autostrăzi, etc.