Dacă e să ne luam dupa studiul ICCV citat aici, răspunsul este unul singur: NIMIC!

Datele din acest studiu, care întăresc rezultatele date de diverse alte sondaje făcute de institutele de pe la noi, ne arată cât suntem de “deștepți”:

1. 73% dintre romani consideră că ar fi bine ca țara să aibă un conducator puternic, care nu-și bate capul cu Parlamentul și alegerile
2. 20% cred că ar avea un trai mai bun sub un regim de dictatură militară
3. 74% consideră că pentru ei politica este deloc sau foarte puțin importantă
4. 86% consideră că pentru ei religia este foarte sau destul de importantă

Corelând cu diverse sondaje relativ la încrederea pe care populația în instituțiile statului, unde pe primele locuri se detașează biserica și armata, putem trage concluzia că la noi nivelul de educație politică a populației este undeva la nivelul anului 1900.

Ce mi se pare mie cel mai revoltător este că, la nici un sfert de secol de când am scăpat de sub dictatura comunistă, trei sferturi din conaționalii noștri duc dorul unui regim autoritar, sprijinit de de biserică și armată. I-aș da o idee lui Băse, să-și mai adauge și titlul de patriarh pe lângă cel de președinte al CSAT (în traducere liberă comandant suprem al armatei). Nu ar fi decât expresia voinței poporului, așa cum transpare din aceste studii.

Bravos națiune, halal să-ți fie!

Din ciclul: Uite-așa se ciordesc beneficiile unei pomeni electorale!

Domnul președinte Băsescu ne-a dat azi o lecție despre cum să faci pentru a poza în salvatorul națiunii și cum se fidelizează electoratul. Via HotNews am aflat declarațiile făcute de președinte cu ocazia promulgării legii majorării salariilor profesorilor. Care majorare? Aia de 50% criticată de toți cei care au cât de cât idee despre starea economiei românești.

O să încerc să fac o listă de minciuni spuse cu seninătate de Băsescu cu ocazia conferinței de presă:

1. ”Intreaga clasa politica a semnat strategia pentru un invatamant performant, iar promulgarea legii era oportuna in acest context. Cu actuala salarizare este imposibil ca in sistemul educational romanesc sa intre dascali care sa pregateasca tanara generatie, sa ii invete pe copii limbi straine, IT, fizica sau matematica. Niciun absolvent bun de facultate nu vine in invatamant pe un salariu de 700 de lei”. Să înțelegem că președintele susține că cu 1150 lei pe lună o să se înghesiue absolvenții aceia valoroși să intre în sistemul de învățământ? Plus că majorarea puternică se va simți mai ales la cei care au vechime în sistem și nu la cei noi intrați.

2. “Semnarea de catre sindicate a strategiei de reformare a educatiei este garantia ca va fi asigurata o mai buna calitate a educatiei in schimbul majorarii salariilor.” HA HA HA HA! Dormiți liniștiți, sindicatele din învățământ lucrează pentru voi! Mie chestia asta cu asigurarea unei mai bune calități a educației în schimbul majorării salariilor îmi pute tare. Pute a ȘANTAJ!

3. “Am speranta ca majorarea salariilor profesorilor nu va genera tensiuni sindicale. Fac un apel la sindicate sa astepte terminarea alegerilor si instalarea unui nou guvern. Dupa instalarea unui nou guvern se va inchide ideea salarii pentru voturi. Se vor da salarii contra cresterea calitatii.” Hai măi domnu’ președinte, chiar așa de proști ne crezi? După ce toate sindicatele bugetarilor au urlat că vor majorări comparabile cu cele din învățământ veniți dumneavăstră cu speranța ca nu vom avea tensiuni sindicale? Păi deja este vorba de mari tensiuni sindicale! Iar după instalarea unui nou guvern se vor da în continuare salarii contra voturi, că vin alegerile prezidențiale!

Dintre toate cea mai gogonată mi se pare aia că salarii mai mari atrag după sine creșterea performanțelor sistemului de învățământ. Părerea mea e că efectele vor fi următoarele:

1. performanța sistemului nu va fi afectată, se va continua trendul descendent și profesorii vor da vina pe elevi, la fel ca și până acum.

2. vor urma revendicări și presiuni din partea tuturor celorlalte categorii de bugetari.

3. se va adânci ruptura care există între angajații din mediul privat și bugetari și se poate ajunge chiar la mișcări sociale din cauza aceasta. Mai e nevoie de câteva asemenea măsuri și angajații bugetari vor fi priviți ca și “clasa exploatatoare” suge sângele contribuabililor.

Dă doamne să n-am dreptate cu previziunile astea!

Ce rahat mai mănâncă în ultima vreme niște distinși domni jurnaliști

În ultima vreme văd că anumiți jurnaliști (atât de pe la Realitatea cât și de pe la Antene) au devenit brusc preocupați de probleme socio-economice cu greutate, cum ar fi modul în care se cheltuie banul public. O intenție care ar părea una foarte înălțătoare, dar pe care profesioniști ai presei mioritice o transformă într-un fel de vânătoare de vrăjitoare, căutând pe cei care au cele mai mari salarii/pensii plătite de la buget și scoțându-i în fața clasei să fie urecheați, ori pe ei ori pe cei care într-un fel sau altul sunt responsabili de situație.

Doi din jurnaliștii care au reușit să mă enerveze bine de tot au fost, în ordine, Marius Tucă și Andreea Crețulescu. Primul și-a permis, cu nesimțire, să-i dea peste nas proaspetei doamne ministru al muncii pentru că aceasta și-a permis să catalogheze drept idee comunistă o propunere a unei colege de-a domnului Tucă. Din păcate domnul Tucă s-a băgat prost în discuție, pentru că în situația respectivă doamna ministru chiar avea dreptate, propunerea colegilor lui Tucă de la Antene era ceva de genul “haideți să facem creșterea pensiilor nu proporțional, ci diferențiat, astfel încât cei cu pensii mici să aibă creșteri mari iar cei cu pensii mari să nu beneficieze deloc”. În traducere liberă “să luăm de la bogați și să dăm la săraci” – tipul de haiducie comunistă pe care Iliescu o numea “solidaritate socială”.

De cealaltă parte, la iRealitatea, tanti Andreea l-a luat la 11 metri pe un nene, Pavel Abraham, director general al ANA. Nu, nu este vorba de ANA are mere, ci de Agenția Națională Antidrog. Problema lu’ tanti Andreea era că nenea ăsta, plătit cu aproximativ 3000 de euro pe lună, câștigă cam mult. O altă problemă a acestei tanti era că angajații ANA au umblat cam mult prin străinătate, și altele de același calibru. Mie mi se pare că tanti asta ori nu gândește ce spune, ori i s-a dat un subiect pentru care era paralelă, ori pur și simplu încearcă să creeze senzațional din nimic. Să fiu sincer mie chiar nu mi se pare un salariu mare pentru o asemenea funcție care oricine ce-ar zice implică multă bătaie de cap, multă responsabilitate și chiar o doză destul de ridicată de risc. 

Eu sunt de acord că e treaba presei sa facă investigații și să informeze opinia publică, dar în situațiile de mai sus pot spune că au fost patetici și că nu și-au meritat salariile (sigur mai mari decât ale celor de la ANA).

Din câte citesc aici, se pare că și dacă parlamentul își dă avizul pentru urmărirea penală a unui fost ministru (în cazul ăsta Codruț Sereș) aia nu înseamnă că respectivul “a fost dat pe mâna justiției”. Dintr-o “regretabilă eroare” cică toată documentația realizata de procurori, care a fost remisă Senatului pentru ca acesta să poată lua o decizie corectă, a fost secretizată și arhivată. Cu alte cuvinte, da, suntem de acord ca individul să fie urmărit penal, dar nu vă mai dăm dosarul, trebuie s-o luați de la capăt cu cercetările. Și, probabil, după ce mai faceți un nou dosar, trebuie să veniți iar la noi să-l dezbatem și să vedem dacă-l lăsam au ba pe colegul pe mâna voastră.

Un nene senator spunea că decizia de a secretiza dosarul “a fost o prostie și ea trebuie corectată”. Faptul că a numit acțiunea drept o prostie și nu o greșală mă face să mă gândesc că de fapt toată treaba e un alt fel de “portiță” găsită pentru a se mai frâna un pic derularea procesului. Mai ales că, din câte mi se pare, dosarul respectiv este inițial studiat în comisia juridică care probabil redactează documentele care ajung apoi în dezbaterea din plen pentru a fi aprobate sau respinse. Deci, cel mai probabil, hotărârea de a aviza urmărirea penală dar de a bloca accesul procurorilor la dosare s-a dat în comisia juridică.

În orice caz situația pare mai mult de plâns – pare a fi o nouă dovadă a respectului pe care Parlamentul României îl are pentru instituția numită justiție.

Ia uitați aici articol. Cică românii plecați la muncă în străinatate, acum că s-a împuțit treaba pe acolo pe unde s-au dus, ar veni înapoi dacă statul le-ar da locuințe, că vezi doamne unii din ei au trebuit să-și vândă ce-au avut ca sa poată merge la lucru în UE. Știrea asta vine în completarea uneia mai veche prin care se zicea că statul ar trebui să acorde niște facilități fiscale celor care vin înapoi din străinătate, pentru ca aceștia să-și poată deschide o afacere.

Pe mine chestiile astea mă enervează rău de tot, mi se pare prea mult și să se pună problema, deoarece ar fi o bătaie de joc și o discriminare pentru restul de cetățeni, ăia mulți, care au rămas în țară și au încercat să facă ceva aici. Din punctul meu de vedere despre persoanele care și-au vândut casa pentru a pleca în străinătate (ceea ce implică faptul că au plecat cu familia) se poate spune că au renunțat la cetățenia română. 

În comentariile postate pe marginea acelui articol apare și un oarecare (probabil muncitor în Spania) care spune:

“Statul trebuie sa ne ajute sa ne putem reintegra! Nu am plecat de satui din Romania, am plecat sa ne facem un viitor. Acum treaba nu prea mai merge si vrem sa ne intoarcem. Romania are nevoie de noi, asa ca trebuie sa faca ceva pt asta. Nu vrem case de-a gata cum le dati la sinistrati, ci doar un ajutor de 20-40% din valoarea unei case. O prima de repatriere de sa zicem 30,000 Euro ne-ar ajuta mult. Decat sa dati bani la aia din Bangladesh sau India, nu-i mai bine sa ii ajutati pe confratii vostri?!”

E clar că personajul respectiv trăiește într-o lume a lui (sau a lor), ruptă de realitate. Realitatea este că statul nu are nici o obligație specială față de ei, România nu are nevoie de ei în mod special – toate merg înainte și cu ei și fără ei. Ba chiar înclin să cred că România n-ar avea nimic de câștigat prin întoarcerea în țară a unor asemenea persoane. Legat de partea cu prima de repatriere, asemenea idee poate izvorî numai din capul vreunui individ care duce dorul banilor de pe “ordonanță”, a “plăților compensatorii” și alte pomeni de genul. 

Am impresia că ideile de acest gen vin pe fondul unor declarații sforăitoare a diverșilor demagogi care umplu scena politică, în frunte cu mult iubitul nostru conducător Băsescu, care se întrec în declarații sforăitoare în timpul vizitelor în țări precum Italia sau Spania. Cel mai recent exemplu este discursul ținut de Băsescu la Roma, în care le explica celor adunați acolo cum că România are nevoie de ei și că-i așteptă acasă în al doilea mandat al domniei sale. Poate ar fi mai bine pentru noi toți ca domnul Băsescu să devină un “președinte al românilor de peste hotare” și să ne lase în pace .

Noroc, mare noroc cu partidul lui Voiculescu, acel PC (eu încă tot nu m-am lămurit de la ce vine C-ul), care s-a mobilizat și o să meargă să scoată dracii din CERN și n-o să-i lase să distrugă eu planeta de dragul științei. Promit solemn că dacă se pune de un Auto-da-fe vin și eu cu un braț de surcele, să scăpăm lumea de ereticii ăștia care zic că vor ei să descopere secretele intime ale Universului.

Acestea fiind spuse să ne revenim totuși la normal. Ce observ eu este că, în continuare, subiectul ăsta cu sfârșitul lumii e unul foarte bun atunci când vrei să te bage lumea în seamă: vrei publicitate gratuită, e simplu, prezici dezastre. Ba că vine cutremurul “ăla mare”, ba că mai știu eu ce se întâmplă.

Acum, cea mai recentă isterie de asta cu sfârșitul lumii s-a creat în jurul unor experimente realizate de CERN. Acum sincer aș fi înțeles în parte isteria asta dacă era vorba de nu știu ce experimente facute de armată (fie ea americană, rusă sau chineză) sau de state precum Iran sau Coreea de Nord. Dar trebuie ca toți indivizii ăștia cu capetele prea încinse să priceapa că CERN, adică organizația europeană care se ocupă de cercetare nucleară, este o organizație supusă controlului Uniunii Europene și în mod sigur verificată și paraverificată, și că obiectivul lor primordial este ca totul să se desfășoare în siguranță. Nu cred ca cineva de acolo este preocupat să riște, deoarece și un incident cât de mic s-ar putea solda cu reducerea bugetului sau cu chiar cu suspendarea activității de cercetare în acea direcție, cei de la UE fiind cunoscuți ca persoane care nu agrează ideea de a-și asuma riscuri.

În concluzie îi sfătuiesc pe cei care sunt gata acum să-i ardă pe rug ca eretici pe fizicieni și pe restul oamenilor de știință de la CERN să-și îndrepte mai degraba atenția înspre state precum Coreea de Nord sau Iran – ale căror activități în domeniul energiei nucleare mi se par mult mai periculoase decât experimentele făcute de CERN.

Mă raliez astfel opiniilor lui Nenea Lars, Turambar & others

M-am molipsit și eu de la Nenea Lars.

Ia uitați ce ne învață 9am:

Să înțelegem oare că ne aflăm în plin Prim Război Mondial? Sau cumva am ajuns în anul 2108 și eu nu m-am prins încă…

Sunt un simpatizant (chiar înfocat) al PNL, dar asta nu înseamnă că pot fi de acord cu toate ideile sau declarațiile făcute de unii lideri din partid. Cel mai recent exemplu este dl. Bogdan Olteanu, care în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV a luat-o puternic pe panta populismului de doi bani cu o propunere legislativă pe care o consider aberantă.

Pe scurt, dl. Bogdan Olteanu a declarat că are un proiect de lege în care una din prevederi ar fi ca, în cazul în care un conducător auto contestă un proces verbal întocmit de poliție prin care i s-a aplicat ca sancțiune complementară suspendarea permisului pe o perioadă de timp, permisul să rămână suspendat până când se va da o decizie judecătorească definitivă și irevocabilă. Ceea ce înseamnă practic descurajarea cetățenilor de a contesta sancțiunile primite – deoarece orice proces în România se întinde lejer pe perioade mai mari de un an. Din păcate această propunere legislativă pute foarte tare a populism de doi lei, pe care până acum îl asociam în general cu partide gen PSD și PDL, și mă deranjează foarte tare că un lider liberal poate să se coboare la acest nivel.

Consider această pseudo-inițiativă a domnului Bogdan Olteanu drept populism de doi bani din următoarele motive:

1. vine pe fondul discuțiilor  și mobilizării presei împotriva acelor “șmecheri de România” care consideră că sunt intangibili și a numeroaselor cazuri de vitezomani împotriva cărora Poliția nu face nimic.
2. este împotriva unui principiu juridic clar și simplu, și anume prezumpția de nevinovăție de la care trebuie să pornească orice proces. Ar fi inadmisibil ca un infractor să poată beneficia de prezumpția de nevinovăție iar un șofer contraveninent să fie lipsit de acest drept. Pot spune că, din punctul meu de vedere și actuala lege încalcă parțial prezumpția de nevinovăție deoarece o condiție necesară pentru a putea contesta un proces verbal este plata amenzii. Cu alte cuvinte omul care se consideră nedreptățit ar trebui întâi să execute pedeapsa (amenda+suspendarea unui drept) și abia apoi ar avea dreptul de a apela la justiție.
3. asemenea inițiativă legislativă este formulată în așa fel încât să obțină în principal susținerea acelui electorat prost informat, sărac și frustrat

Ieri seară am prins o emisiune pe Realitatea TV în care invitații (Victor Ponta, Bogdan Olteanu și Radu Berceanu) analizau situația “șmecherilor de România”. S-a analizat un subiect foarte la modă, și anume acela al copiilor de bani gata cu mașini de sute de mii de euro, care brusc au devenit inamicul public numărul unu în România. La modul în care a fost prezentată situația în emisiune mai era puțin și telespectatorii ar fi fost învitați ca atunci când văd un Ferrari sau Lamborghini pe stradă, să se adune cu furci și coase și să linșeze șoferul pentru că ăla e automat un infractor periculos.

De asemenea în respectiva emisiune am auzit și două enormități debitate de tovarășul Victor Ponta:

1. pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei legale să se confiște mașina (că cică așa e în Franța, și că indiscutabil o asemenea prevedere nu încalcă dreptul la proprietate)

2. firmele care dețin autoturisme mai scumpe de 10 000 euro bucata să nu poată socoti achiziționarea și utilizarea autoturismelor respective ca cheltuieli deductibile.

De foarte mult timp nu am mai auzit asemenea idei cu iz comunist, și mă surprinde să le aud tocmai din gura unuia care reprezintă tineretul care vezi doamne ar trebui să reformeze clasa politică.

Legat de subiectul principal “șmecheri de România” – problema e că societatea românească este mediul propice în care acești indivizi se pot dezvolta. Corupția și posibilitatea celor cu bani de a “fenta” legea este cauza care duce la existența acestei caste de șmecheri. Iar ceea ce este cel mai grav e că la noi abilitatea de a fenta legea fără a suferi consecințe a fost ridicată la rang de virtute.

Mare minune mare, se pare că în sfârșit s-a ajuns la etapa de asfaltare (cică s-ar fi asfaltat deja 5 km). Mai mai că-mi vine să mă sui în mașină să merg sa văd cu ochii mei, că sincer parca nu-mi vine a crede…

Ce mă surpinde însă e că Bechtel susține că guvernul îi e dator cu 80 de milioane de euro – asta după ce deja a plătit 600 de milioane de euro până acum iar cei de la Bechtel zic că o sa termine 25 km anul ăsta. Acum eu recunosc că nu mă pricep prea bine la chestiile astea, dar mi-e greu să cred că 25 km de autostradă pot costa peste 600 milioane de euro, adica un cost de peste 24 milioane de euro pe kilometru. Asta în condițiile în care vorbim de o amărâtă de autostradă cu doua benzi pe sens, nu de cine știe ce minunăție a tehnicii…

Părerea mea e că la mijloc e o mare hoție și că toți cei implicați, guvernele, și cel de acum și cel de dinainte care a semnat minunatul contract, Bechtel și subantreprenorii își bat joc de banul public și ca e inadmisibil ca dupa 4 ani  de când s-a demarat proiectul să ne putem “mândri” cu cei 5 km pe care s-a turnat asfaltul (nici poveste de a fi posibil de dat in folosință). În ritmul ăsta probabil o să ajungem să circulăm pe autostradă peste vreo 40-50 de ani, dar probabil nici atunci pentru că va trebui închisă pentru reparații că de, e veche și s-a stricat…