Nu-mi vine să cred de câtă nesimțire me lovesc la tot pasul:

- în trafic – exemplele sunt nenumărate, de la țăranii care nu s-ar mișca un centimetru din banda unu să te lase să intri pe un bulevard (în condițiile în care banda doi e liberă), să nu zic să oprească 10 secunde că deja aș cere prea mult, până la taximetristul oprește unde-l taie capul să stea la o poveste cu un amic – nu contează că blochează o stradă…el e șmecher…

- pensionara(ul) care-ți trântește ușa de la bloc sau de la lift în nas ca nu cumva să intri și tu odata cu ea că-i iei aerul și spațiul vital

- vânzătoarea sau funcționarul de la ghișeu care are impresia că-ți face o mare favoare făcându-și treaba pentru care e angajat și plătit

- clientul care nu-ți plătește facturile pentru că n-are el chef

E clar – bunul simț la români e la fel de frecvent ca dropia prin Bărăgan.