Browsing Category

pamflet

pamflet politichie

Încă o lună plină de realizări ale guvernului BăseBoc

27 Martie 2009

Înc-un pic și se duce și luna lui Mărțișor, așa că vine vremea să mai contabilizăm un pic realizările guvernării ultramajoritare și portocalii (cu nuanțe din ce în ce mai pale de roșu). Ca evenimente notabile ar fi vreo câteva:

  • blocarea aproape completă a creditării, drept urmare economia noastră se zbate, dă din picioare, da’ nu prea mai are suflu să zbiere
  • anunțul că ne vom împrumuta din afară ( 13 miliarde de la FMI, restu’ pân’ la vreo 20 de pe la alte instituții de prin UE), urmat foarte rapid de câteva întâlniri (pe la Cotroceni, respectiv pe la vreo cârciumă de-a lui Popoviciu) și un acord 
  • negocieri cu sindicatele, amenințări cu greve, etc
  • anunțul că Lenuța Marinarului vrea să candidește independent pentru un loc în PE. Ce să-i faci, așa-i când unii oameni nu vor să vorbește cu tine și nu-ți recunosc succesurile…
  • scandalul DGPI – Puiu Popoviciu
  • intervenția telefonică a lui Boc la emisiunea Sinteza Zilei, ocazie cu care a reușit să-și pună poalele-n cap.

M-aș opri numai asupra ultimelor două evenimente: afacerea DGPI – Puiu Popoviciu și chestiunea cu Boc. Prima e o dovadă de netăgăduit că “există un sistem și funcționează”. Adică na, dupa vreo 7 ani de anchete, până la urmă s-a reușit ca un nene, printre cei mai bogați din România, să fie reținut 24 de ore, după care evident că judecătorul îl lasă să fie în continuare cercetat în libertate. Întâmplător sau nu, în respectivul dosar al acestui nene apar nume grele, cam toată spuma politicienilor cu greutate… Să fie oare un semn că s-a dat drumul la colecta pentru campania lui Băse pentru prezidențiale, și că cel ce va cuteza să nu cotizeze corespunzător va avea cam aceeași soartă? Mie cam așa îmi dă impresia…

Ajungem acum și la domnul Boc. Emil Boc. Uns prim ministru al României, prin grația lui Băsescu și cu încuviințarea PSD-ului. Nenea ăsta, care cică poartă pe umerii săi toată greutatea conducerii țării în aceste vremuri de restriște, a găsit că ar fi un bun moment să-și dea cu firma-n cap. Fix în zilele în care se făcuseră publice detaliile acordului de finanțare externă, toată lumea analiza și despica firu-n patru pe tema acordului cu FMI, domnia sa, în nemărginita-i inteligentă, a găsit de cuvință să aplice o “schema Băsescu” de a se băga un pic în seamă: suni la o televiziune și-i faci pe ăia troacă de porci în direct, să priceapă ei cine-i șeful și cine-i sluga. Ei bine, domnul trompetă a eșuat lamentabil în încercarea lui de-a pune lucrurile la punct, ba mai mult, a reușit să se facă de toata bafta. sunt tare curios dacă a învățat măcar ca, pe viitor, să nu se mai bage singur în gura lupului și să nu mai încerce să dea peste nas unor indivizi cu o inteligență net superioară celei a domniei sale.

În concluzie, stăm bine: guvernanții își umflă mușchii și ne arată cât sunt ei de bățoși, iar noi ne perfecționăm în continuare arta de-a strânge cureaua.

me hate... pamflet

Portretul micului funcționar angajat la stat și plătit de la buget

12 Martie 2009

Înainte de a începe vreau să precizez că nu am intenția de a-i băga pe toți bugetarii în aceeași oală, sunt perfect de acord că cineva trebuie să lucreze și în instituțiile sectorului bugetar și sunt convins că există destui indivizi de valoare și care-și fac treaba în mod responsabil și profesionist în interiorul acestui sector. Pe de altă parte, dintr-un șir îndelungat de experiențe mai mult amare avute în relația cu diversele instituții ale statului, pornind de la instituțiile de învățământ, sănătate și terminând cu administrația și firmele de stat, am identificat un anumit “profil” al angajatului la stat, l-am numit eu în titlu “mic funcționar”.

În acceptiunea mea, micul funcționar este acel individ, cu studii medii sau, mai nou, cu o diplomă de facultate făcută “la privat”, instalat într-un post de nu prea mare responsabilitate și poziționat strategic într-un nod al sistemului birocratic. Câteva exemple sugestive de locuri unde vom găsi acești indivizi: secretariatele de tot felul (școli, licee, universități, spitale, alte instituții), funcționari de prin diverse primării, etc.

Micul funcționar, etern angajat la stat și plătit de la buget, îndeplinește următoarele criterii:

– este mereu prea ocupat cu “activități specifice” (bea cafea, citește ziarul, stă de povești la telefon, etc) pentru a-și face treaba pentru care e acolo

– rupe ușa instituției la ora la care s-a terminat programul, indiferent dacă treaba pe ziua respectivă e gata sau nu

– este mereu nemulțumit de salariul pe care-l primește, de statutul său social, de faptul că nu primește respectul pe care-l consideră cuvenit persoanei sale

– este lingușitor și servil față de superiori și tiranic fată de subalterni

– are toane, să te ferească sfântul să ajungi în fața lui în momentul în care e cu capsa pusă

– e sindicalist convins, are nevoie de minim o grevă pe sezon pentru a-și cere drepturile (salariale + altele), iar pretențiile lui în acest sens cresc mereu

– e jignit când e numit “bugetar”

– consideră că a făcut un adevărat sacrificiu angajându-se la stat și acceptând acel “salariu de mizerie” destinat bugetarilor

– consideră că a lucra la patron echivalează cu sclavia

– își revarsă toate frustrările, nemulțumirile și toanele pe cel care se întâmplă să ajungă în fața lui cu vreo problemă de rezolvat, și mereu dă impresia că îți face o mare favoare pe care de fapt n-ai merita-o atunci când își face treaba pentru care a fost angajat și e plătit.

Dacă am uitat ceva, aștept sugestii 😉

pamflet politichie

Discursul lui Băsescu din 9 martie, în traducere liberă

10 Martie 2009

Este evident că suntem în criză. Este evident că Guvernul dă din colț în colț și n-are nici o idee despre cum să managerizeze situația. Este evident că poporul, omul de rând, nu realizează nici acum că povestea asta cu criza nu e o invenție a presei, și că încă speră într-o minune și că în câteva luni totul se va regla de la sine. Drept urmare “se cerea” ca președintele cel jucător să-și ia din nou rolul în serios și să vină sa ne explice nouă, muritorilor de rând, și lor, ălora pe care votul nostru i-a trimis în Parlament, care-i treaba de fapt.

Nu am auzit “live” discursul prezidențial (deh, unii din noi mai trebuie să și muncească, n-au vreme de holbat la TV la orele alea), dar l-am citit aici (sărumâna HotNews). O să încerc să sintetizez mai jos esența mesajului prezidențial, un fel de “traducere și adaptare”:

1. Bă băieți, e groasă. Puteți uita tot ce am zis eu și ai mei (Boc și alții) cum că România nu va fi afectată de criza mondială. Ceea ce nu trebuie voi să uitați e un lucru, Tăriceanu și guvernarea dezastruasă sunt de vină pentru situația de acum!

2. Io, președintele vostru, am soluția! Stați liniștiți, faceți cum vă zic, și o să fie bine! Soluțiile sunt simple și la mintea cocoșului: lucrați mai cu spor, pe mai puțini bani, plătiți-vă toate dările (pe care stați liniștiți, vi le creștem) către stat și fiți pătrunși de spiritul de solidaritate socială.

3. Actuala majoritate de 73% pe care eu, președintele vostru, am nășit-o, este șansa voastră de a trece mai ușor de criză. A, că tot vorbeam de majoritatea solidă, puteți uita ce v-au promis ăia de i-ați ales, că oricum nu se mai poate. Dar, nu uitați, Tăriceanu e de vină!

4. Vă ziceam io acu vreo 2-3 luni că nici în ruptul capului nu vreau bani de la FMI. Vreau de la UE, da’ nu de la FMI, că ăia e răi și ne trag înapoi. Uitați și chestia astă, m-am mai scărpinat eu în căpșorul meu, m-am mai consultat cu unu’ cu altu’ și m-am sucit. Deci, luam bani și de la FMI. Io n-aș fi vrut, da’ m-am prins că Uniunea Europeană, Comisia sau cum le zice la ăia de ne pot da bani e amărâți, și n-are cum să poată controla ce facem noi cu banii, drept urmare ni-i impun pe ăia de la FMI la care să dăm frumos raportul că ce și cum facem.

5. Nu uitați, tot ce se întâmplă acum e cauzat de guvernarea dezastruasă din ultimii ani (mai ales ultimii doi după ce protejații mei au fost dați afara mișelește, pe ușa din dos). Nu vă amăgiți cu realitatea că la toți a început să vă meargă din ce în ce mai bine în anii ăștia, și credeți-mă pe mine pe cuvânt că Tăriceanu, Patriciu și ai lui sunt dă vină că suntem acu în criză.

Dacă mai adăugăm și ceva “completări” făcute în direct la TVR o să mai identificăm și cine e deja vinovat pentru tot ce n-o să meargă bine în viitorul apropiat: Geoană cel lipsit de bun simț care în loc să pupe mâna care l-a adus la guvernare, l-a pus al doilea om în stat și i-a salvat scaunu de președinte de partid își permite acum să ridice clonțul la “băieții buni și portocalii” și să critice onor’ guvernul care n-are încă un plan  anticriză. 

În concluzie, acu că am cetit mesajul prezidențial, m-am liniștit. România e pe mâini bune. Un pic de solidaritate socială  – activitate aia prin care ăia care lucră cu spor si folos țin în cârcă pe lângă pensionari (care nu sunt asistați social, cum îi consideră Băse) și un cârd mare de puturoși – și o să treacă si criza asta.

de tot râsul pamflet

“Dezvoltatorii” imobiliari și târgurile lor

9 Februarie 2009

Via HotNews am aflat că în curând se va organiza Târgul imobiliar Condominium. Unde dragii de “dezvoltatori” (a se citi rechini, țepari, șmenari, șperțari) din domeniu se întrec în a oferi reduceri de 10-30%, locuri de parcare “gratis” pentru primii clienți, și alte oferte de același calibru. Bineînțeles că majoritatea vizitatorilor care o să se deranjeze să-i treacă pragul vor fi, din nou, oameni cu puțini bani și cu mult timp liber, că nu văd de ce ar fi târgul ăsta o excepție de la regulă.

Din ofertele senzaționale amintim:

1. apartamente la “super-ofertă” de 750 – 2200 Euro/mp – probabil fără TVA. Asta în condițiile în care euro a săltat cu 20% față de valoarea din toamna lui 2008, iar BNR-ul ține băncile bine în lesă pentru a nu acorda credite.

2. loc de parcare “bonus” pentru cei care “fac rezervare” în timpul târgului. Ăștia încă visează la vremurile bune de acu un an și ceva când își puteau permite să ceară cu nesimțire 20 000 de euro sau mai mult pe 2 mp de asfalt și juma’ de kil de vopsea în fața blocului, cu acces direct în stada plină de noroaie (că de, e treaba primăriei să facă drum, nu a dezvoltatorului)

3. un proiect în Brașov, de 150 de apartamente, aflat în stadiu de “autorizare”. Adică, pe înțelesul tuturor, aflat pe o fițuică și așteptând la mila(sensibilitatea la șpagă) a autorităților pentru a primi aprobările necesare. Ăștia încă mai speră să aghețe niște fraierici care să le cumpere poveștile lor sub formă de prezentări in PowerPoint și să marce banu’. 

Într-adevăr, ofertele sunt de nerefuzat, și numai reaua voință a clienților orientați spre chilipir stă în calea fericiii și căpătuirii respectivilor “dezvoltatori”, care vor ei să construiască și să facă un bine țării.

Ce refuză să înțeleagă acești distinși “investitori” în dezvoltarea imobiliară este că, cu ocazia crizei ăsteia care n-a lovit, s-a cam dus baba cu colacii. Chit că le convine sau nu, vor trebui să intre și ei în normalitate, și anume să uite de chestii cum ar fi vânzări de imobile “în stadiu de proiect”, prețuri astronomice nesusținute de nimic (ceri xxxx euro/mp pentru că “ăstea sunt prețurile pe piață”), etc. Vor trebui ori să facă rost de bani, să construiască pe banii lor și să scoată la vânzare imobile “la gata”, inclusiv cu toate actele rezolvate a.î. tot ce mai are clientul de făcut este să intabuleze “achiziția” pe numele lui. Suprinzător sau nu, ăsta este modul în care decurg afacerile imobiliare în lumea civilizată, nimeni nu dă bani pe povești despre “ce-o să fie”, mai ales când e vorba de apartamente de bloc într-un complex rezidențial.

Anii trecuți au fost un adevărat rai pentru cei care s-au trezit peste noapte mari “dezvoltatori imobiliari” – mă refer la cei care trânteau un proiect impresionant pe care nu-l puteau susține financiar și încercau să-l vândă de pe hârtie și să obțină profituri de minim 2-300%. Vremurile alea au apus momentan, și mi-e greu să cred că vor mai veni prea curând.

pamflet politichie

BăsBuget sau BocBuget?

30 Ianuarie 2009

Via HotNews am aflat cam ce a scris onor’ Guvern pe fițuica aia de-i zic ei Bugetul de Stat. Care cică include și un maiestuos “plan de combatere al crizei economice“. Ia să vedem cam care sunt ideile principale ale celor două fițuici, și mai ales cam cât de realizabile par să fie:

  1. obiective: creștere economică 2.5%, deficit 2%, inflație 5%. Nu sunt eu economistu’ lu pește’, da’ cam toți ăia care cam știu cu ce se mănâncă economia (de pe la noi și de pe afară) consideră cifrele respective SF-uri
  2. salariile bugetarilor și pensiile să se majoreze cu 5% (să compenseze inflația). Sună bine, să-i văd eu însă cum o să-i convingă pe ăia câteva milioane bune (1.5 milioane bugetari, vreo 4-5 milioane de pensionari) să se mulțumească cu atât după promisiunile din campanie. 
  3. fără ore suplimentare plătite la bugetari, fără stimulente financiare pentru ei. Sunt curios cam cât erau acestea până acum, nu m-aș mira ca sumele să fie impresionante, dar problema care mi-o pun este ce efect va avea asura “calității” muncii prestate de cei vizați. Oare o să lucreze mai cu spor și responsabilitate atunci când vor lua mai puțini bani? Măi să fie…
  4. CAS majorat cu 3.3 %. Oare ăsta-i procentul cu care vor ei să compenseze banii care n-o să mai vină de la zecile sau sutele de mii de proaspeți șomeri? 
  5. prima prioritate a programului anticriză – alocarea a 20% din buget ( aprox. 11 miliarde de euro) pentru învestiția în infrastructură. Nu-mi prea dau seama ce se poate face de banii ăștia, dar dacă luăm în considerare prețul de vreo 5 miliarde cerut de Bechtel ca să termine treaba plus costurile estimate pentru autostrada București-Brașov banii brusc nu mai par atât de mulți. Durerea mare cu investițiile astea în infrastructură nu e de câți bani aloci, ci cum îi cheltui. 
  6. neimpozitarea profitului reinvestit, începând cu anul 2010. Asta-i deja în domeniul comicăriei. Bă băieți, de ce an se vorbește în propoziție? E drept că pentru bugete ar trebui o viziune pe termen ceva mai lung, dar până una alta stați încet cu planurile de genul ăsta. Păi cu ce mă încălzește pe mine că din 2010 încolo n-o să mă mai jupoaie statul de impozitul ăla aberant?
  7. înființarea fondului de contra-garantare a creditelor IMM. Sunt curios ce o să “contra-garanteze” ei în momentul în care creditarea este aproape complet blocată? E un fel de “hai la noi să mâncăm nimic” ?
Acu întrebarea mea e, cine o fi eminența cenușie care a pus cap la cap respectivele documente? Băselul? Boc? Sau o fi dragă Stolo?
pamflet politichie

Oglindă oglinjoară, cine-i cel mai mare mincinos din țară?

29 Ianuarie 2009

Până nu de mult răspunsul era simplu, repetat de trei ori pe zi de personaje de pe la Cotrocei, respectiv de pe aleea Modrogan: Tăriceanu. Tăriceanu ne mințea cu nerușinare prin toamnă că nu are bani de salarii la profesori, că situația bugetului se deteriorează, că in 2009 vine criza peste noi. Alături de Tăriceanu evident era băgat Patriciu, “antenele” și toți “găozarii” de jurnaliști care făceau tot felul de previziuni sumbre și își permiteau să conteste viziunea marelui cârmaci și a gărzii portocalii.

Ei bine, au trecut alegerile, s-a format coaliția de 73%, formată din partide care se lăudau fiecare în parte cu cel mai beton program anticriză, programe din care zic ei că s-a ales “spuma” și s-a format minunatul program de guvernare care ne va duce pe culmile prosperității. S-a instalat guvernul autointitulat “cel mai responsabil guvern de dupa ’89”, s-au ales cei mai capabili (?!?) și “curați” (?!?) miniștri, și s-au pornit pe treabă, sub blânda și preocupata oblăduire a Președintelui României.

Acum s-a făcut o lună și ceva de când acești distinși domni, profesioniști, responsabili, preocupați de soarta țării, blindați cu un super program de guvernare s-au instalat în funcții. A venit vremea să demonstreze de ce sunt în stare și, mai ales, să arate poporului cât de prost a fost gestionată țara înainte și cât de minicinos era Tăriceanu și ai lui. Dar, surpriză, s-a întâmplat întâmplarea, elementul “neprevăzut”: s-au prins că e criză. Ei, ca niște profesioniști ce se află, n-aveau de unde să știe de chestia asta acu două-trei luni când erau în campanie si promiteau marea cu sarea. Drept urmare, prin intervenția elementului neprevăzut, se schimbă foaia: adio relaxări fiscale (vezi povestea cu TVA la alimente), adio creșteri salariale și de pensii (vezi povestea cu înghețarea lor pe 6 luni), adio x și adio y. Aproape că îi aud în câteva zile că mai se taie și din kilometrii ăia de autostradă promiși și că taxa auto e de fapt utilă.

Acum întrebarea care se pune, pentru toți cei care sunt acum la guvernare, ăia mulți, începând cu Băsescu, Geoană, Boc și terminând cu ultimul parlamentar al coaliției: bă voi chiar sunteți atât de proști sau doar mințiți cu mult tupeu? Dacă chiar sunteți atât de proști atunci e cam nasol de țara asta, așa că eu sper că sunteți doar niște mincinoști tupeiști.

Acestea fiind spuse, propun un top al mincinoșilor de mare succes care sunt acum la putere:

Marele premiu – nimeni altui decât Băselul, pentru arta cu care știe să se sucească (vezi poveștile cu salariile profesorilor, prăbușirea fondului de pensii, ordonanța 230 – asta ca să nu amintim decât de cele foarte recente)

Locul 1 și-l împart frățește domnii Boc si Geoană, ca demni conducători ai coaliției de guvernare și semnatari ai acelui program de guvernare care deja e bun de aruncat la gunoi

Restul de locuri rămân vacante, având în vedere că în afara celor de mai sus nimeni nu s-a prea remarcat cu ceva notabil, exceptând-o pe tanti Nuți de la turism, cea mai plină de inițiativă persoană din guvern 😉

pamflet politichie

Prima lună de succesuri ale guvernului BăseBoc

21 Ianuarie 2009

Cu voia dumneavoastră se împlinește o lună de când Boc cel Viteaz a fost uns prim-ministru al guvernării Băsescu. Luna de miere cerută de unele voci s-a cam isprăvit. Ia să vedem cam care ar fi unele din cele mai notabile “succesuri” cu care se poate lăuda cuplul Băse-Boc în prima lună de la investire:

1. stabilitate – după atâtea frământări și o susținere parlamentară de numai 73%, guvernul a reușit performanța de a pierde pe drum un singur ministru, cel de la Interne, care a fost răpus de sistemul ticăloșit după o îndelungată luptă care-a durat trei săptămâni.

2. profesionalism – numai una din Ordonanțele de Urgență ale lui Boc a fost declarată neconstituțională.

3. viziune – bugetul mai are doar puțin de așteptat (în vreo 3-4 luni sigur reușesc să-l schițeze), s-a renunțat la proiecte utopice cum ar fi “Casa Verde” că, vorba aia, ecologia oricum este doar un moft.

La capitolul realizări minore putem aminti faptul că în continuare au mai rămas de împărțit niște posturi prin guvern (la nivel de secretari de stat și conducere a agențiilor guvernamentale), precum și de schimbat câțiva prefecți (nu mulți, toți 😉 ).

Așteptăm cu interes să vedem ce urmează acum, după ce luna de miere s-a încheiat. Sunt convis că aceasta serie de succesuri este doar începutul.

pamflet politichie

Boc cel răzgândoc

8 Ianuarie 2009

Micul mare om de stat, prim-ministrul nostru care este el ne demonstrează că eticheta “Răzgândeanu” nu se aplică numai liderului fostului guvern. În nici o lună de când este mare ștab la Palatul Victoria dom’ primar premier și șleahta lui se dau de ceasul morții să ne arate ce viziune clară (clară ca noaptea) au ei asupra guvernării. 

Exemple de răzgândeli asupra unor mesaje transmise, respectiv decizii luate de cel mai bun guvern de după ’90 avem deja:

  • faimoasa ordonanță 230 (cea care nu mai permite cumulare pensiilor cu alte venituri de la stat), nici nu a ajuns să se pună în aplicare și deja avem două răzgândeli (exceptiile solicitate de miniștrii educației și sănătății) ambele acceptate de Boc
  • mesajul legat de starea “visteriei” și bugetul pe 2009, mai ieri primul ministru avertiza că respectiva visterie a statului este goală, azi vine cu proiecte de buget fanteziste în condițiile actualei crize economice mondiale (creștere economică, deficit bugetar mic, salarii mărite la toată lumea)
  • sucelile legate de promisiunile electorale care au fost înglobate în așazis-ul “program de guvernare” – plafonarea unor venituri (cum sunt cele pentru concediul maternal de doi ani), reducerea unor taxe, etc.
O altă dovadă a înaltului grad de profesionalism al guvernanților vine de la Nea Bordură, ministrul economiei. În nu mai mult de trei zile și în contextul reducerii și apoi a întreruperii furnizării gazelor de către ruși ne-a spus:
  1. inițial că nu avem motive să ne stressăm pentru că România nu depinde decât în mică măsură de gazul rusesc
  2. odată cu închiderea celor două robinete (Isaccea și Medieșul Aurit) brusc declară starea situația de urgență, conform nuștiucărei legi, stârnind o adevărată isterie în mass-media.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar mie mi se pare cel puțin ciudat ca ditamai ministrul economiei din România să dea asemenea declarații. Nu mă leg de treaba cu starea de urgență, acolo a fost o simplă greșeală de exprimare care mai merge trecută cu vederea având în vedere clarificările făcute de Videanu, dar faptul că în trei zile trecem de la “nu avem nici un motiv de îngrijorare” la “situație de urgență” dovedește ori necunoașterea ori incapacitatea de a evalua corect situația creată.
În plus mai am o întrebare, pe unde-a fost Boc cel Răzgândoc pe perioada crizei gazelor? Că nu i-am auzit gurița în vreme ce unul din miniștrii domniei sale instituia situația de urgență!
pamflet politichie

D’ale guvernării BăseBoc – ep. 1

5 Ianuarie 2009

Cu sau fără voia noastră avem un guvern, cel mai dă valoare guvern de după ’90 după cum s-a autoproclamat. Cică guvernul ăsta e în funcție de pe la sfârșitul lui decembrie 2008 și muncește de rupe pentru a întâmpina criza. Mai ales că le-a zis și Băse: bă copii, e groasă, 2009 o să fie un an nașpa! 

Până acum însă n-am prea văzut nimic din partea noului Guvern, în afară de o prea puțin transparentă ciondăneală pe ciolan – încă nu au reușit distinșii domni să-și împartă funcțiile de la secretar de stat în jos, ca să nu mai vorbim de mandatele de prefecți și alți baroni si baronei. În schimb am auzit ceva declarații îmbucurătoare pentru mine, și anume acelea că o parte promisiunile demagogice din campania electorală (vă dăm, vă mărim, vă facem și vă dregem) s-au cam uitat. Din păcate avem parte și de reversul medaliei, în sensul că cine spera în ceva relaxare fiscală (scăderea TVA la alimente, etc) poate să-și cam ia gândul, probabil singura taxă ce va fi revizuită în sensul diminuării ei va fi minunata taxă auto.

Un alt stress pe capul Guvernului este proiectul de buget, pe care îi arde rău buza să-l facă și să-l supună spre aprobarea Parlamentului. Sunt aproape 100% convins că mișcarea va fi cam așa: o să facă acum repede un buget “pe genunchi”, îl trec prin Parlament lejer că nu degeaba au 73% iar apoi trag câte-o rectificare bugetară de câte ori li se năzare. N-ar fi nici primii, nici ultimii care să facă așa.

Om vedea mai departe ce și cum fac – oricum e clar că încă 2-3 săptămâni de-acum încolo vor fi în continuare ocupați cu porționarea ciolanului 😉

pamflet politichie

Planul de guvernare 2009 în variantă portocaliu-roșu

19 Decembrie 2008

Deci avem un guvern ca și instalat – nu zic hop dar mi-e greu să cred că îi apucă brusc pe parlamentari accese de moralitate și conștiință și îl trimit pe Boc să-și adune altă trupă de competenți.

Eu, guvernul cel nou, mă gândesc la următoarele:

1. Obiectivul guvernării în 2009 – realegerea lui Băsescu 🙂

2. Metodele atingerii obiectivului:

2.1. îndeplinirea promisiunii “Să trăiți bine!”. Dacă guvernarea Tăriceanu n-a reușit să se achite de promisiunea prezidențială în 4 ani doar nu s-o aștepta nimeni de la noi să ne iasă manevra până de alegeri așa că metoda asta pică.

2.2. mergem pe schema de mai jos:

  1. sărbătorim Crăciunul, Revelionul, Sfântul Ion, Boboteaza etc. ca niște buni creștini ce ne aflăm.
  2. în Ianuarie ne revenim după sărbători. Oricum nici iarba nu crește la începutul anului, n-avem de ce ne stressa prea tare.
  3. de prin februarie începem să ne chiombim în buget, să ne plângem de greaua moștenire primită de la predecesori, să-l înjurăm pe Tăriceanu și ai lui că numai ei sunt de vină pentru că n-avem noi bani de cheltuit.
  4. zi de zi înjurăm pe toată lumea din jur (ăia răi care-au cauzat criza mondială), băncile care nu vor să dea banul, mogulii și oligarhii care are firme și bani și nu vrea să plătește taxele la stat. Evident numai mogulii și oligarhii lor (PNL, UDMR poate) e bandiți.
  5. în final îi înjurăm și pe găozarii din presă care nu ne recunosc meritele și faptul că oricum, în situația dată noi am salvat tot ce se mai putea salva.
La sfârșit oricum suntem la mila lui Șefu’, că el ne-a pus acolo, el ne și dă jos. Iar votangii ia mai dă-i dracu’, ce treabă mai avem noi cu ei până prin 2012?