politichie

Argumente pro și contra revizuirii Constituției

15 Ianuarie 2009

Am încercat să parcurg rapid documentul realizat de comisia prezidențială, document care propune 23 de modificări ale actualului text al Constituției României. Modificările propuse pot fi clasificate în mare în două categorii:

  1. actualizări ale unor articole (trebuie să dispară chestiunile legate de integrarea euro-atlantică, etc) și definirea mult mai clară a unor drepturi (dreptul de proprietate și alte drepturi fundamentale)
  2. modificarea raporturilor între principalele puteri în stat, cu accent pe întărirea puterii președintelui

Problema cea mai gravă pe care o văd eu este că cei care se ocupă și se vor ocupa de revizuirea Constituției (Parlament, comiții și comitete) vor să ne vândă cele două categorii de modificări “la pachet”. Cu alte cuvinte, dacă vrem ca drepturile noastre să fie clar garantate de Constituție (dreptul la proprietate, dreptul la viața privată prin protejarea corespondenței – inclusiv a celei electronice, eliminarea posibilității de a fi extrădat altui stat, etc) trebuie să girăm cu votul nostru un nou sistem politic cu puteri mărite pentru președinte.

Bătălia mare se va da nu pe articolele care ar trebui să intereseze cel mai mult pe cetățean (cele legate de drepturile sale) ci pe această nouă formulă de republică semi-prezidențială. Din varianta propusă de comisie n-am înțeles prea clar cum ar trebui să funcționeze respectivul sistem semiprezidențial, singurul lucru clar e că dă președintelu puteri sporite. Am impresia că se încearcă iar implementarea unei soluții tip struțo-cămilă, suficient de ambiguă pentru ca la un moment dat alegătorii să nu mai știe clar pe cine ar trebui să taxeze când merg la vot.

Cred că ar fi mult mai bine să se opteze pentru unul din sistemele clar definite: ori o republică prezidențială, unde președintele își asumă direct conducerea guvernului și reprezintă puterea executivă în stat, ori o republică parlamentară în care rolul președintelui este numai unul de reprezentare. Niciunul din aceste sisteme nu este cel perfect, fiecare are dezavantajele lui dar ambele au avantajul de a fi clare pentru cetățeni. Personal aș alege varianta a doua, cu un președinte ales de către parlament, titlul de președinte fiind mai mult unul onorific.

Sunt curios cum vor decurge dezbaterile pe baza modificării Constituției (acest raport al comisiei prezidențiale fiind numai un punct de plecare pentru aceste dezbateri), dar am mari temeri că discuțiile vor ajunge într-un punct mort și președintele nostru cel jucător va juca din nou cartea referendumului pentru adoptarea sau respingerea textului propus de domnia sa. Iar dacă referendumul se pune la aceeași dată cu alegerile prezidențiale – pentru a “face economie” de bani – cred că rezultatul e foarte previzibil.

Articole similare

6 Comments

  • Reply sorin 16 Ianuarie 2009 at 11:42 am

    1.Sistemul parlamentar are mari lacune…un preşedinte pur reprezentativ nu are nici un sens.. sunt doar bani aruncaţi pe fereastră. De ce să pui un şef al statului dacă nu are decât rol de sperietoare de ciori.. Un sistem bun mi se pare cel rusesc, franţuzesc sau american, unde preşedintele e mare şi tare. nu degeaba îl investim cu încrederea şi voturile noastre. Aici nu e vorba de Băşescu, Iliescu , Năstase-7case sau alţii. e vorba de PREŞEDINTELE ROMÂNIEI. Mi se pare firesc să fie cineva care să poată să le mai dea câte un pumn în gură domnilor parlamentari, aleşi printr-un sistem idiot pe care l-am criticat amândoi destul. Singura variantă în care republica parlamentară ar fi o soluţie acceptabilă ar fi aceea în care uninominalul s-ar organiza în 2 runde, iar cel care ajunge acolo să fie cel cu voturile cele mai multe, fără liste de partid,fără calcule şi socoteli.
    2.eu parcă am reţinut ceva despre un parlament unicameral şi un număr mai mic de parlamentari, lucru minunat,după părerea mea, întrucât acum, cele două camere fac cam acelaşi lucru (dorm) şi se calcă pe bătături, îngreunând doar procesul legislativ, iar numărul de derutaţi şi semnători este aberant de mare pentru o ţară aşa de mică..
    3.în ceea ce priveşte drepturile noastre garantate de constituţie.. discuţia va fi una nesemnificativă, întrucât acolo interesul aleşilor e ca aceste drepturi să fie puţine, ambigue, să lase loc de interpretări, tezele să fie generale, iar drepturile care vor apărea acolo sunt drepuri normale,cu care sunt de acord cu toţii.

  • Reply hash 16 Ianuarie 2009 at 1:04 pm

    1. nici un sistem nu e perfect, iar Parlamentul, bun, rău este până la urmă cea mai exactă reprezentare a voinței poporului. După părerea mea președintele ar trebui ori să își asume conducere executivului (deci deține și rol de prim ministru), caz în care este OBLIGATORIU să răspundă în fața Parlamentului, ori să aibă pur rol reprezentativ.
    2. nu știu neapărat daca un Parlament unicameral ar rezolva ceva în România, uită-te și tu ce decizii s-au luat în ședințele comune și o să te cam îngrozești. Numărul parlamentarilor a trebui să rezulte dintr-un calcul transparent, astfel încât să fie clar pe cine reprezintă fiecare.
    3. legat de drepturi este suficient ca în Constituție să fie specificate clar acel drepturi pe care le are orice cetățean al UE, în exact aceiași termeni. Momentan nu avem așa ceva, ceea ce ne transformă automat în cetățeni europeni de mâna a doua.

  • Reply sorin 16 Ianuarie 2009 at 1:53 pm

    întrebare : după părerea ta, parlamentul în faţa cui ar trebui să răspundă? (în a electoratului, la noi, acum, clar că nu răspunde)

  • Reply hash 16 Ianuarie 2009 at 2:17 pm

    În orice sistem democratic autoritatea supremă a statului este Parlamentul, drept urmare Parlamentul ca si instituție nu trebuie să răspundă în fața nimănui. Fiecare parlamentar în parte trebuie să răspundă în principal în fața alegătorilor care l-au trimis acolo și, dacă e cazul, în fața justiției.

    Nu văd de ce Parlamentul, organism ales, ar trebui să răspundă în fața Președintelui sau oricui altcuiva. Principiul separării puterilor în stat este clar: există puterea legislativă (Parlament) care este și autoritatea supremă în stat, puterea executivă (Guvern, uneori si instituția prezidențială) și puterea judecătorească.

  • Reply sorin 16 Ianuarie 2009 at 10:34 pm

    păi tocmai..la noi, parlamentul nu e chiar ales… am purtat discuţii lungi pe tema uninominalului, nu are rost să le reluăm. parlamentul nostru nu relevă realitatea. mulţi din cei de acolo nu şi-au câştigat colegiul şi nu l-ar fi câştigat nici dacă era organizat scrutin în 2 ture. aşa că ei nu răspund acum în faţa nimănui..nici măcar în faţa electoratului

  • Reply hash 18 Ianuarie 2009 at 1:01 pm

    După cum am mai zis, bun sau rău, Parlamentul pe care îl avem este rezultatul unor alegeri libere, desfășurate conform legilor în vigoare. Orice păreri am putea noi avea despre orice Parlament sunt doar de natură subiectivă.

    Pe de altă parte fiecare din cei prezenți acolo, fiecare reprezentând un colegiu, indiferent cum au fost aleși acolo, poartă răspunderea în fața alegătorilor din acel colegiu. Nu văd cum unul care a câștigat colegiul din primul tur răspunde “mai mult” decât unul intrat la redistribuire…

  • Părerea ta