Uite-așa poți isteriza o nație.

Zice aici cum că Doctoru’ în calitatea lui de primar de București ar fi semnat o decizie prin care orice Mitică a obligat să spele trotuarul din fața proprietății lui. Nu se dau prea multe detalii, iar HotNews prezintă știrea în stil OTV: păzea că vine Doctoru’ cu amenda dacă nu ieșiți la curățenie sâmbătă de sâmbătă. Evident că pe marginea articolului s-a iscat ditamai discuția (erau vreo șaizecișiceva de mesaje), în care marea majoritate a indivizilor zbierau ca din gură de șarpe, jigniți în adâncul sufletului că cineva își permite să dea asemenea decizii.

Acum, ca să fim cinstiți, curățenia e o mare problemă la noi, și nu neaparat în București, toată țara se scaldă în mizerie și praf. Bucureștiul e un caz aparte, dar numai pentru că într-un spațiu relativ mic sunt înghesuiți un număr mare de români, iar oriunde înghesui un numar mare de români rezultă o cantitate mare de mizerie. În plus, mare parte din românașii noștri consideră că faptul de a strânge o hartie de pe jos, de a-și aduna rahatul lăsat de câine sau de a curăța mizeria făcută de altul este mult sub demnitatea (respectiv “valoarea” lor), prin urmare ar prefera să sară de pe un morman de jeg pe altul decât să pună mâna pe o mătură.

Legat de mizeria de pe străzi sau de pe lângă blocuri și case, concepția generală e că primăria e de vină. Oamenii consideră că dacă ei plătesc impozit la primărie (care este o sumă modică – zic eu), automat de banii ăia primăria trebuie să asfalteze, să facă curățenie, să amenajeze și să întrețină parcuri, să construiască locuințe sociale, să subvenționeze căldura, gazul, curentul și, dacă se poate, să mai facă și câte un chef cu mici și bere gratis în fiecare weekend.

Sunt convins că o asemenea inițiativă cum este cea propusă de Oprescu n-are nici o șansă de realizare, e aproape imposibil de pus în practică într-un sat de câteva mii de oameni iar pentru Bucureștiul zilelor noastre e o adevărată utopie.

Noroc, mare noroc cu partidul lui Voiculescu, acel PC (eu încă tot nu m-am lămurit de la ce vine C-ul), care s-a mobilizat și o să meargă să scoată dracii din CERN și n-o să-i lase să distrugă eu planeta de dragul științei. Promit solemn că dacă se pune de un Auto-da-fe vin și eu cu un braț de surcele, să scăpăm lumea de ereticii ăștia care zic că vor ei să descopere secretele intime ale Universului.

Acestea fiind spuse să ne revenim totuși la normal. Ce observ eu este că, în continuare, subiectul ăsta cu sfârșitul lumii e unul foarte bun atunci când vrei să te bage lumea în seamă: vrei publicitate gratuită, e simplu, prezici dezastre. Ba că vine cutremurul “ăla mare”, ba că mai știu eu ce se întâmplă.

Acum, cea mai recentă isterie de asta cu sfârșitul lumii s-a creat în jurul unor experimente realizate de CERN. Acum sincer aș fi înțeles în parte isteria asta dacă era vorba de nu știu ce experimente facute de armată (fie ea americană, rusă sau chineză) sau de state precum Iran sau Coreea de Nord. Dar trebuie ca toți indivizii ăștia cu capetele prea încinse să priceapa că CERN, adică organizația europeană care se ocupă de cercetare nucleară, este o organizație supusă controlului Uniunii Europene și în mod sigur verificată și paraverificată, și că obiectivul lor primordial este ca totul să se desfășoare în siguranță. Nu cred ca cineva de acolo este preocupat să riște, deoarece și un incident cât de mic s-ar putea solda cu reducerea bugetului sau cu chiar cu suspendarea activității de cercetare în acea direcție, cei de la UE fiind cunoscuți ca persoane care nu agrează ideea de a-și asuma riscuri.

În concluzie îi sfătuiesc pe cei care sunt gata acum să-i ardă pe rug ca eretici pe fizicieni și pe restul oamenilor de știință de la CERN să-și îndrepte mai degraba atenția înspre state precum Coreea de Nord sau Iran – ale căror activități în domeniul energiei nucleare mi se par mult mai periculoase decât experimentele făcute de CERN.

Mă raliez astfel opiniilor lui Nenea Lars, Turambar & others

M-am molipsit și eu de la Nenea Lars.

Ia uitați ce ne învață 9am:

Să înțelegem oare că ne aflăm în plin Prim Război Mondial? Sau cumva am ajuns în anul 2108 și eu nu m-am prins încă…

Ieri seară am prins o emisiune pe Realitatea TV în care invitații (Victor Ponta, Bogdan Olteanu și Radu Berceanu) analizau situația “șmecherilor de România”. S-a analizat un subiect foarte la modă, și anume acela al copiilor de bani gata cu mașini de sute de mii de euro, care brusc au devenit inamicul public numărul unu în România. La modul în care a fost prezentată situația în emisiune mai era puțin și telespectatorii ar fi fost învitați ca atunci când văd un Ferrari sau Lamborghini pe stradă, să se adune cu furci și coase și să linșeze șoferul pentru că ăla e automat un infractor periculos.

De asemenea în respectiva emisiune am auzit și două enormități debitate de tovarășul Victor Ponta:

1. pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei legale să se confiște mașina (că cică așa e în Franța, și că indiscutabil o asemenea prevedere nu încalcă dreptul la proprietate)

2. firmele care dețin autoturisme mai scumpe de 10 000 euro bucata să nu poată socoti achiziționarea și utilizarea autoturismelor respective ca cheltuieli deductibile.

De foarte mult timp nu am mai auzit asemenea idei cu iz comunist, și mă surprinde să le aud tocmai din gura unuia care reprezintă tineretul care vezi doamne ar trebui să reformeze clasa politică.

Legat de subiectul principal “șmecheri de România” – problema e că societatea românească este mediul propice în care acești indivizi se pot dezvolta. Corupția și posibilitatea celor cu bani de a “fenta” legea este cauza care duce la existența acestei caste de șmecheri. Iar ceea ce este cel mai grav e că la noi abilitatea de a fenta legea fără a suferi consecințe a fost ridicată la rang de virtute.

Isteria e în floare . La noapte se va întâmpla lansarea oficială a minunăției digitale și de-abia aștept să văd mâine la știri reportaje cu oameni călcându-se în picioare pe la cele câteva magazine Orange unde vor putea cumpăra jucăreaua.

Deja spiritele s-au încins și s-au format două tabere care se înjură cu spor: pe de o parte sunt cei revoltați de politica de prețuri și care consideră telefonul drept o fiță pentru cocalari și prințese, pe de altă parte sunt cei care declară că oricine comentează de preț pentru iPhone este un sărantoc și un amărăștean. Evident de fiecare parte avem de-a face cu obișnuitele exagerări, chestia pe care respectivii n-o înțeleg, sau se fac că n-o înțeleg, este aceea ca iPhone, iPod și mai toate gadget-urile produse de Apple sunt o chestie de “fashion”, iar chestiile astea costă bani și au un public țintă bine studiat.

Nu sunt de acord cu cei care susțin că produsele Apple sunt cele mai calitative care există (vezi laptop-urile, iPod-uri, etc) – pentru categoria de preț la care se vând sunt niște produse OK, dar nu excepționale. Singurul lucru prin care se diferențiază de restul de electronice este design-ul, capitol la care într-adevăr Apple a reușit să dea lovitura.

În concluzie, cumpărând Apple (iPod, iPhone, MacBook, etc) cumperi în primul rând marca (Apple a reușit să-și creeze o imagine de marcă premium de electronice), în al doilea rând design-ul și abia în al treilea rând funcționalitatea. Nici un produs Apple nu strălucește prin performanțe extraordinare, toate sunt undeva peste medie dar mai scumpe decât alte produse echivalente din punct de vedere tehnic produse de alte mărci. Cu toate acestea, un design inspirat și o politică de marketing foarte bine pusă la punct a reușit să le transforme în unele din cele mai râvnite electronice de pe piață.

Later edit:

Se pare că m-am înșelat și că marea lansare a fost de fapt un mare fâs. Să fie oare prețul prohibitiv sau pur și simplu mult mai puțin interes pentru această jucărie decât ne-am fi așteptat?

Răspuns: face propuneri de rapoarte fanteziste cum este acesta.

Parlamentarul care vine cu propunerea – din grupul socialist – este de părere că ar fi cazul să se dea niște legi prin care libertatea de exprimare a indivizilor să fie îngrădită – astfel încât “ăia”, bloggerii, să poată fi trași la răspundere (chiar penal) în cazul în care întrec măsura. Distinsa doamnă nu realizează însă faptul că spațiul virtual nu este sub jurisdicția UE și că orice încercări de a interveni și a controla conținutul de pe web ar asocia UE cu state precum Iran sau China.

Îl așteptăm pe dl. Tucă cu un buchet de flori la ușa biroului distinsei doamne Marianne Mikko (de profesie jurnalistă).

Unul din miturile cu care ne lăudăm noi românii este acela că suntem un popor inteligent. Conform opiniei generale mai toți copii noștri sunt deștepți și oriunde merg sunt primii (olimpiade, etc).

Ei bine, niște oameni răi de la Uniune au făcut ei ce-au făcut și au descoperit că 50% din tinerii de 15 ani de la noi au probleme de a citi și înțelege un text. Din păcate înclin să cred că nu se înșeală – cam ăsta e nivelul…

Onor’ guvernu’ vrea să ne protejeze pe noi, contribuabilii, de o invazie de mașini vechi și poluante, drept urmare a instituit noua taxă de mediu, pe principiul “poluatorul plătește”. Cred că asta cu “poluatorul plătește” o să intre în istorie ca o a doua “iarna nu-i ca vara”.

Fiind direct interesat – pentru că trebuie să plătesc zilele astea minunata taxă, am luat la citit documentele publicate pe site-ul ministerului de finanțe și mi se pare că lucrurile nu se leagă. După normele metodologice pe care le-am citit rezultă că eu voi avea reduceri mai mari la taxă daca import o mașină veche, cu un rulaj mare, aflată într-o stare nu foarte bună atât la exterior cât și la interior, nu are ABS, aer conditionat și nici airbag-uri. De unde rezultă că de fapt se încurajează importul de vechituri, nicidecum înnoirea parcului auto.

Probabil că principul ăsta “poluatorul plătește” se bazeaza pe ideea de a importa mașini vechi și fără dotări minime de siguranță (ABS, airbag-uri) în speranța că în scurt timp se vor face praf în ceva accident și, prin urmare, nu vor mai polua iar poluatorul își va primi binemeritata pedeapsă…

Nu pot să înțeleg cum se poate ca în România anului 2008 în loc să încurajam înnoirea parcului auto, să încercăm să educăm populația să investească în sisteme de siguranță atunci când își cumpără o mașină, noi acordăm reduceri celor care bagă în circulație mașini fără ABS și fără airbag-uri.

Tare aș vrea să apuc și eu ziua în care faptul că am investit bani într-o mașină mai noua, mai sigură și mai puțin poluantă o să însemne și altceva decât taxe mai mari plătite la stat…

L-au fript pe Nenea Lars pă motiv că nu parchează conform legii. Nu contează că nu se poate parca altfel în zona respectivă, sau că toată lumea parchează la fel – nenea Garcea știe numai litera legii. Chestia cu spiritul legii îi depășește.

Cel mai probabil amenda nici n-a dat-o un polițiai de la circulație – din câte știu eu micimănii de astea fac mai mult polițaii comunitari (care acu am aflat și deu că au voie sa dea amenzi de circulație).

Sfatul meu pentru Nenea Lars:  contestă procesul verbal și vezi ce iese . În general la de-astea miliția cam pierde…

În categoria ”activități specifice” desfășurate de poliția rutieră ar trebui să intre în primul rând activitățile de prevenire. Ei bine, eu sunt convins că domnii polițiști de la rutieră nu cunosc sensul cuvântului respectiv și mai ales nu pricep că statul la pândă pentru a împărți amenzi nu este o acțiune de prevenire.

Caz concret: cu ceva vreme în urmă, într-o intersecție între un bulevard foarte circulat și o străduță adiacentă din Brașov, intersecție foarte nașpa (lipsa de vizibilitate), dupa zeci de accidente în sfârșit cineva s-a gândit să interzică virajul la stânga atât din bulevard spre străduță cât și reciproc. Evident sunt puțini șoferi care se uită la semnele de circulație, și oricum ele sunt considerate facultative de către majoritatea – deh – ăsta e nivelul de civilizație de la noi – deci nimic nu s-a schimbat.

Ce face poliția rutieră din Brașov: zilnic un agent este trimis la locul faptei și, în loc să stea și să nu permită șoferilor să facă manevra interzisă, stă 30 de metri mai departe bine ascuns și împarte amenzi. Din când în când mai merge și în intersecție pentru a fluidiza circulația – bilă albă pentru această acțiune – dar tare cred eu că scopul lui principal este de a face o normă zilnică de amenzi.

Acum mă întreb eu  ce e mai important:

- să dai 100 de amenzi într-o zi și astfel să ”înveți minte” 100 de șoferi neatenți, nesimțiți, proști sau ghinioniști? sau

- să faci ca miile de șoferi care trec prin acea interseție să remarce noua restricție din respectiva intersecție?

Mie unul mi-s cam clare obiectivele poliției din punctul ăsta de vedere…