Browsing Category

me hate…

Leacul durerii me hate...

Violența în trafic

7 Aprilie 2010

Nu este nici un secret pentru nimeni faptul că una din principalele trăsături caracteristice ale traficului rutier din România este violența. Violența în trafic se manifestă în cele  mai variate forme, de la claxonatul isteric până la manevre periculoase, înjurături și bătăi. Majoritatea celor violenți încearcă să își justifice actele prin faptul că sunt exasperați de starea drumurilor, de faptul că nu se pot deplasa cu o viteză mai mare decât cea a melcului sau prin faptul că reacționează la acte violente ale altor participanți la trafic.

În ultimul timp văd că atât Poliția Rutieră, cât și un senator mare iubitor de publicitate, s-au “sesizat” și au adus în discuție problema violenței în trafic, propunând și niște măsuri, care altele decât înăsprirea sancțiunilor pentru acte de violență în trafic. Cu alte cuvinte, distinșii domni au găsit soluția pentru tratarea violenței, și anume amenzi mai mari. Se vede treaba că, oricât ar încerca să ne convingă că nu-i așa, rolul principal al Poliției Rutiere este de a da cât mai multe amenzi și alte sancțiuni (suspendări de permise) șoferilor.

Nimeni nu pare să se fi gândit că, în  momentul în care un șofer își iese din minți și începe să înjure și vrea să se ia la bătaie cu vreun alt șofer, pasager sau pieton, ultimul lucru la care se va gândi e cam cât o fi amenda pentru ce urmează să facă. Mai mult decât atât, cu cât sancțiunea este mai dură, cu atât șoferii vor fi mai tentați să dea șpagă pentru a scăpa sau să conteste în instanță sancțiunea primită.

Lucrul pe care se pare că nici poliția și nici legiuitorii nu-l înțeleg e că ei ar trebui să caute în primul rând soluții de prevenire a violenței în trafic și abia apoi să inventeze noi sancțiuni. Niciodată nu vor reuși să prevină nimic prin amenzi mai mari și suspendări de permise. Dacă Poliția vrea să se implice în combaterea violenței (în general, nu numai în trafic), atunci ar trebui în primul rând să fie prezentă în zonele cu risc ridicat, cum ar fi: intersecții aglomerate, parcări aglomerate, sectoare de drum cu probleme. În general, pentru majortatea oamenilor, simplul fapt că văd un polițist este suficient pentru a renunța la actele de violență fizică.

Tot în categoria “violență în trafic” se încadrează stilul de condus agresiv (“presarea” celui din fața, depășiri din scurt urmate de frânare bruscă în față celui depășit, etc), acte care sunt mult mai periculoase decât o simplă înjurătură dar care sunt în general greu de demonstrat de către “victimă” în cazul în care nu s-au soldat cu un accident. Este bine știut faptul că dacă eu, șofer “normal”, văd o astfel de “acțiune” în trafic și sun la Poliție nu se va întâmpla absolut nimic. Toți “șmecherii” din trafic se bazează exact pe această lacună legislativă și de procedură, știind că nu li se poate întâmpla nimic atât timp cât nu au atins cealaltă mașină și/sau nu i-a văzut nici un politist.

Sunt aproape convins că propunerea legislativă de acum are șanse infime să se materializeze în forma de acum dar că cel mai probabil va sta la baza unor majorări de amenzi (nu chiar cele propuse de senatorul Iulian Urban). Sunt însă și mai convins de faptul că noile modificări nu vor avea nici un fel de rezultat în ceea ce privește scopul declarat, și anume de a limita violența în trafic.

Din punctul meu de vedere, singura chestie cu adevărat bună propusă în lege este acel concept de “cazier rutier”, în care să se consemneze infracțiunile și contravențiile cu grad ridicat de periculozitate comize de către un șofer, iar acest cazier să fie solicitat atât de companiile de asigurare atunci când respectivul șofer dorește să încheie o poliță de asigurare (RCA, CASCO, de viață, etc), sau când respectivul șofer solicită reînnoirea permisului auto și să existe situații în care, în funcție de abaterile înregistrate în cazier, să existe obligația ca șoferul să treacă printr-un curs de conducere preventivă, sau chiar de “anger management”  înainte ca permisul său de conducere să fie reînnoit.

În orice caz, un lucru e sigur: nu vom scăpa prea curând de violența în trafic, deoarece principala ei cauză este lipsa de educație și de bun simț a participanților la trafic. Singura soluție viabilă la ora asta este prezența în trafic a poliției peste tot unde se crează situații ce pot da naștere la acte de violență. Sunt convins că polițiștii sunt mult mai utili acolo unde prezența lor poate preveni unele probleme decât stând la pândă cu radarul pentru a îndeplini planul de amenzi.

me hate... politichie

Ieșirea din criză a României

24 Iulie 2009

Dragi votanți ai PD-L și PSD, dragi susținători și simpatizanți ai președintelui și-ai primului ministru, dragi pupinbăsești, pupinboci, pupiniudrea și restul, ia citiți mai jos ce spune șeful vostru, Zeus. Mare atenție la fragmentele marcate in bold.

“Întrebare:

Voiam să vă întreb, având în vedere nemulţumirile mediului de afaceri legate de măsurile economice luate de Guvern şi faptul că o ţară vecină, Ungaria, se descurcă mult mai bine după ce a numit un Guvern de tehnocraţi, întreb dacă aveţi în vedere o asemenea soluţie?

Preşedintele Traian Băsescu:Ţara vecină, Ungaria, care se descurcă mult mai bine, este cea care a amputat masiv salariile şi pensiile. Eu sunt un adept al efortului maxim al Guvernului să nu se ajungă la această situaţie. Şi acolo cheltuielile bugetare erau marea problemă. Sigur, putem discuta de reduceri de sporuri, de stoparea abuzurilor cu hotărârile judecătoreşti, dar în această perioadă nu sunt adeptul unei astfel de soluţii. Trebuie să încercăm, dacă putem, să trecem decent perioada de criză. Deci, aceasta este părerea mea. Sigur cea mai facilă economic soluţie ar fi reducerea cheltuielilor bugetare. Dar nu sunt adeptul acestei soluţii acum. Atâta timp cât există şi alte soluţii de a face faţă crizei decât reducerea salariilor, cred că trebuie să evităm acest lucru. Spre exemplu, investiţia în infrastructură. Probabil ştiţi, că sunteţi de la “Ziarul Financiar”, Guvernul angajează acum un credit intern de un miliard de euro, pentru a-şi restructura datoria pe termen scurt şi foarte scurt, care este extrem de împovărătoare. Ştiu condiţiile de angajare a creditului, care sunt bune, sunt mult mai bune decât dacă Guvernul ar fi ieşit pe piaţa internaţională pentru angajarea unui credit de un miliard. Dacă înţeleg bine, şi “Prima Casă” este gata să pornească. Sper ca acest program, “Prima Casă”, să stimuleze în primul rând construcţii noi şi să nu se găsească o portiţă ca apartamente ipotecate deja să fie parte a acestui program, sper. Aş mai enumera, ca să nu credeţi că ştiu doar una, două. Ştiu mai multe. Decizia Guvernului de a restrânge numărul de taxe, mai ales cele care nu îşi acopereau costurile de gestionare a lor, erau mai mari decât veniturile pe care le produceau. Şi mai plecaţi de la o premisă, pe care îmi permit să o afirm chiar dacă există riscul să stârnesc o furtună de nemulţumire, eu sunt dintre polticienii convinşi că România nu poate să iasă singură din criză. Obiectivul Guvernului nu trebuie să fie ieşirea din criză, ci diminuarea efecte lor crizei. Un program de ieşire din criză ar fi atât de scump şi cu rezultate atât de îndoielnice, încât nu merită asumat riscul ieşirii din criză. Ca să faci ce? Să fii singurul ieşit din criză. Şi unde vinzi ce produci? Că se pot pompa bani în societăţi să le punem să producă pe stoc. Să le dăm bani de la buget să producă. Şi atunci o să ne bucurăm că am stopat creşterea negativă şi o asemenea soluţie este extrem de scumpă. Noi nu suntem Statele Unite, nu suntem nici Germania şi nici Marea Britanie. Deci, opţiunea mea pentru a putea valorifica relansarea economică la nivel european este ca acum să facem cheltuieli minime în diminuarea efectelor crizei, în aşa fel încât la momentul la care se va relua creşterea economică să nu fim atât de împovăraţi de datorii încât să nu putem să beneficiem de momentul de reluare a creşterii.

Extras din conferința de presă de ieri, disponibilă integral aici. Am extras din această conferință de presă atât întrebarea, cât și răspunsul, pentru a nu fi acuzat că încerc să scot ceva din context.

Prima notă: Băsescu nu a răspuns la întrebare. A aberat el alte cele, dar nu a răspuns la întrebarea care i-a fost adresată.

Mai departe, devine din ce în ce mai clar faptul că indivizii ăștia siniștri care au ajuns să ne conducă și care până nu demult se băteau cu cărămida-n piept că ei au soluția ieșirii din criza economică nici măcar n-au avut vreodată în plan așa ceva. Probabil le-a rămas o brumă de bun simț și recunosc măcar față de ei înșiși faptul că sunt complet depășiți de situație și că, oricum, de fapt nu-i interesează.

În traducere liberă, ce spune Băsescu e că de fapt toate poveștile de la investirea guvernului, toată șarada aia cu “Parteneriatul pentru România” care a dus la crearea actualului guvern cu suport ultramajoritar în Parlament au fost doar un mare praf în ochii alegătorilor. Obiectivul urmărit devine din ce în ce mai clar, oamenii (atât pedelei cât și pesedei, în egală măsură), aveau nevoie de un motiv credibil pentru a-și putea bate joc de banul public, și ce motiv mai bun poți avea decât pretenția că “lupți cu criza”?

În orice caz, concluzia este de-a dreptul terifiantă pentru orice om cu o brumă de creier funcțional: politica guvernamentală în privința criziei este de a aștepta să treacă de la sine și, mai mult, de a lăsa românii să se chinuie bine pentru că oricum sunt învățați cu greul, deci nu se justifică decât niște cheltuieli “minime” pentru diminuarea efectelor crizei. Iar acele cheltuieli minime, în caz că nu ați înțeles, reprezintă banii băgați în buzunarele bugetarilor pentru că ei, săracii, sunt cei mai defavorizați și cei mai recunoscători când e vorba să se prezinte la urne.

me hate...

Sistemul bancar românesc

8 Iulie 2009

În lumea civilizată, cea spre care aspiră și România, există o vorbă care spune că motorul (sau unul dintre motoarele) economiei este creditul bancar. Cu alte cuvinte, într-o economie normală rolul băncilor este de a asigura finanțare unde și când este nevoie. Mai mult, există o competiție reală între bănci, care încearcă să scoată pe piață produse cât mai atractive, iar persoana creditată (fie ea persoană fizică sau firmă) este considerată “client”.

Ce se întâmplă la noi este aproape complet pe dos: de cele mai multe ori nu există o competiție reală între ofertele diverselor bănci (ceea ce duce la existența dobânzilor aberante prezentate acum ca “super-ofertă”), finanțarea se acordă mai mult sau mai puțin după ureche iar cel care solicită un credit (sau are un credit în derulare) este tratat ca unul care a beneficiat de o favoare din partea băncii, favoare pentru care ar trebui să fie etern recunoscător. O altă tendință extrem de pregnantă la băncile românești este o adevărată paranoie a garanțiilor. Contează mai puțin capacitatea de rambursare a celui finanțat, ceea ce are cu adevărat importanță este ca el să fie dispus să aducă în garanție bunuri (în general imobiliare) de o valoare cât mai mare. Toată această filozofie face ca singurii care au acces facil la credite să fie exact cei care nu au nevoie de ele 🙂

Motivele situației de acum sunt multe și vechi, cine are impresia că ne aflăm unde ne aflăm din cauza crizei financiare se înșeală amarnic. În primul rând trebuie să vedem de unde venim: creditul a fost mereu foarte scump și destul de greu de obținut și înainte, deci se poate spune că bancherii români “au tradiție” în a-i jupui pe cei creditați. Năravul acesta vechi e foarte greu de schimbat, mai ales că ani de zile a adus profituri record cu minim de efort pentru bănci (clienți puțini – profituri mari).

Un alt motiv pentru care băncile se comporta așa cum se comportă vine din partea guvernării. Mai toate guvernele care s-au perindat pe la palatul Victoria, dar mai cu seamă guvernul Boc, s-au împrumutat masiv de la băncile locale fără a pune prea multe condiții, transformând astfel statul român într-un client perfect: fidel, nu implică nici un fel de risc, deloc pretențios și nepăsător față de costuri.

Mai există o caracteristică specifică majorității băncilor românești: lipsa de deschidere către sectorul IMM, ca să nu mai vorbim de afacerile în stadiu de start-up. Cred că motivul real din spatele acestei situații este faptul că majoritatea “bancherilor” de la noi nu au capacitatea de a înțelege acest sector al economiei și, prin urmare, preferă să nu se “bage” la chestiile pe care nu le înțeleg.

În orice caz, situația este destul de “întunecoasă”, iar atâta timp cât statul va fi un client fidel de servicii bancare scumpe România va continua să fie un adevărat paradis al bancherilor iar economia reală se va târî în continuare de pe-o zi pe alta.

me hate... politichie

Încă un pas înapoi pe ogorul democrației

8 Iunie 2009

Ieri, 7 iunie 2009, s-a mai desfășurat o tură de alegeri în România, ocazie cu care am reușit din nou să ne facem de râsul Europei atât prin modul de desfășurare al alegerilor, cât și al rezultatelor. Am reușit să trimitem în Parlamentul European personaje ca Gigi Becali, Vadim, EBA și, mai ales, am reușit să regizăm un circ de toată frumusețea.

Tocmai când aș fi zis că deja nu se mai poate întâmpla nimic surprinzător, ei bine, s-a întâmplat: pentru prima dată după ’89 am avut de-a face cu o fraudă “pe față”, experimentul numit EBA. Manevra, pentru că nu mă poate convinge nimeni că mișcarea cu “candidatul independent” nu a fost una premeditată și pregătită cu grijă, a fost făcută cu dublu scop:

1. să asigure “victoria” portocalie – ies la egalitate cu PSD-PC “pe bune” dar îi fac la lanț prin faptul că independenta vieții se reînscrie în partid

2. să ne demonstreze că poporul român e caracterizat în primul rând de prostie

Marii câștigători ai acestor alegeri nu sunt însă cei care se împăunează azi cu victoria, în speță PD-L și PSD, ci PRM-ul, singurul partid neparlamentar din România care reușește performanța de a trimite două personaje (Vadim și Becali) în Parlamentul European. Alți mari câștigători sunt UDMR-ul, care reușeste la rândul său să obțină un scor dublu față de poziția lor “normală”, dar în acest caz n-aș putea spune că este meritul partidului cât rezultatul participării foarte scăzute la vot.

Să revenim însă la marea înșelătorie marca Băsescu. Deja am văzut reacții (vezi comentarii pe HotNews) ale portocaliilor, care ne explică nouă cum PD-L-ul a învins detașat deoarece voturile pentru EBA se adaugă la cele ale partidului, în concluzie rezultând că portocalii sunt cel mai mare și mai mândru partid. Eu sunt de părere că în cazul  EBA este vorba de o fraudă grosolană, împachetată însă într-un ambalaj perfect legal. Era evident că dacă prințesa casei prezidențiale era plasată pe un loc eligibil pe lista partidului tatălui ei, partidul ar fi fost dezavantajat și probabil cu toată mobilizarea, autobuzele, urnele mobile și listele suplimentare nu ar fi reușit să adune mai mult de cât au luat așa. Acum însă, după ce se numără voturile și EBA câștigă “prin forțe proprii” un loc în PE, nimeni n-o poate împiedica să dea voturile pe care le-a primit partidului prezidențial, și uite așa partidul care câștigă 10 mandate la vot reușește să trimită 11 reprezentanți la Bruxelles.

Toată această manevră josnică nu poate decât să provoace greață, silă, și să ofere și mai multe motive oamenilor pentru a nu se prezenta la urne. În orice caz, după țigănia la care am asistat ieri, nu mai pot să condamn pe nimeni din cei care nu s-au prezentat la vot, chiar dacă încă voi continua să sper că dacă prezența la urne ar fi fost mult mai mare poate rezultatele ar fi fost un pic mai puțin halucinante (UDMR la vreo 5% și PRM afară)

me hate... politichie

Ai votat PD-L? Ia d-aici mostră de “liberalism-democrat”!

12 Mai 2009

După cum știm cu toții unul din ministerele populate cu “experții” portocalii este ministerul finanțelor. În frunte îl avem pe nea Pogea, iar în eșalonul doi niște personaje de calibrul doameni Grațiela Iordache, încă o demnă reprezentană a “grupului de la Cluj” din jurul domnului Boc.

Via HotNews aflăm că această distinsă doamnă, în calitate de reprezentant al guvernului, a participat la o dezbatere organizată de Camera de Comerț București, dezbatere în timpul căreia a transmis foarte clar poziția ministerului și a partidului pe care-l reprezinta vis-a-vis de mediul de afaceri. În esență, această tovarășă portocalie ne-a explicat tuturor cum stă treaba din punct de vedere al ministerului și, implicit, a PD-L:

1. e foarte bine că aproape 20 000 de firme și-au suspendat activitatea  sau s-au desființat

2. singurul lucru pe care-l știe în calitatea domniei sale de profesor la ASE este că o firmă nu poate funcționa nici o secunda fara profit

3. masina este un lux, firma poate funcționa foarte bine dacă deplasarile se fac cu transportul in comun. 

Aceasta doamna ne demonstreaza care este de fapt viziunea celor pusi sa conduca ministerul finanțelor: rolul lor este acela de perceptori. Pe nimeni nu interesează dacă ai sau n-ai de unde plăti, rolul celor de acolo este de a încasa taxe și de a institui unele noi, cu scopul final de a scoate bani și din piatră seacă. De mult n-am mai văzut atâta aroganță, nesimțire și infatuare într-o persoană aflată într-o funcție înaltă în stat și plătită din banii mei.

In orice caz, recomand articolul de pe Hotnews oricui a votat PD-L-ul în ideea ca acest partid reprezintă dreapta, că vrea sa sprijine clasa de mijloc și să aducă bunăstarea în Romania. Cred că declarațiile acestei țoape investită cu rang și putere sunt mai elocvente decât toate programele de guvernare, mesajele și declarațiile sforăitoare ale colegilor mai buni de gură din partid, în frunte cu trompeta numărul 1 care e încă instalată comod la Cotroceni.

Sper din tot sufletul ca poate în al 12-lea ceas să se deștepte și românașii noștri și să vadă ce podoabe au ajuns să ne conducă și să-i trimită pe acești parveniți portocalii la groapa de gunoi a istoriei!

me hate...

Rovinieta a.k.a. “Taxa Băsescu”

8 Mai 2009

Un slogan populist, printre primele lansate de actualul președinte pe vremea când era ministru la transporturi și declara că realizarea de autostrăzi nu este o prioritate pentru România, era “Aici sunt banii dumneavoastră”. Sloganul venea să justifice într-un fel introducerea taxei de utilizare a drumurilor naționale, numită oficial “rovinietă” și popular “taxa Băsescu”.

Taxa (valoarea anuală) este acum între minim 28 euro (autoturism) si maxim 1210 euro (camion).

La prima vedere nu pare mare – în Ungaria taxa anuală la un autoturism este de aprox. 134 euro, dar există o diferență majoră: Ungaria chiar are o infrastructură rutieră OK și taxa se plătește numai pentru a circula pe autostrăzi. Iar autostrăzile în Ungaria chiar există, sunt întreținute corespunzător și leagă deja toate punctele importante ale țării.

La noi, pentru suma de 28 de euro avem dreptul să ne târâm pe niște șosele construite acum zeci de ani, înguste, prost semnalizate, de multe ori într-o stare deplorabilă, care traversează zeci și sute de localități, pe care cu greu poți atinge o medie de deplasare de 60-70 km/h. Mai mult, pe respectivele drumuri naționale pe care noi le plătim ne împiedicăm frecvent de: căruțe, utilaje agricole, turme de animale și alte asemenea binefaceri.

În concluzie cred că nimeni nu mă poate contrazice dacă susțin că rovinieta noastră e cea mai scumpă taxă de drum din lume!

de tot râsul me hate...

Din puțul gândirii – Elena Udrea – ministresă la turism

23 Aprilie 2009

Zice Nuți (vezi articol HotNews) o treabă foarte tare: cică “stadiul rudimentar”, în traducere liberă lipsa infrastructurii poate fi un avantaj în anumite zone turistice. Cică dacă am avea o infrastructură decentă (autostrăzi, drumuri calumea, acces lejer în orice colț al țării) atunci ar fi cam nașpa, pentru că n-am mai putea practica “ecoturismul”.

Într-adevăr, dacă am intra și noi în rândul lumii din punctul ăsta de vedere, dacă nu ne-am mai rupe mașinile pe drumeaguri care cu chiu cu vai se petecesc din an în paști, atunci cu ce i-am mai atrage noi pe turiști în zonele rurale, autentice, acolo unde ministresa blondă vrea să facă eco și/sau agro-turism. Cred că tanti asta s-a pus la o șuetă cu Băse și cu Berceanu și ce s-au gândit ei: bă, dacă le facem la ăștia autostrazi și ajung in 3 ore până în graniță (față de 6-8 cât fac acu’) ăștia n-o să mai calce în veci prin “stațiunile” noastre – deci o să pierdem bani. Plus că o să afectăm grav industria auto, că o să șomeze service-urile dacă românu nu-și mai rupe mașina pe drumuri…

Ce pare să nu priceapă tanti asta cu tot creierașul ei e că pentru a face turism, obiectivul e ca să-i pui turistului la dispoziție atât destinații interesante (să zicem că de-astea am găsi) cât și o infrastructură de transport (în principal rutier). Cine-i prost să bată drumul din Arad sau Oradea până la Constanța când în același timp poate ajunge în Croația? Cine-și permite să facă o zi pe drum din București până în Bucovina sau Maramureș când în același timp poate ajunge în Grecia?

Toate statele cu tradiție turistică (Italia, Grecia, Franța, Austria, Croația) investesc puternic în infrastructură. Extind aeroporturile, extind rețeaua de autostrăzi, fac tot ce se poate pentru ca turistul (atât localnic cât și străin) să poate ajunge cât mai ușor și mai repede la punctele de interes. La noi în schimb se bate pasul pe loc la capitolul infrastructură, dar ministresa visează să construiască “o alternativă la valea Prahovei, în Bucegi”. Vitejii noștri nu sunt în stare să facă de 20 de ani o centură a Bucureștiului, în mijloc de câmpie, iar Nuți are vise erotice cu stațiuni situate în inima muntelui. E de tot râsul tanti asta, cu tot cu poșeta ei bucovineană și mersul elegant pe bicicletă…

În concluzie, am impresia că doamna Udrea consideră că ministerul turismului poate fi administrat după modelul “parcări Dali”: tragi niște dungi cu vopsea pe jos, pui un Gigel să încaseze banu’ și gata.

me hate... politichie

Impozitul forfetar: Boc și Pogea împotriva tuturor

16 Aprilie 2009

În bunul spirit al administrației BăseBoc, deciziile de importanță capitală se iau în stil pompieristic, fără nici un fel de analiză a situației de fapt. Cea mai recentă dovadă în acest sens o constituie Ordonanța de Urgență privind rectificarea bugetară și modificările aduse Codului Fiscal. Toată lumea, de la cei direct vizați (antreprenori) până la analiștii economici cei mai iubitori de bugete dolofane ale statului sunt de părere că guvernul face o greșeală imensă, numai Boc și Pogea se cred mai deștepti. Mai mult, conform spuselor lui Boc “Toti expertii mondiali care nu au fost in stare sa prevada aceasta criza, acum vor sa ne dea solutii.”

Via HotNews aflăm de un memoriu realizat de reprezentanți ai celor mai prestigioase companii de consultanță din lume, memoriu în care acești experți demonstrează cu argumente greu de combătut faptul că măsurile luate prin minunata ordonanță contravin unor directive europene, că măsuri similare au fost demontate în justiție și că efectele aplicării lor vor fi dăunătoare economiei. Acum nu pot spune că am încredere 100% în respectivele comapanii de consultanță, dar cred că în situația dată argumentația făcută de ei este cu mult mai solidă decât nota de fundamentare realizată de Ministerul Finanțelor. Mai mult decât atât, se pare că nici experții FMI nu sunt foarte convinși că noile măsuri vor aduce bani în plus la buget, ba chiar din contră.

Singurii care sunt convinși că dețin adevărul suprem sunt Pogea și cu Boc. Nu vor să audă de nici o altă părere, indiferent dacă e susținută de argumente sau nu, îi dau înainte cu ideile lor puține dar fixe: toți micii întreprinzători sunt evazioniști, nu se poate ca atâtea firme să aibă pierdere, patronii sunt de vină că investesc profiturile firmelor pe care le conduc în mașini, proprietăți și alte bunuri în loc să plătească impozite la stat și guvernul Tăriceanu e de vină pentru împrumutul extern, deoarece n-a economisit bani în perioada de creștere economică. Citind părerile exprimate atât de Boc cât și de Pogea, indivizi fără nici o pregătire reală în domeniul economic, cu experiență irelevantă (să fii director la o firmă din clientela PDL, respectiv primar al aceluiași partid cu bugete enorme la dispoziție nu îi califică pentru funcțiile deținute azi), realizez că România este guvernată cam în același stil în care un țăran își administra gospodăria pe la 1900. Deciziile se iau “la plezneală”, speranțele sunt mari, iar dacă ceva nu iese bine se aruncă vina ori pe FMI, ori pe contribuabili, ori pe vremea de afară, ori pe orice altceva decât propria incompetență.

Domnii Boc și Pogea și-au atins acum apogeul carieriei (mi-e greu să cred că vor ajunge undeva mai sus decât sunt acum), sunt pătrunși de propria importanță și se simt învincibili, drept urmare nu le a teamă să facă experimente pe vreo 20 de milioane de oameni. Starea în care se află domniile lor are un nume: beția puterii, aceeași beție pe care o împărtășesc cu șeful lor cel mare de la Cotroceni. Sper ca toți trei, împreună cu restul de căței care-i înconjoară și-i lingușesc să aibă parte cât mai repede de binemeritatul duș rece. Sper totuși ca acel duș rece să nu fie un fel de potop pentru noi, restul, cei care avem de suportat experimentele idioate ale lor.

me hate... politichie

Noi “aroganțe” de la Pogea

15 Aprilie 2009

Iete ce zice presa noastră de ziare, citând-ul pe ilustrul ministru de finanțe al lu’ Băse: “Ar fi fost mai ușor să mărim TVA-ul, dar nu era corect să-i punem la plată tot pe contribuabilii cinstiți”.

Chestia asta vine după restul de declarații pe care le putem cataloga ușor drept aroganțe:

– “dacă nu ești în stare să plătești 500 euro pe an la stat, închide firma”

– “vrem să eliminăm abuzul cumpărării de zeci de autoturisme pe firmă, pentru că nu este corect”

Acest domn cred că este reprezentativ pentru partidul din care vine, doar că spre deosebire de șeful cel mare de la Cotroceni îi lipsește o calitate esențială pentru un politician: retorica. Domnul ministru își permite cu nerușinare să facă declarații care într-o țară normală ar echivala cu sinuciderea politică, ba că toți administratorii de IMM-uri sunt evazioniști, ba că n-are încredere în organele de control financiar, ba că mai știu eu ce…

În mintea îngustă și întunecată a domniei sale nu există decât un singur scop: acela de a strânge bani la buget evitând pe cât posibil mișcările sociale. Chestii de gen “strategii economice”, “bun simț” etc. nu au sens pentru domnul ministru, el are o singură misiune, aceea de perceptor care vine înarmat cu acordul FMI să strângă tot ce consideră că i se cuvine. Întreaga construcție pe care se bazează mintea lui bolnavă este aceea că întreprinzătorii privați sunt niște infractori, niște evazioniști care trebuie “pedepsiți” la grămadă.

Una din cele mai mari insulte pe care această imitație palidă de ministru de finanțe o adresează frecvent micilor întreprinzători este aceea că ei nu fac parte din “contribuabilii cinstiți”. In opinia acestui individ, contribuabilii cinstiți sunt probabil sindicaliștii bugetari, angajații și administratorii firmelor (nu puține și în nici un caz IMM-uri) care alcătuiesc clientela portocalie. Contribuabili cinstiți sunt probabil regii asfaltului, grupul de la “Golden Blitz”, găștile din jurul lui Stolojan, Videanu, Udrea, Băsescu etc…  Restul sunt pleavă și nu merită nimic altceva decât un jug și mai greu pe grumaz.

Îi urez domnului Pogea cât mai multe succesuri, încununate cu un loc călduț la groapa de gunoi a istoriei alături de șefii lui pedeliști.

me hate... pamflet politichie

Docomentul monșer, unde-i docomentul?

14 Aprilie 2009

Sâmbătă 11 aprilie onor’ guvern a aprobat una bucată ordonanță de urgență, aia prin care se face pe de o partea rectificarea de buget iar pe de altă parte se introduce biru’ lu’ Pogea (impozitul forfetar) și se elimină dreptul de deducere a TVA pentru cheltuielile cu autoturismele. Nește chestii atât de neimportante încât evident că nimeni din respectivul guvern nu s-a putut deranja atât de mult încât să pună la dispoziția publicului prețiosul text al ordonanței. Nici la ora asta, după ce minunatul document a fost publicat în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 0249 din 14 Aprilie 2009 Act nr. 34/11 Aprilie 2009), el lipseste atat de pe site-ul guv.ro, cat și de pe mfinante.ro. 

Bă domnu’ Pogea, bă Boc, n-aveți și voi nici un negru mititel acolo pe la guvern care să fie capabil să actualizeze o informație pe un site? Sau faceți economie, că de, e criză?

Ce n-am priceput eu incă foarte clar e care-i treaba cu TVA-ul. Și mâine poimâine se face 1 mai și cică ordonanța începe să-și producă efectele în domeniu, cred că ar fi cazul ca textul ei să fie publicat măcar pe site-ul ministerului care l-a produs și care va aplica măsurile luate acolo? Sau oare ar trebui să ne abonăm toți la Monitorul Oficial (regie de stat, ce altceva) pentru a avea acces la informații de interes public?

Acu’ chestia asta nu-i decât o noua insultă pe care guvernul lu’ tătuka Băse  ne-o servește pe nemestecate, insultă pe care probabil marea majoritate a poporului o va trece lejer cu vederea, deoarece realitatea e că cei pe care chestiile aste îi interesează sunt o minoritate neglijabilă. Ce-i pasă sindicalistului care se pregătește de grevă (vezi vitejii din învătământ și alte sectoare bugetare cu perfomanțe nule) că sectorului privat i s-a servit o noua gogoașă de înghițit? Ce-i pasă telespectatorului fidel de OTV de impozitul forfetar? S-ar zice că guvernanții noștri s-au prins care-i treaba cu “poporul” și știe cum trebe tratată: un pic de circ, câteva arestări în direct pe toate televiziunile și gata, lumea-i fericită că vede că “autoritățile lucrează”.

Dar să revenim la tema principală: unde-i docomentul? Ăla oficialu, ăla de se aplică în câteva zile? Unde-i? E secret cumva?