politichie

Pro și contra Klaus Johannis

14 Octombrie 2009

Este foarte clar faptul că, exceptând PDL, toate formațiunile parlamentare (în ordinea numărului de parlamentari: PSD, PNL, UDMR, minorități) susțin varianta unui guvern de tehnocrați condus de independentul Klaus Johannis. Aici ar fi de făcut o notă, Klaus Johannis nu este un independent în adevăratul sens al cuvântului, el conducând o formațiune politică prea puțin cunoscută la noi, și anume Forumul Democrat German din România. Această manevră politică inițiată de Crin Antonescu și PNL și susținută, se pare, de toți ne-portocalii îl pune într-o poziție vulnerabilă pe președintele Băsescu, personaj obișnuit până acum doar cu situații de tip win-win:

– ori îl desemnează pe Johannis (după cum ar fi normal având in vedere susținerea largă pe care posibil premier o are azi în Parlament) – manevră prin care și-ar atrage nemulțumirea propriului partid eliminat ieri de la guvernare.

– ori persistă în a sfida voința acestei proaspete majorități parlamentare și desemnează un alt prim-ministru (nu contează dacă tot Boc sau oricine altcineva) – manevră prin care își reasigură sprijinul total al PDL dar pe care va fi greu să o explice cu argumente valide.

Klaus Johannis este o propunere pe care președintele nu o poate ignora, deoarece putem da suficient de multe argumente în favoarea desemnării lui:

– primul și cel mai important este acela că se bucură de sprijinul unei majorități consistente a parlamentarilor

– al doilea este că e o figură nouă pentru politica românească de acest nivel, ceea ce îi conferă o oarecare imagine de “nepătat”

– al treilea este că acest om vine cu un “bagaj” de relații la nivel înalt cu politicieni din alte țări ale Uniunii Europene (în special Germania), relații care ar putea fi bine dezvoltate și fructificate în beneficiul României din poziția de prim-ministru

Nu trebuie însă trecute cu vederea și câteva contraargumente ce ar putea fi ușor invocate,  cel mai important fiind experiența pe care România a avut-o cu premieri veniți din poziția de primari, și aici îi amintesc pe Ciorbea și Boc. Unul a venit la palatul Victoria din poziția de primar al capitalei (primar cu o imagine buna la vremea respectiva), celălalt din poziția de primar al Clujului (proaspăt reales cu o majoritate zdrobitoare) iar acum concurează pentru titlul de cel mai slab prim-ministru de după ’89.

Una peste alta putem spune că, după ce ani de zile ne-am plâns că politca românească e extrem de murdară și plicticoasă, în sfârșit ultimele evenimente ne arată că se poate și altceva. Nu mă aștept la minuni, dar însuși faptul că guvernul Boc a căzut prin moțiune de cenzură, s-a constituit o majoritate care a fost capabilă să propună o alternativă viabilă de premier imediat după ce moțiunea a fost adoptată e un semn că încă mai putem spera că intr-o zi vom ajunge la o situație de normalitate în România.

Articole similare

2 Comments

  • Reply vala 14 Octombrie 2009 at 8:35 pm

    johannis nu va fi prim ministru
    si nici crin presedinte
    de sperat putem spera
    asta e…

  • Reply hash 15 Octombrie 2009 at 9:42 am

    speranța moare ultima 🙂

  • Părerea ta