Nu, nu de la marele lui stăpân de la Cotroceni ci exact de la Curtea Constituțională, instituția cu care Băse îi amenința pe toți cei care dădeau legi și/sau ordonanțe care nu-i conveneau.

Soluția dată de Curtea Constituțională în privința Ordonanței 230 dată de guvernul BăseBoc – cea care interzice cumului pensiei cu salariul primit de la stat – este de neconstituționalitate. Sunt curios să văd ce va face Boc în continuare, dacă va lupta în vreun fel pentru a impune o măsură (de data asta una constituțională) în spiritul principiului pe care l-a enunțat sau dacă va ridica din umeri spunând “eu am vrut, alții nu m-au lăsat” – tema favorită a mentorului său Băse.

După cum am mai spus-o într-un comentariu pe aici pe la sfârșit, ordonanța în forma dată de Boc e complet inutilă, e doar praf în ochii opiniei publice, o încercare de a arăta cât de preocupat este guvernul de cheltuirea justă a banului public. De curiozitate am săpat un pic prin legislația muncii și – surpriză – legea spune cât se poate de clar (Legea 19/2000, cap. 4, sectiunea 1, art. 41) :

“(5) Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.”

Asta înseamnă că în momentul în care X a atins vârsta de pensionare, angajatorul are tot dreptul să nu-și dea acordul ca respectivul X să mai lucreze acolo în continuare. Cu alte cuvinte, dacă domnul Boc este atât de pornit să facă curățenie acolo unde știe că s-au făcut abuzuri el avea deja la îndemână toate mecanismele. Respectivele “epurări” s-ar putea face legal, transparent și fără mare tam-tam în presă, pe cale administrativă.

Părerea mea e că toată tevatura asta cu ordonanța a fost numai o joacă prin presă, așa, de ochii lumii, făcută pentru a atrage atenția publicului și, daca se poate, ceva capital electoral.