Suntem în plin an electoral, drept urmare trebuiau să se găsească unii care să scoată de la naftalină eterna problemă a învățământului românesc pentru că, de, dă bine la electorat . Acum s-au găsit niște capete luminate de la PSD să aibă o inițiativă ”salvatoare” – vezi articolul din HotNews.

 Pe scurt ideea e să se creasca substanțial (peste 50%) salariile ”săracilor profesori”… asta în condițiile în care este bine știut faptul că performanțele sistemului de învățământ de la noi sunt magnifice – dar lipsesc cu desăvârșire.  Există din păcate o impresie generală cum că situația în învățământ este cauzată exclusiv de subfinanțare (aceeași poveste ca și la sistemul medical și la tot ce nu merge în România) – eterna problemă: ”Nu sunt BANI”.

Cred că deja stereotipul ăsta cu ”nu sunt bani” este fumat – problema nu este una de natură financiară ci una de natură umană – calitatea personalului din sistemele de stat și în special în invățământ este cel puțin îndoielnică. După cum bine remarca și autoarea articolului publicat pe HotNews, ce se încearcă este de fapt încurajarea mediocrității. Eu aș atrage atenția asupra unor probleme existente în învățământul românesc, probleme care nu se rezolvă, ba chiar se amplifică prin asemenea politici populiste:

- incompetența – în continuare se promovează pe bază de ”vechime” și nu pe bază de performanțe

- sistemul clientelar – extrem de răspândit mai ales în mediul universitar – un tânăr asistent are cele mai mari șanse de realizare profesională ca ”aghiotant” și pupincurist al unui ”dinozaur” cu putere în respectiva facultate

- lipsa de responsabilitate – sistemul funcționează după principiul ”timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag” coroborat cu ”oricât am avea salariul, noi tot putem munci mai puțin decât ce ne plătesc ei”

- lipsa de transparență – învățământul este încă o mare gaură neagră în care statul pompează bani, bani care dispar aproape fară urmă

 În plus mai există o problemă mare – profesorii români au încă impresia – întreținută în mod greșit de societate – cum că sunt speciali deoarece ”lucrează cu copii” – drept urmare ei trebuie să aibă parte de un tratament special (program de lucru redus, etc) și să se bucure de mai mult respect decât ceilalți membri ai societății, indiferent de felul în care își fac treaba.

De fapt, cine suntem noi și cu ce drept îi judecăm, ar striga ofensați majoritatea dintre profesori… ei bine noi suntem:

- cei trecuți prin școlile românești, cei pe care i-au stressat și în fața cărora și-au etalat aerele de superioritate

- cei care au fost nevoiți să caute soluții alternative pentru a putea învăța ceva util

- cei care azi au ajuns să cotizeze la bugetul din care respectivii profesori iși primesc salariile

 Nu sunt împotriva măririi veniturilor celor implicați în învățământ, ce trebuie însă să înțeleagă (și ar trebui forțați să înțeleagă) este că nu poți avea pretenția de a fi plătit mai bine dacă nu ai rezultate. Iar povestea cu ”copii sunt mai slab pregătiți decât erau generațiile anterioare” nu ține …