Aud pe mulți care se dau peste cap de fericire că România ar fi câștigat Insula Șerpilor si miliarde de tone de petrol și gaze naturale. Alții care laudă în fel și chip conducătorii (de la Năstase și Iliescu până la Boc și Băsescu) și succesul acestora. Alții (de pe la Kiev) care își acuză conducătorii lor de trădare de patrie. Foarte multe din aceste reacții mi se par complet deplasate, sunt în mai mică sau mai mare măsură niște aberații.

S-o luăm încet-încetuț:

1. Insula Șerpilor, mai exact posesia ei, nu a fost un subiect de judecată. România, prin vocea reprezentaților ei oficiali, a declarat că acea formațiune este de fapt o stâncă în mare,  drept urmare nu poate fi luată în considerare ca insulă și punct de reper pentru modul de împărțire a platoului continental. Decizia curții a fost că respectivul “bolovan” este de fapt insulă, aparține Ucrainei și beneficiază de ape teritoriale de 12 mile marine. Deci România nu a câștigat Insula Șerpilor, nici măcar nu s-a judecat cu Ucraina asupra dreptului de posesie asupra ei.
2. Subiectul procesului a fost de a se trasa linia de demarcatie a zonelor în care fiecare dintre cele două țări are drepturi exclusive de exploatare. Fiecare din cele două părți a venit cu căte o propunere, și-a susținut-o cu argumente, iar curtea a luat decizia pe care a considerat-o corectă. Nici una din părți nu a fost dată ca și “câșgigătoare”, decizia curții este de fapt o linie de demarcație pe care toți trebuie să o respecte.
3. Faptul că linia de demarcație stabilită în urma procesului este “mai aproape” de cea propusă de România reprezintă faptul că propunerea noastră a fost cea mai realistă și justificată. Aici este de fapt succesul delegației românești, succesul major este că au fost capabili să se prezinte la Haga cu lecțiile bine făcute și nu să încerce să joace la cacialma, spre deosebire de ucrainieni.

În concluzie, trebuie să salutam performațele delegației României (care lucrat de asemenea și cu experți străini), această delegație condusă de dl. Aurescu merită tot respectul în primul rând pentru că a fost capabilă să arate că România are capacitatea de a trata un subiect de asemenea importanță cu toată seriozitatea și că își poate susține punctul de vedere cu demnitate și cu argumente solide în fața oricărei instituții, fie ea și Curtea Internațională de Justiție.

Semnalul transmis de CIJ de la Haga a fost unul clar pentru toată lumea, cine se adresează acelei insituții trebuie să vină cu argumente reale, jocul la cacialma și împărțelile teritoriale de tip Molotov sau Stalin se joacă pe alt maidan