Browsing Tag

alegeri

politichie

Poate reîncepe dansul. Circul e asigurat pe încă 5 ani

8 Decembrie 2009

Este evident că vom avea încă 5 ani de “domnie” a lui Băsescu, cu toate lucrurile “bune” pe care le-am văzut și de-a lungul primului mandat: un continuu scandal, o continuă luptă a comandantului suprem cu “structurile nereformate”, lipsa unei politici economice coerente și propășirea clasei de baroni PD-L (Udrea, Videanu, Berceanu, Boureanu, etc).

Părerea mea legată de ce s-a întâmplat duminică este că a fost un maraton al furăciunii. Atât PD-L cât și PSD au aruncat în luptă tot ce au avut, șpagi, turism electoral, furăciune la număratoare și n alte metode la care nici cu gândul nu ne putem gândi. Dovada că mașinăriile de vot roșii și portocalii sunt aproape de perfecțiune este dată de procentele obținute în țară, unde egalitatea a fost aproape perfectă. Nici nu ne putem aștepta la altceva, deoarece era evident că ambele partide folosesc metode identice, verificate în timp și care dau rezultate. Am o bănuială că diferența (de 70 000 voturi) s-a făcut din mici rotunjeli, voturi anulate și tot felul de “mici nereguli” care sunt greu de depistat și și mai greu de demonstrat.

Legat de votul “diasporei”, vezi rezultate aici, pot spune numai că procentele, 78% – 22%, spun totul despre calitatea și cultura politică a respectivului electorat, cultură politică ce se situează la nivelul anului 1990. Sunt mulți care laudă azi “diaspora” și îi mulțumesc pentru “binele” făcut României, sunt și destui care deplâng faptul că, după 20 de ani de democrație, am ajuns ca președintele să fie decis de o mână de emigranți care în marea lor majoritate nu au habar despre realitățile anului 2009 din România. Nu pot spune decât că atunci când văd procente de gen 94% în favoarea unuia din candidați, vezi Republica Moldova, nu ma pot gândi decât la țări gen Cuba, Venezuela și alte asemenea “democrații” autentice.

După cum am spus, părerea mea este că soarta alegerilor s-a decis mai degrabă prin “metode specifice” în noaptea de duminică spre luni decât la urne. Drept urmare nu îmi pare absolut deloc rău de faptul că pe 6 decembrie nu am fost la vot.

Dansul a început din nou, iar orchestra a rămas cu același dirijor. Un lucru e sigur, nu ne vom plictisi deloc în următorii 5 ani.

politichie

6 decembrie 2009

4 Decembrie 2009

De-abia aștept să vină, dar mai ales să treacă data de 6 decembrie 2009. De ce? Pentru că m-am săturat până peste cap de jegul ăsta de campanie electorală de doi bani, de toți maimuțoii care se dau peste cap să-mi explice cum ca X sau Y vrea să facă pe dracu’ ghem și că eu ar trebui să mă duc să-i dau votul.

Cel mai de rahat lucru mi se pare că, după un an 2009 sub buna guvernare a tandemului Băsescu-Geoană, poporul român, probând “inteligența” lui nativă, i-a trimis în turul doi al prezidențialelor exact pe cei responsabili de situația minunată în care care ne aflăm. Cu un an în urmă, cei doi contracandidați se aliau pentru a “scoate țara din criză”, iar azi încearcă să ne convigă de faptul că ei sunt de fapt incompatibili și că “celălalt” este malefic.

Încă un aspect extrem de jegos al acestei campanii de două săptămâni: nici Băsescu și nici Geoană nu a deschis vreo discuție la modul cel mai serios despre dezastrul economic în care ne-a dus guvernul Boc, despre eventuale idei de redresare, etc. Băsescu toacă înainte cu faptul că de fapt criza a trecut, dar noi suntem mai boi și nu pricepem chestia asta, iar Geoană bălmăjește câte ceva, nu foarte convins și deloc convingător, despre “proiectul Johannis”.

Astea fiind datele problemei, m-am hotărât ca pe 6 decembrie să stau departe de secția de votare. N-am de ce sa calc pe acolo pentru că m-am săturat să fac alegeri de genul ăsta.

politichie

Lecția de manipulare

2 Decembrie 2009

Bag seamă că toată campania asta electorală pentru turul doi al alegerilor prezidențiale se transformă într-o maaare schemă de manipulare. Atât Băsescu cât și AntiBăsescul (a se citi Geoană) se întrec care e mai tare în materia aminitită mai sus, și anume manipularea maselor ignorante.

Cel mai recent exemplu de artă și precizie în domeniul manipulării l-am văzut ieri, pe 1 Decembrie, ziua națională a României. O gașcă de indivizi (presupuși portocalii) s-au adunat “spontan” în Piața Operei din Timișoara și s-au apucat să manifeste împotriva “comunismului” întruchipat de Geoană, Antonescu și Johannis. La foarte puțin timp după ce știrea a fost preluată in presă, alte găști de indivizi s-au adunat, la fel de “spontan”, în centrul Brașovului, Clujului și al Bucureștiului pentru a se solidariza cu “anticomuniștii” de la Timișoara. Faza tare e că reprezentanții PD-L se jură pe tot ce au mai scump că n-au nici un amestec în toată treaba și că tot ce s-a întâmplat a fost o manifestare spontană, reacția normală a unor oameni care se simt amenințați de fantoma comunismului.

Ei bine eu înclin să cred că realitatea e cu totul alta decât cea prezentată atât de nevinovat de liderii PD-L (nu i-am reținut numele ilustrului necunoscut de lider PD-L Timiș). Îmi permit să îmi imaginez cam care-a fost schema gândită de Băsel împreună cu strategii portocalii

Băse: bă, voi vedeți că ăștia ne fac la lanț? Ia să vă aud cu ce ieșim la înaintare, că daca io pic de-aici vă belesc pe toți, pe rând!

Strategii: șefu, noi zicem s-o punem de-o diversiune, după cum urmează:

1. zicem că noi respectăm ziua națională, nu facem mitinguri electorale pe 1 decembrie

2. îi lăsăm pe pesedei cu penelei cu cine vor ei să-și facă damblaua cu acordul lor de reconciliere, nu ne băgam în chestia aia așa pe față, da trimitem niște băieți din popor să se dea în stabmă

3. trompetii noștri de pe la televiziuni o să anunțe că uite, timișorenii sunt cu noi și s-au răsculat împotriva comuniștilor de Geoană și compania

4. la momentul t egal cu t potrivit scoatem în stradă câțva băieți de-ai noștri pe la Brașov și Cluj care să manifeste la fel de spontan că sunt de partea demonstranților de la Timișoara

5. dacă avem baftă poate niște “anticomuniști” de-aia din Timișoara și-o iau peste bot de la jandarmi și treaba e ca și făcută

Băse: bravo bă, așa vă vreau. La treaba!

Drept urmare am avut parte de circul de ieri și, brusc, toată lumea a uitat de subiectul “Băsescu ar fi lovit un copil”, subiect lăsat de președinte într-o mare coadă de pește. După ce-am văzut ieri la Timișoara (indivizi care vroiau să intre cu parul în mână peste Geoană & co și să le dea o lectie de democrație și anticomunism aplicată cu ciomagul) mi-e cam groază să mă gândesc cam ce o să se întâmple dacă duminică seara o să aflăm că Băse zboară de la Cotroceni. Ăsta e în stare să scoată prostimea în stradă și să impună “democrația” lui proprie și personală.

Scary shit…

politichie

23 noiembrie 2009, ziua de “după” – câteva concluzii

23 Noiembrie 2009

Ei bine, a trecut și primul tur al prezidențialelor și avem deja un rezultat clar (BEC-ul a centralizat aprox 97% din voturi): Băselul și cu Geoană merg în turul doi, fiecare cu puțin peste 30%, Crin pe poziția a treia cu 20% și restul cu procente neglijabile. Una peste alta, cu toată agitația și pasiunea stârnită înainte de alegeri, rezultatele au fost cele așteptate.

S-a reconfirmat care este situația politică în România la acest moment, la carma statului se află două partide cu o evoluție constantă in ultimii ani (PSD și PNL) și un personaj, Traian Băsescu. Comparând cu alegerile generale din 2008 putem observa cu ușurință că ierarhia e identică, iar scorurile suficient de asemănătoare. Un plus de câteva procente a reușit sa acumuleze Crin Antonescu, prin faptul că a reușit să atragă de partea sa destul de mulți dintre cei care erau scârbiți de tot ceea ce înseamnă politică în România.

Cred că singura surpriză plăcută a zilei de ieri a fost prezența ridicată la vot (54-55%). În rest am avut parte de obișnuitul circ legat de fraudele electorale, problemele de organizare, etc. Ziua s-a încheiat cu obișnuitele declarații “la cald” date de principalii competitori la ora închiderii urnelor și a publicării exit-poll-urilor:

– Băsescu s-a lăudat cu succesul referendumului și a luat accederea în turul doi ca pe îndeplinirea unei simple formalități, iar apoi a declanșat campania electorală prezentându-și planul pe termen scurt, și anume acela de a instala un nou guvern și de a impune Parlamentului “voința poporului”

– Geoană, al doilea competitor care intră în turul doi, a mulțumit alegătorilor și s-a lansat în campania de a atrage de partea sa pe toți cei care sunt anti-Băsescu

– Antonescu a fost supriza cea mai puțin plăcută din punctul de vedere a reacției la cald, deoarece fie sub presiunea emoțiilor, fie prost informat de către staff-ul său, a comis eroarea de a acuza televiziunile și institutele de sondare a opiniei de manipulare prin publicarea exit-poll-urilor. Problema cea mai mare a lui a fost că, din păcate, rezultatele date de BEC sunt în mare aceleași cu cele ale exit-poll-urilor, ceea ce îl pune într-o lumină extrem de proastă (reacții din categoria Vadim sau Băsescu). Prin acel discurs nefericit de ieri sunt convins că a pierdut destul de mult la capitolul imagine, deoarece va rămâne cu eticheta unui politician care nu știe să piardă cu demnitate și se agață de speranțe deșarte (e aproape imposibil ca toate cele 4 exit-poll-uri să te dea la 10% în spatele locului doi și să crezi că absolut toate sunt falsificate…)

Din punctul meu de vedere, ziua de 22 noiembrie 2009 este una din cele mai negre din istoria recentă, din următoarele motive:

– FSN-ul a înregistrat o nouă victorie zdrobitoare – peste 60% din voturi au mers în acea direcție

– soarta alegerilor a fost din nou pecetluită de voturile celor mai prost informați și ușor influențabili, și anume de votanții din mediul rural și din orașele mici

– o prezența bună la vot din partea electoratului care ar trebui să formeze clasa de mijloc (mediu urban, studii superioare și venituri medii sau peste medie) nu a putut compensa masele de ignoranți care au votat așa cum li s-a spus că “e bine”

– mizeria de referendum a lui Băsescu s-a soldat cu rezultate dezarmante – peste trei sferturi din alegători au fost de acord cu ideea președintelui de “reformă” a Parlamentului.

Legat de referendum, sunt tare curios dacă vreunul din cei care au votat DA poate da un argument logic pentru care Parlamentul Unicameral cu maxim 300 de deputați e mai bun decât cel bicameral de azi sau decât un ipotetic parlament tri,quad, n-cameral cu 500, 1000 sau 2000 de parlamentari. Sper să nu aud ideea că “așa e mai ieftin și facem economie”… Se pare că peste trei sferturi din cei care s-au prezentat ieri la urne nu realizează că “reforma statului” nu se face la modul heirupisto-băsescian, ci prin îmbunătățirea legilor de organizare a instituțiilor și clarificarea atribuțiilor pe care fiecare le are. Chestiunile astea sunt suficient de complexe încât să nu poată fi rezolvate prin a răspunde “DA” la două întrebări ale președintelui.

În cazul în care încă nu ați înțeles la ce a servit referendumul de ieri, vă dau mai jos un citat din discursul lui Băsescu de aseară: “Ceea ce cer eu Parlamentului imediat e să convoace de urgenţă comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei care să exprime voinţa suverană a poporului român. Românii le-au spus: dragi parlamentari, preşedintele are dreptate. Asta vrem noi şi el v-a spus ce vrem noi.”.

În concluzie, putem spune că în mod incontestabil ziua de ieri a fost un moment de glorie a lui Băsescu și un nou pumn în bot pentru cei care se zbat pentru a crea o clasă de mijloc, cei cărora li s-a demonstrat încă odată cine are puterea în România.

politichie

D-ale campaniei electorale pt. președenție, 2009, turul I

20 Noiembrie 2009

Azi se termină (în mod oficial) campania electorală pentru primul tur al alegerilor pentru Președenția României, așa că o să-mi permit să trag câteva concluzii asupra celor întâmplate.

Cred că cea mai bine construită campanie (super expunere, mesaje de impact) a avut-o Băsescu. E evident faptul că a avut la dispoziție întreaga mașinărie de propagandă portocalie, și o să dau un singur exemplu, care îmi e la îndemână, și anume Brașovul, “păstorit” de primarul pedelist Scripcaru:

1. în tot orașul, oriunde ai privi vezi cel puțin 2-3 afișe electorale cu Băsescu, ori cele de “hai la referendum” ori cel cu “basescu tine cu noi”, “basescu lupta pentru tine” etc. Cred că 9 din 10 afișe electorale prezente peste tot în oraș sunt cu fața lui Băsescu.

2. am primit doua vizite din partea unor tinerei echipați în portocaliu și blindați cu materiale promoționale cu Băsescu, tinerei care mai întâi mi-au spus că “Domnul primar Scripcaru vă așteaptă să votați la referendum” iar apoi că “Domnul Scripcaru vă așteaptă duminică la vot”.

Ceilalți candidați cu șanse la turul doi, și anume Antonescu, Geoană și Oprescu aproape că nu s-au văzut (mă refer aici punctual la situația din Brașov). Atât echipele PSD, cât și cele PNL s-au rezumat în a se fâțâi prin oraș cu nișțe mașini echipate cu megafoane din care urla un discurs sec și o remorcă cu două afișe ale candidaților. Afișele electorale ale tuturor erau la fel de seci, de tipul “Xulescu președinte”, și cam atât.

Cam așa s-a văzut campania la nivel local. Nimic nou, eterna schemă în care cel de la putere (în cazul de față Băsescu) este peste tot, iar restul se înghesuie să-și lipească afișele unii peste alții.

Trecând apoi la modul în care a decurs campania la televizor (acolo unde contează cel mai mult, pentru că mi-e greu să cred că mai votează cineva în funcție de fața pe care-o vede pe un stâlp sau panou), aici putem să identificăm două etape: prima parte, în care părea că tripleta Antonescu-Geoană-Oprescu ar fi într-un fel aliați împotriva inamicului comun, Băsescu, și o a două parte, cea mai recentă, în care se pare că obiectivul s-a schimbat, și scopul este ca unul din ei să prindă a doua poziție care să-l ducă în finală alături de Băsescu. Cred că această ultimă mișcare este una extrem de proastă și că îl va avantanja pe Băsescu, care de-abia așteaptă ca Geoană și Antonescu să se bălăcărească în ultimul hal pentru a putea să-i racoleze pe cât mai mulți din votanții celui care nu ajunge în turul doi.

Sunt tare curios să văd ce va aduce mult trâmbițata confruntare din seara asta (în cazul în care se va mai face), dar sunt aproape convins că va fi un mare bâlci la care cei trei nu vor face nimic altceva decât să își lanseze reciproc diverse acuzații. M-aș încumeta chiar să speculez cam care vor fi “plăcile” fiecaruia dintre cei trei:

– Băsescu va merge pe ideea ca restul se opun reformării statului și va înfiera alianța “netransparentă” PSD-PNL din Parlament, alianță mârșavă care a dat jos cel ma performant guvern (Boc II) și n-a vrut să investească guvernul Croitoru

– Antonescu va acuza, pe bună dreptate, guvernarea execrabilă din 2009, guvernare patronată de Băsescu și girată timp de 9 luni de către Geoană

– Geoană se va lega de modul în care PSD-ul a fost mazilit din Guvern și la măsurile luate între 2004 și 2008 (timp în care PSD-ul a fost în opoziție)

In orice caz pot spune că sunt dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile, și că mă așteptam la mult mai multe mai ales din partea candidatului meu favorit, Crin Antonescu. Mă așteptam la mai multe confruntări între candidați, la un război al ideilor, la o competiție între programe, etc. E clar că am avut eu așteptări mult mai ridicate decât nivelul candidaților.

politichie

Leapșă: un motiv să-i votez pe unul din candidații la președenție

6 Octombrie 2009

Răspund astfel “provocării” lui nenea Lars, și o să prezint mai jos un motiv pentru care l-aș vota pe unul dintre candidații cu șanse reale la președenție:

1. Crin Antonescu – în voi vota deoarece mi se pare cel mai acceptabil din “ofertă” și, în plus, este cel mai “de dreapta” dintre candidați.

2. Mircea Geoana – l-aș vota pentru faptul că are experiență în diplomație și, dintre toți candidații, cred că ar fi cel mai bine pregătit să reprezinte România în relațiile externe.

3. Sorin Oprescu – l-aș vota ca “variantă spălată” a lui Băsescu și sunt convins că dacă ar ajunge președinte ar ști să nu se facă și să nu ne facă de râs prin comportament huliganic (stil Băsescu)

4. Traian Băsescu – l-aș vota ca alternativă la personaje gen Vadim, Becali, etc. Oricât de mult m-aș gândi nu pot găsi un alt motiv pentru care să votez cu el, deoarece nu am nici cea mai mică urmă de încredere în el.

Leapșa merge mai departe la Dorin, Mogre și Sorin.

politichie

De ce nu-l mai vreau pe Băsescu președinte

23 Septembrie 2009

După cei 5 ani de “domnie”, eu unul m-am săturat până peste cap de președintele Băsescu și, drept urmare, nu-l mai vreau la Cotroceni pentru încă un cincinal. Cele mai importante motive obiective pentru care am ajuns la decizia asta sunt:

1. cea mai mare realizare a președintelui Băsescu a fost de a crea un continuu scandal. Începând cu faimosul “bilețel”, președintele s-a aflat mereu în “război” cu cineva, fie el vreun ministru (și mai ales premierul Tăriceanu), fie presa, fie parlamentul, fie “mogulii”, fie x fie y.

2. pe tot parcursul mandatului, președintele a dat de prea multe ori dovada unui comportament nedemn de un șef de stat. Ne aducem cu toții aminte de episoadele cu jurnaliștii (“găozar”, “țigancă împuțită”, “tonomat cu euro”, “pui de comunist”, etc)

3. președintele a avut o prestație sub așteptări la capitolul politică externă. Ne-a aburit o vreme cu “axa Londra-Washington” dar nu se poate lăuda cu nici o mare realizare pe plan de politică externă. Integrarea Romaniei în UE nu se poate lua în considerare ca un succes al administrației Băsescu, având în vedere faptul că procesul era început de mult, iar oricum intrarea în UE s-a făcut așa cum s-a făcut (cu divese monitorizări ulterioare, o continuă amenințare de activare a unor clauze de salvgardare, etc).

4. unul din rolurile președintelui este acela de a fi un mediator între cele trei puteri din statul democratic. Cred că nimeni nu poate da vreun exemplu în care Băsescu să-și fi îndeplinit vreun pic rolul de mediator. Mai rău, președintele a dus multiple campanii de discreditare a tuturor puterilor din stat:

– a șters pe jos cu Parlamentul (mai ales după episodul suspendării)

– a făcut toate eforturile pentru a da jos guvernul Tăriceanu

– insultă și distruge imaginea publică a magistraților

5. cu orice ocazie (fie alegeri generale, fie europarlamentare) a făcut campanie electorală pro-PDL, chiar dacă statulul de președinte îi interzice acest lucru

6. a reușit să creeze o structură de “baroni” PDL (cel mai bun exponent fiind Elena Udrea) care să-i înlocuiască pe mult huliții baroni PSD. Cred că nimeni nu poate nega faptul că ascensiunea unor personaje ca Udrea, Ridzi sau EBA ar fi fost imposibilă fără sprijinul direct al președintelui.

În ultimul rând, președintele Băsescu a fost nașul alianței între PDL și PSD (în care eu văd o reîncarnare a FSN-ului) și cel care a instalat la putere guvernul Boc (care după părerea mea este cea mai proastă variantă din cate se puteau).

În concluzie, date fiind motivele de mai sus, eu nu-l mai vreau pe omul ăsta să ma reprezinte la cel mai înalt nivel. Nu-mi pare rău că l-am ales în 2004, la vremea respectivă mi s-a părut cea mai bună variantă și i-am acordat încrederea, încredere pe care a pierdut-o în numai câteva luni de mandat. Drept urmare, bye bye Băse!

politichie

Cu Crin înainte!

22 Septembrie 2009

Mă alătur în mod “oficial” susținătorilor lui Crin Antonescu. Motivele sunt simple:

1. am convingerea că este o variantă viabilă de președinte al României. Nu este omul perfect, nu este personajul providențial, dar sper cel puțin că este omul de bun simț de care țara asta ar avea nevoie pe post de președinte pentru următorii 5 ani.

2. am convingerea că odată ajuns președinte nu va ajunge în situația de a face România de râs prin comportament și/sau discurs

3. este liberal

4. a reușit să adune în cercul său de simpatizanți numeroși oameni de valoare

Sunt foarte curios să văd cum se va desfășura campania electorală “oficială” din lunile octombrie-noiembrie și cred că lupta va fi foarte dură. Mă aștept ca pe de o parte să vedem campaniile clasice: una pesedistă pe sistem Vanghelie – cu mici, bere și multă mocangeală, una pedelistă cu resurse financiare nelimitate și, sper, una liberală care să fie “altceva”. Sper din tot sufletul ca echipa de campanie a lui Crin Antonescu să gasească acel “altceva” care să poată convinge alegătorii în primul rând să se prezinte la vot în primul tur de scrutin.

Cred că un element cheie il va juca prezența la urne în primul tur, tur ce va decide finaliștii competiției pentru Cotroceni. Unul din aceștia va fi cel mai probabil Traian Băsescu (mi-e greu să cred că va ieși pe locul 3 în primul tur), iar al doilea poate fi la fel de bine Crin Antonescu sau Mircea Geoană. Dintre aceștia doi va “câștiga” locul în turul doi cel care va ști să-și mobilizeze mai bine electoratul – iar aici Crin Antonescu are un mare dezavantaj față de Geoană, și anume lipsa unei mașinării de partid cum este cea a PSD-ului. Sper totuși ca PNL-ul și Crin Antonescu să poată suplini această lipsă în primul rând printr-un program credibil, fără promisiuni pompoase și deșarte (cum ne vor servi din plin Băsescu și Geoană) și printr-o campanie inteligentă.

În concluzie, tot înainte cu Crin Antonescu!

politichie

E Băsescu bun de președinte?

23 Iulie 2009

Având în vedere faptul că se apropie o nouă tură de alegeri prezidențiale cred că întrebarea din titlu este pe deplin justificată? O fi sau n-o fi Băsescu bun pentru încă un mandat de președinte al României?

Pentru a putea răspunde la întrebare trebuie în primul rând să vedem care sunt atribuțiile președintelui și cum s-a achitat de ele domnul Băsescu. Prima și cea mai importantă atribuție este acceea de mediator. Teoretic președintele ar trebui să fie acela care să dezamorseze conflictele care apar între diverse intituții ale statului, între partide, etc. La capitolul ăsta cred că Băsescu nu numai că nu a mediat nimic, ci chiar a alimentat conflictele și a reușit să mențină o atmosferă tensionată atât în interiorul alianței D.A. cât și în interiorul actualei coaliții.

O altă atribuție extrem de importantă este legată de politica externă a României. Împreună cu ministrul de externe și cu primul ministru, președintele are datoria de a coordona politica externă a României și de a proteja interesele noastre în interiorul diverselor organizații unde suntem parte (UE, NATO, etc). Din acest punct de vedere putem nota ca succes aderarea României la Uniunea Europeană (proces început în timpul mandatului lui Năstase, dar finalizat în 2007) și evitarea până acum a unor sancțiuni pentru diversele nereguli făcute de guvernul României. La capitolul insuccese putem nota diversele gafe și situații penibile în care Băsescu a pus delegațiile României cu diferite ocazii. “Salvarea” președintelui vine însă de la miniștrii de externe, care în general au reușit să facă o figură decentă sau chiar foarte bună (cum este cazul lui Diaconescu).

Trecând mai departe, ar trebui să analizăm calitățile pe care un președinte ar trebui să le aibă: diplomație, moderație, decență, bun simț, inteligență. Un președinte nu ar trebui să se conducă după instict și nici după toane, comportament pe care îl vedem destul de frecvent la domnul Băsescu. Cred că dacă ar trebui să enumerăm trăsăturile definitorii ale actualului președinte, primul pe listă ar fi spriritul de “luptător”. Băsescu are mereu nevoie să se lupte cu cineva, el trebuie mereu să fie Făt-Frumos care se luptă cu balaurul cu șapte capete, fie că acel balaur se cheamă corupție, “grupuri de interese”, “cei 322”, moguli de presă, oligarhi, etc. Ideea de bază este că mereu trebuie să existe “ăia răi”, care trebuie expuși și atacați permanent pentru ca “poporul” să înțeleagă de unde i se trag toate nenorocirile și cine-l apără.

Pentru a concluziona, putem spune că Băsescu îi lipsesc multe din calitățile necesare unui bun președinte (majoritatea lucrurilor le face exact pe dos față de cum ar trebui), dar prin comportamentul său demostrează ca este cu siguranță personajul politic care reprezintă cel mai fidel “poporul”.