politichie presa noastră dă ziare

Tonomate, tonomate

10 Octombrie 2008

Ce rahat mai mănâncă în ultima vreme niște distinși domni jurnaliști

În ultima vreme văd că anumiți jurnaliști (atât de pe la Realitatea cât și de pe la Antene) au devenit brusc preocupați de probleme socio-economice cu greutate, cum ar fi modul în care se cheltuie banul public. O intenție care ar părea una foarte înălțătoare, dar pe care profesioniști ai presei mioritice o transformă într-un fel de vânătoare de vrăjitoare, căutând pe cei care au cele mai mari salarii/pensii plătite de la buget și scoțându-i în fața clasei să fie urecheați, ori pe ei ori pe cei care într-un fel sau altul sunt responsabili de situație.

Doi din jurnaliștii care au reușit să mă enerveze bine de tot au fost, în ordine, Marius Tucă și Andreea Crețulescu. Primul și-a permis, cu nesimțire, să-i dea peste nas proaspetei doamne ministru al muncii pentru că aceasta și-a permis să catalogheze drept idee comunistă o propunere a unei colege de-a domnului Tucă. Din păcate domnul Tucă s-a băgat prost în discuție, pentru că în situația respectivă doamna ministru chiar avea dreptate, propunerea colegilor lui Tucă de la Antene era ceva de genul “haideți să facem creșterea pensiilor nu proporțional, ci diferențiat, astfel încât cei cu pensii mici să aibă creșteri mari iar cei cu pensii mari să nu beneficieze deloc”. În traducere liberă “să luăm de la bogați și să dăm la săraci” – tipul de haiducie comunistă pe care Iliescu o numea “solidaritate socială”.

De cealaltă parte, la iRealitatea, tanti Andreea l-a luat la 11 metri pe un nene, Pavel Abraham, director general al ANA. Nu, nu este vorba de ANA are mere, ci de Agenția Națională Antidrog. Problema lu’ tanti Andreea era că nenea ăsta, plătit cu aproximativ 3000 de euro pe lună, câștigă cam mult. O altă problemă a acestei tanti era că angajații ANA au umblat cam mult prin străinătate, și altele de același calibru. Mie mi se pare că tanti asta ori nu gândește ce spune, ori i s-a dat un subiect pentru care era paralelă, ori pur și simplu încearcă să creeze senzațional din nimic. Să fiu sincer mie chiar nu mi se pare un salariu mare pentru o asemenea funcție care oricine ce-ar zice implică multă bătaie de cap, multă responsabilitate și chiar o doză destul de ridicată de risc. 

Eu sunt de acord că e treaba presei sa facă investigații și să informeze opinia publică, dar în situațiile de mai sus pot spune că au fost patetici și că nu și-au meritat salariile (sigur mai mari decât ale celor de la ANA).

Articole similare

2 Comments

  • Reply sorin 10 Octombrie 2008 at 7:22 pm

    Dacă e voie a comenta ceva, ANA (şi nu cea care are mere) nu are nici un rol, rost sau scop (în afară de a da nişte salarii imense unor oameni care au “pile, relaţii, cunoştinţe”). Spun asta întrucât în cadrul MIRA există Poliţia, care are o direcţie specială de combatere a traficului şi consumului de droguri, plus poliţia de frontieră, vameşi, serviciul de combatere a crimei organizate, şi pe lângă ei mai sunt şi alţii care veghează. ANA asta, în schimb, în afară de faptul că mai face câte 2 fluturaşi şi 3 pliante, mai ţine un site, şi nişte prelegeri prăfuite la şcolarii şi liceenii bucureşteni, care oricum nu-i bagă în seamă (eventual îi bagă altundeva – în calsă), nu prea are activitate… nu are putere de decizie, nu are putere de a lua măsuri, nu poate face NIMIC. ANA asta face, aşa cum scrie şi la ea pe site, “Prevenire, Evaluare, Consiliere Antidrog”, adică o chestie pe care poate să o facă oricine, şi pe care AR TREBUI să o facă diriginţii şi MAI ALES PĂRINŢII!!
    Aşa că nu merită să le iei apărarea, că sunt alţii mai ascunşi şi mai mascaţi, care iau salarii mult mai mici şi care chiar fac ceva.

  • Reply hash 12 Octombrie 2008 at 8:33 am

    Adevarul e ca nu stiam detaliile astea despre minunata agentie… ma enervase tanti aia de la iRealitatea…

  • Părerea ta