Apelul de mai sus se vrea o invitație la vot. Motive să mergeți aveți destule:

• Aveti ocazia să vă dați cu părerea / să vă susțineți favoritul/favoriții / să îi taxați pe ăia care care v-au enervat
• Chiar nu durează mult și nici nu e complicat (în 5 minuțele e gata treaba)
• Dacă faceți parte dintr-un colegiu mai “spălat” aveți șanse ca printre candidați să se regăsească oameni de valoare și/sau tineri de perspectivă

Via Sorin am dat peste acest sondaj de opinie numit “Barometru preelectoral național”.

Nu o să mă lansez acum în polemici legate de cât de realiste ar fi procentele pe care acest sondaj le dă – eu unul nu am prea mare încredere în veridicitatea lor (s-a demonstrat de multe ori că aceste sondaje au niște erori mult mai mari decât cele anunțate). În orice caz din acest punct de vedere, al procentelor partidelor importante, nu sunt nici un fel de surprize, avem PSD și PDL undeva între 30% și 40% și PNL undeva la 20%. Aproape sigur pe acolo vor fi și procentele rezultate după numărătoarea voturilor, ce nu poate ghici cred nimeni la ora actuală este ordinea primilor doi clasați – diferența între locurile 1 și 2 fiind de 3% la o eroare declarată de +/- 2.5%.

Bun –  să revenim acum la o anomalie pe care aș remarca-o eu la acest sondaj de opinie: 26% absenteiști și nehotărâți. Procentul mi se pare SF, nu cred că vom avea o prezența la urne de 74% având în vedere prezențele înregistrate la ultimele alegeri și faptul că majoritatea electoratului nu înțelege care-i treaba cu uninominalul. 

Concluzia pe care o trag eu este că alegătorii de la noi nu au înțeles nimic din votul uninominal, deoarece:

1. jumătate din cei chestionați nu știu nimic despre candidații din colegiul lor

2. 80% din cei chestionați vor vota în pro sau contra candidatului partidului din care face parte primarul localității de reședintă

3. 59% din cei chestionați nu vor vota un candidat nou intrat în politică, fără experientă.

Rămâne de văzut ce-o să iasă, dar cred că ne putem lua deja gândul de la acel miraj numit “reformarea clasei politice”.

Iete cum își face PD-L-ul campanie electorală pe bani publici:

Respectiva poză e de azi dimineață, iar afișul electoral trona pe unul din utilajele care asfaltează străzi prin Brașov. Firma respectivă care efectuează lucrarea se cheama EUROSTRADA.

Acu’ io am o problemă: după umilele mele cunoștințe contractele de asfaltare (în oraș) se fac cu primăria, care este o instituție publică și nu tarlaua respectivului care este pus acolo (i.e. George Scripcaru – PD-L). Așa că nu înțeleg de ce pe un utilaj al unei firme plătite din banul public, și nu din bugetul de campanie al vreunui partid, trebuie să apară afișe electorale. Și a naibii coincidență, afișul este tocmai al PD-L, partidul domnului primar în funcție.

Bravos PD-L, halal să-ți fie! Ai mai prostit nește alegători că “partidul le asfaltează strada”.

Bă băieți – ca să-l citez pe întâiul cârmaci al țării, puneți bă mâna la treabă și încercați să faceți un efort și să vă și faceți cunoscuți alegătorilor. Imediat vin alegerile peste noi și voi stați cu deștu-n gură.

Exemplu concret – candidații din colegiul unde o să votez, D7 respectiv S4 în Brașov. Eu personal n-am auzit absolut nimic de nici unul dintre ei, prezentă pe net – 0. Singurele surse de informare despre respectivii ar fi:

• panourile electorale – la care nu mă uit că n-am ce vedea, nu votez omul după ce față are
• fițuicile împărțite prin cutiile poștale – niște țigănii cu promisiuni de doi bani, bune de aruncat la gunoi
• ceva emisiuni pe la posturile TV locale la care nu se uită aproape nimeni (cred)

În concluzie pe 30 noiembrie voi fi nevoit să merg pe mâna ( săgeata ) partidului, ca și până acum, pentru că distinșii domni candidați nu-mi inspiră absolut nimic. Singurul lucru care-i identifică este sigla partidului – ca persoane nici unul nu-mi spune absolut nimic, nici de bine, nici de rău.

Victoria lui Barak Obama în alegerile prezidențiale din SUA – rezultat al unei campanii electorale solide și susținute puternic de mass-media și a nemulțumirii generale a americanilor față de administrația Bush – a generat o adevărată isterie atât la nivel național (în State) cât si la nivel internațional. Este o stare de euforie generalizată, toată lumea vorbește de această zi ca fiind una istorică.

Sigur însă pe noul președinte îl așteaptă multe zile negre: așteptările de la mandatul său sunt unele foarte ridicate. Administrația Obama va trebui să rezolve două probleme extrem de dificile:

• să scoată America din criza financiară și economică pe care o traversează
• să ia decizii importante în ceea ce privește cele prezența militară americană în Irak și Afganistan

Adică să citim programul de guvernare.

Cred că nenii de la PDL, care au votat în unanimitate (ce-mi place asta cu unanimitatea, îmi aduce aminte de alegerile de la congresele PCR) nominalizarea lui Stolojan pentru post de prim ministru, sunt niște “băeți” foarte hazlii. Am citit ce s-a publicat pe HotNews legat de Marea Adunare Națională Pedelistă și de programul de guvernare cu care ies la bătaie și îmi permit să fac câteva observații:

• avem un candidat desemnat în unanimitate. Această unanimitate cred că înseamnă una din două: ori n-a existat nici o concurență internă în partid (n-au vrut, n-au putut, etc) ori comanda a venit de la Cotroceni (via Coreea de Sud unde e în vizită acum Băselul)
• avem un program de guvernare ce se vrea de dreapta – dar pute a socialism de la 100 de km (de autostradă portocalie) – creștem salarii, creștem pensii, construim locuințe sociale, subvenționăm agricultura și altele. Intenția în sine e lăudabilă, doar că nu zice nimeni de unde o sa scoată banii – iar experiența ne învață că toate costurile astea vor fi acoperite din taxe peste taxe pe spinarea contribuabilului.
• a dispărut tema cu lupta anticorupție (probabil că e cam greu să lupte ei împotriva lor )

• a bătut PSD la București – într-adevăr faptul că au un primar de sector în București și majoritatea în consiliu prin alianța cu PNG este o victorie zdrobitoare, în plus știe toată lumea că dacă câștigi Bucureștiul vei fi automat victorios și la alegerile generale. Cum naiba de n-au aflat asta și PSD-ul și și-au permis să câștige alegerile in 2000 și înainte în condițiile în care pe București erau varză ?
• PDL și-a dublat scorul de la localele din 2004 – o adevărată realizare în condițiile în care a cheltuit de 100 de ori mai mult și au condus în topul pomenilor electorale

În final candidatul la postul de premier ne-a lămurit ce ne așteaptă din toamnă în cazul în care le iese pasiența – o minunată alianță PDL-PSD , pentru că bănuiesc că nimeni nu e atât de naiv încât să își închipuie că are vreun partid cea mai mică șansă să se apropie de 50%. Dar nu mă mir, sunt convins că pedeleii se vor bucura să împartă din nou ciolanul cu vechii lor colegi din FSN.

Cine câștigă, cine pierde, care-i treaba cu votul uninominal…

Din câte vad a început agitația pre-electorală și tema de bază este cea cu votul uninominal. Scandalul a început încă de la împărțirea colegiilor uninominale în teritoriu, evident PDL-ul se consideră nedreptățit, etc… Nimic interesant sau neașteptat până aici.

N-am văzut însă pe nimeni care să-mi explice ce aduce bun noul sistem de vot atât de ridicat în slăvi și de la care se așteaptă minunea numită “reformarea clasei politice”. Eu unul sunt de acord cu experimentul numit vot uninominal pentru că sunt curios dacă va schimba ceva în bine, dar rămân la părerea că este un simplu experiment și nu o soluție infailibilă așa cum este ea prezentată de Băsescu și alți suporteri înfocați (majoritatea pedeliști).

Nu imi fac prea mari iluzii legate de calitatea aleșilor în urma votului uninominal din următoarele motive:

1. candidații vor fi împinși în față și susținuți de către partide – nici o schimbare față de sistemul de până acum, oricum capii de liste trăgeau după ei partidul.

2. odată ajunși în Parlament aleșii noștri vor urma “disciplina de partid” – adică vor vota așa cum le cere partidul să o facă – iar nici o schimbare față de ce s-a întâmplat până acum.

Parlamentarii aleși prin vot uninominal se vor bucura însă de niște avantaje în plus:

1. fiind aleși în mod direct se vor simți mai importanți și mai viteji în relația cu partidul din care fac parte

2. vor putea să-și vândă mai scump serviciile către beneficiarii cotizanți a.k.a. “grupuri de interese”

În orice caz nu văd cum votul uninominal va rezolva câteva probleme cum ar fi:

- traseismul politic (după 4 ani e posibil ca alegătorul să nu mai țină minte dacă dupa alesul său a candidat pentru partidul x sau y)

- eliminarea unor personaje (“baroni”, mari corupți, etc.) din Parlament

A trecut aproximativ o lună de la alegerile locale, aleșii s-au instalat comod în fotolii și teoretic s-au pus pe treabă. Nu știu cum e prin alte părți, cert e că la Brașov se vede că a trecut campania electorală și că dom’ primar e asigurat pe încă patru ani: toate șantierele pe care se lucra în draci în luna mai sunt cam în același stadiu în care erau pe 2 iunie… Probabil că au intrat în conservare și treaba se va finaliza cu un nou avânt heirupist de câteva săptămâni în 2012.

Singura direcție din care am auzit ceva schimbări este Bucureștiul lui Oprescu, unde se pare că niște “neni” bine ancorați în sistem își pregătesc cuminți băgăjelul (Udriște de la sistematizarea circulației, se pare că și arhitectul șef și, să sperăm, mulți alții).

Acum nu pot spune că mă așteptam la cine știe ce mare minune după alegeri, nu o să se schimbe absolut nimic în primării numai pentru că pe ici pe colo au apărut oameni noi. Există un sistem și funcționează. Și își și face treaba admirabil. Care treabă? Să pape banii pompați de contribuabili și eventual primiți de pe la guvern, UE și alte instituții de gen (care între noi fie vorba tot de la niște contribuabili vin, fie români sau europeni)!

Întrebare retorică neaoșă românească: ”Se putea să lipsească martie din post?”. Adaptată la luna iunie 2008 ar trebui reformulată: ”Se putea să tacă Băsescu în timpul campaniei electorale?”

Evident că așa ceva este imposibil, Băselul simte nevoia să se exteriorizeze. Ținta preferată: Sorin Oprescu și prin extrapolare PSD-ul și inamicul public numărul unu, Iooooooon Iliescu. Acum sincer să fiu nu sunt un fan al ăstora care au intrat în colimatorul prezidențial, dar nici n-o să ma ridic în picioare să-l aplaud și să-l aclam pe el lider maximo.

Domnul președinte a greșit mult cu ieșirea respectivă. În primul și în primul rând pentru că din nou a fost ”echidistant” cum știe el, adică i-a porcăit pe toți cei care nu sunt membri PDL. Apoi pentru că a încercat să ne demonstreze din calcule ce prezență super bună a fost la vot, cum că de fapt din restul de aproape 50% care nu s-au prezentat la vot, 3 milioane sunt cei plecați la lucru în străinatate. Care în opinia domnului președinte n-ar trebui socotiți ca și alegători la locale.

Chestia cea mai hilară din toate declarațiile recente ale președintelui este însă ”indicația prețioasă” la adresa presei, și anume aceea de a-i arăta respectul cuvenit domnului Emil Boc datorită performanței notabile de a obține 75% din voturile clujenilor. Faptul că n-a avut drept contracandidat decât pe Funar nu se socotește .

Legat de atacurile cu mineriada, aș avea un sfat pentru domnul Blaga, Stolojan și alți războinici de prin PDL, PSD și care-or mai fi descendenți ai FSN-ului: după ce v-ați bălăcit în aceeași hazna cu Iliescu e nepotrivit să-i ziceți că miroase a rahat.

Circăraia numită pompos ”Alegeri locale” se apropie încet de sfârșit. Primul act este aproape încheiat, mai rămân de disputat luptele din turul doi pentru diverse primării. Partidele politice de pe la noi pot deja să cuantifice rezultatele și să-și facă o idee despre ce-i va aștepta la alegerile generale din toamnă.

Două lucruri sunt clare acum:

1. Exista trei partide care contează: PDL, PSD, PNL, restul sunt de umplutură și cu mari șanse să nu atingă pragul electoral

2. Nici unul din partidele astea trei n-a atins nici măcar o cotă de 30% la nivel național. Orice lider al acestor partide care consideră rezultatul său un succes probabil a fost corigent la matematică în clasele 1-4.

Atât PDL-ul cât și PSD-ul s-au declarat învingători, primii lăudându-se cele câteva primării  de orașe mari câștigate în primul tur, ceilalți cu rezultatele din mediul rural. O socoteală simplă ne arată ca de fapt actualele alegeri au fost câștigate de FSN, ”părintele” acestor doua partide.

Se mai pot trage ceva concluzii din toată tărășenia:

1. PDL-ul nu înseamnă nimic fără Traian Băsescu – procentele lor urcă și coboară odată cu popularitatea președintelui.

2. PSD-ul – partidul cu cei mai mulți membri de la noi – abia reușește să țină piept în fața partidului prezidențial

3. PNL-ul se bucură încă de o oarecare susținere dar cel mai probabil cea mai mare pondere din acest procent de 18% la nivel național este adusă de cei care votează anti PDL și anti PSD

4. În toate partidele există o criză cronică de personalități. Oamenii promovați de partide pentru diversele poziții sunt niște personaje de cele mai multe ori șterse, lipsite de orice fel de carismă și cu un discurs foarte slab și neconvingător. Cea mai bună dovadă în acest sens este situația de la Primăria Generală a Bucureștiului unde primul s-a clasat Oprescu – singurul candidat carismatic dintre toți cei care s-au aliniat la start.

În mod normal dacă cei care conduc partidele enumerate mai sus știu să adune până la 50 ar fi cazul să înceapă deja să dea din coate pentru un loc în față în toamnă – asta dacă au oarece vise de a guverna. Dacă procentele nu se modifică până în toamnă o să ne trezim într-o situație de vis: ori guvern FSN (PDL+PSD) ori guvern DA (PDL-PNL) ori guvern struțocămilă (PSD+PNL).

Aștept cu interes alegerile din toamnă și răspund și la prima concluzie a lui Nenea Lars – localele au fost câștigate de FSN