Alegerea lui Crin Antonescu la conducerea PNL, însoțită de declararea intenției de a intra în competiția prezidențială nu a rămas fără ecou în lumea politică. Avem reacții atât din partea PSD, din gura lui Iliescu, care zice că și l-ar fi dorit pe Crin la el în partid în rol de “Obama de România”, cât mai ales din partea PD-L.

Cei mai vehemenți au fost, după cum era de așteptat, cățeii portocalii, prin trompetele de serviciu Valeriu Stoica (vezi interviu HotNews) și Cristian Preda (vezi articol pe blog). Aceste două personaje, unul un trădător care a sărit în barca portocalie împreună cu restul trupei lui Stolojan, altul un ilustru consilier prezidențial al lui Băsescu (fost consilier al lui Constantinescu) și actual candidat portocaliu la europarlamentare, încearcă din răsputeri să minimalizeze atât rolul PNL pe scena politică, cât și faptul că noul președinte are unele calități în plus față de modelul uzual de politician român din ziua de azi. Acești indivizi care reprezintă la cel mai înalt nivel PD-L-ul, partidul prezidențial, a cărui unică doctrină este cuvântul lui Băsescu, încearcă să ne convingă de faptul că, vezi doamne, ei ar fi adevărata forță de dreapta din România. 

Se pare că tema preferată acum de portocalii este că PNL-ul și-ar fi pierdut cârma și plutește în derivă pe scena politică, îndreptându-se când spre stânga când spre dreapta. Nu știu oare câtă ipocrizie, demagogie și mizerie mai poate ieși din gurile acestor reprezentanți ai unui partid care în scurta sa istorie a demonstrat că știe doar să genereze conflicte, să spargă alianțe, să trădeze, să schimbe barca (azi sunt social-democrați, mâine sunt liberali) și să arunce cu noroi.

Cred că reacția asta virulentă a cățeilor portocalii este dovada faptului că simt o amenințare de acolo de unde se așteptau mai puțin. Le e teamă că există o posibilitate, la care încă nu îndrăznesc să sper, ca marele cârmaci Băsescu să fie debarcat de la Cotroceni, debarcare care ar atrage după sine atât represalii crunte în propriul partid (nu știu cine va avea curaj să dea ochii cu Băsescu dacă acesta pică din scaun și redevine președintele partidului) cât și reducerea partidului la adevărata lui valoare (locul 3 sau mai jos pe scena politică). Pedeliștii ne demonstrează încă odată că știu să facă un singur lucru: să tragă cu ochiul în curtea vecinului și să se comporte ca niște adevărați chibiți.

După cum spuneam și în titlu, câinii (mai exact cățeii) portocalii latră, partidul trece mai departe