În mod oficial, guvernul României, în care activează lacheii lui Băsescu, ne-a informat că, data fiind criza, trebuie ca statul să încaseze mai mulți bani la buget. De unde să ia banii? Simplu, de la “evazioniști”. Iar evazionist este oricine activează în anumite domenii de activitate (imobiliare, horeca, IT, etc), mai ales dacă are o firmă mică și amărâtă.

Ținta e clară: în vizorul ministrului de finanțe au intrat micii întreprinzători, cei care oricum erau vânați de fisc cu orice ocazie (doar doar mai dau niște amenzi), cei care oricum își plăteau în general dările față de stat de frica de a nu fi trași în țeapă de numitul fisc. Trebuie să recunosc faptul că domnul Pogea e un tip inteligent și cu mult fler. Ce s-a gândit domnia sa? Cine plătește taxe în țara asta? Păi firmele mari mai puțin, ăia vin la noi pentru reeșalonări, scutiri, etc, iar dacă le cerem să plătească datoriile ne amenință cu mii de șomeri. Șmecherașii cu afaceri “pe persoană fizică” oricum sunt intangibili, că de, ei cotizează la partid și la campania lui X sau Y. Salariații, ar merge, da’ după aia nu ne mai votează, și îs mulți ca dracu’…

După analiza profundă de mai sus, domnul Pogea a descoperit nișa pe care o poate exploata cu minimul de bătaie de cap: IMM-urile, cu accent deosebit pe microîntreprinderi. Drept urmare, a hotărât: hai să taxăm patronii! În plus, hai să le mai servim una, din top, și anume o limitare a dreptului de deducere a TVA pentru cheltuielile cu atoturisme. Treaba e simplă: vor zbiera respectivii “patroni”, dar nu-i mare bai pentru că se vor găsi mulți alți frustrați care vor susține cu frenezie măsura ministerului pentru că, de, bine le face nenorociților ălora de capitaliști care și așa au făcut bani și-au luat mașini și și-au construit vile pe munca angajaților. 

Deja am citit destule reacții ale unor indivizi care lăudau inițiativa guvernului, și erau foarte convinși că dacă o firmă nu învârte milioane de euro și nu are profituri uriașe acea firmă trebuie închisă. Nici măcare nu mă mai mir de reacțiile de genul ăsta, având în vedere că oricum marea masă a românilor sunt în continuare închistați în comunism și care duc dorul unei lupte de clasă în care să zdrobească burghezia… Ce mă întristează totuși este că, după câțiva ani în care reușeam să întrezărim oarecare semne de îmbunătățire a situației economice și sociale, vitejii lui Băsescu nu mai știu cum să facă mai repede să ne arunce la loc în mocirlă.

Bravos Băse, mai ai o bilă albă!

Later edit:

Fac următoarele propuneri domnului Pogea, în acord cu bunul simț economic al domniei sale:

1. să se interzică firmelor orice investiții realizate din alte surse decât banii acționarilor. Profitul firmei să fie direcționat exclusiv către bugetul de stat (impozit) iar ce rămâne să se împartă în mod echitabil între angajatii care nu sunt și acționari

2. să se interzică orice fel de deduceri de TVA

Întrebarea se adresează următorilor indivizi, niște hoți nenorociți cu pretenții de guvernanți: Boc, Pogea și “tata lor” Băsescu. Ia uitați aici știre pe Mediafax.

Cretinoizii aștia pe care i-a votat prostimea la două mâini vor să ne bage complet în rahat, nu e de ajuns faptul că oricum lucrurile mergeau prost de tot în economie, nu e de ajuns că statul e unu din cei mai mari datornici către firmele private, mai trebuia ca deștepții pământului să introducă acest nou impozit, mascat sub forma unui plafon minim al “datoriei față de stat”. Și și-au găsit bine momentul, exact atunci când statul francez în fața căruia sunt toți picați in extaz vrea să-l elimine pentru a mai ușura viața companiilor lor în timp de criză.

Trecând peste faptul că ai noștri parcă sunt bătuți în cap și insistă să copieze modele cu un succes îndoielnic (n-o să mă convingă nimeni că Franța e cel mai bun exemplu de economie perfomantă a Europei), am impresia că pedeliștii ăștia care se pretind de dreapta sunt complet retardați dpdv. economic. Singura lor preocupare e să-l facă pe “șefu” să mai pupe un mandat, iar după ei, poate să vină potopul.

Propun să li se aplice un tratament bazat pe furci și coase!

Umblă vorba prin sat că dom’ injiner Pogea, mare ministru de finanțe care este el, vrea să rezolve problema crizei economice în România. Cum, foarte simplu, mai bagă un nou bir de plătit, sub numele de “impozit forfetar”. 

Ținta domniei sale o reprezintă, se pare, firmele care raportează pierderi și, în special, microîntreprinderile. Ideea pe care ilustrul domn ministru se bazează e una foarte simplă, dacă nu ai o anumită cifră de afaceri minimă și nu înregistrezi profit se cheamă că te faci vinovat evaziune fiscală. Dupa informațiile apărute în presă (vezi articol pe HotNews) se pare că suma vehiculată ca plafon minim al impozitului datorat statului de către o microîntreprindere este de 1300 euro pe an, adică 108.33 euro pe lună. La prima vedere suma pare mică, dar în realitate este uimitor de aproape de valoarea unui salariu minim pe economie…

Am impresia că domnii ăștia care s-au trezit peste noapte miniștri, adunați care de pe unde s-a nimerit  (mai ales cei din PD-L), au o obsesie: toată lumea fură! Sunt într-atât de retardați și analfabeți din punct de vedere economic încât nu pot pricepe că evoluția normală a unei firme nu înseamnă o continuă creștere (chiar exponențială) a cifrelor de afaceri și a profiturilor. Nu ne cheamă pe toți Popoviciu, Cășuneanu, Umbrărescu & co., nu facem toți parte din clientela roșu-portocalie și nu suntem toți abonați la sacul fără fund care se cheamă “bugetul de stat”, drept urmare unii dintre noi mai suntem afectați de o criză economică, de blocajul financiar, etc… Nea’ ministru ăsta are impresia că totul merge ca la el la partid, unde daca zice Băse că ai profit, ai profit, dacă zice că falimentezi, falimentezi, dacă zice că ești cinstit, ești cinstit, respectiv dacă ai ceva de comentat ești automat “pușcăriabil”.

Din câte se vede guvernul ăsta, cel mai bun de dupa ’89 după cum se lăuda Boc, e populat cu un număr ridicat de cretinoizi care vor să descopere acum roata în colțuri și să ne arate cât suntem de proști că nu putem aprecia descoperirea lor la adevărata ei valoare. În vremea în care mai toate statele dezvoltate (vestul Europei, SUA) guvernele iau măsuri de relaxare fiscală și de încurajare a inițiativei private, ei fac invers, adică îi dau în cap. Logica e simplă, dacă omori firmele care sunt în anul ăsta în pierdere și rămâi numai cu cele profitabile ai rezolvat cu criza.

Un lucru pe care Pogea nu-l pricepe e că acea pierdere a firmelor nu o suportă statul, ci acționarii. Chiar dacă 100 000 de firme sunt în pierdere, minim 100 000 de angajați își iau salarii de la acele firme, respectivele firme plătesc destule alte taxe (chiar daca nu pe profit), deci statul câștigă bani frumoși și de pe urma lor. Dar de, ce să-i faci, e mai ușor să faci să treacă o cămilă prin urechile acului decât pre-un ministru PD-L să-și folosească creierul la ceva constructiv.

Înc-un pic și se duce și luna lui Mărțișor, așa că vine vremea să mai contabilizăm un pic realizările guvernării ultramajoritare și portocalii (cu nuanțe din ce în ce mai pale de roșu). Ca evenimente notabile ar fi vreo câteva:

• blocarea aproape completă a creditării, drept urmare economia noastră se zbate, dă din picioare, da’ nu prea mai are suflu să zbiere
• anunțul că ne vom împrumuta din afară ( 13 miliarde de la FMI, restu’ pân’ la vreo 20 de pe la alte instituții de prin UE), urmat foarte rapid de câteva întâlniri (pe la Cotroceni, respectiv pe la vreo cârciumă de-a lui Popoviciu) și un acord 
• negocieri cu sindicatele, amenințări cu greve, etc
• anunțul că Lenuța Marinarului vrea să candidește independent pentru un loc în PE. Ce să-i faci, așa-i când unii oameni nu vor să vorbește cu tine și nu-ți recunosc succesurile…
• scandalul DGPI – Puiu Popoviciu
• intervenția telefonică a lui Boc la emisiunea Sinteza Zilei, ocazie cu care a reușit să-și pună poalele-n cap.

M-aș opri numai asupra ultimelor două evenimente: afacerea DGPI – Puiu Popoviciu și chestiunea cu Boc. Prima e o dovadă de netăgăduit că “există un sistem și funcționează”. Adică na, dupa vreo 7 ani de anchete, până la urmă s-a reușit ca un nene, printre cei mai bogați din România, să fie reținut 24 de ore, după care evident că judecătorul îl lasă să fie în continuare cercetat în libertate. Întâmplător sau nu, în respectivul dosar al acestui nene apar nume grele, cam toată spuma politicienilor cu greutate… Să fie oare un semn că s-a dat drumul la colecta pentru campania lui Băse pentru prezidențiale, și că cel ce va cuteza să nu cotizeze corespunzător va avea cam aceeași soartă? Mie cam așa îmi dă impresia…

Ajungem acum și la domnul Boc. Emil Boc. Uns prim ministru al României, prin grația lui Băsescu și cu încuviințarea PSD-ului. Nenea ăsta, care cică poartă pe umerii săi toată greutatea conducerii țării în aceste vremuri de restriște, a găsit că ar fi un bun moment să-și dea cu firma-n cap. Fix în zilele în care se făcuseră publice detaliile acordului de finanțare externă, toată lumea analiza și despica firu-n patru pe tema acordului cu FMI, domnia sa, în nemărginita-i inteligentă, a găsit de cuvință să aplice o “schema Băsescu” de a se băga un pic în seamă: suni la o televiziune și-i faci pe ăia troacă de porci în direct, să priceapă ei cine-i șeful și cine-i sluga. Ei bine, domnul trompetă a eșuat lamentabil în încercarea lui de-a pune lucrurile la punct, ba mai mult, a reușit să se facă de toata bafta. sunt tare curios dacă a învățat măcar ca, pe viitor, să nu se mai bage singur în gura lupului și să nu mai încerce să dea peste nas unor indivizi cu o inteligență net superioară celei a domniei sale.

În concluzie, stăm bine: guvernanții își umflă mușchii și ne arată cât sunt ei de bățoși, iar noi ne perfecționăm în continuare arta de-a strânge cureaua.

Nenea Boc zice el că a prezentat programul anti-criză, pe care noi proștii nu-l vedem și nu-i putem aprecia genialitatea deoarece e înglobat în Buget. Din gură sună bine, o să facem, o să dregem, dăm bani la CEC și Eximbank, băgăm la invesițiile în infrastructură, nu o să mai impozităm profitul reinvestit (asta mai încolo, nu acum). A, să nu uităm, Tăriceanu e de vină pentru că e criză în România. Cea mai mare durere de cap a lui Boc acum este “greaua moștenire”, și nu faptul că de vreo trei luni încoace nu sunt capabili să vină cu vreo măsură concretă.

În altă ordine de idei, una din temele așazisului program anti-criză este sprijinirea IMM-urilor. Mă întrebam eu cu ceva vreme în urmă: la ce sunt bune IMM-urile astea? Se pare că sunt bune ca să crediteze statul român și să și-o ia în barbă pe chestia asta.

Potrivit celor spuse de preșdintele Consiliului Național pentru IMM-uri, statul român datorează IMM-urile suma modică de vreo 2.1 miliarde de euro. Asta vorbind numai de datorii din decembrie 2008, adică vechi de vreo 3 luni, și care generează un blocaj de vreo 8-9 miliarde în mediul IMM. Nu mai punem la socoteală faptul că în nenumărate cazuri accesul IMM-urilor la finanțarea bancară este aproape imposibil (se cer mii și milioane de garanții, eventual garanții din partea acționarilor ca persoane fizice, etc..)

În condițiile date, domnul Boc găsește că cel mai important lucru este să se plângă de Tăriceanu. Probabil că și datoriile statului către IMM-uri fac parte tot din “greaua moștenire” de care se plânge domnul Boc.

Via HotNews aflăm că “ultimul lucru” pe care și-l dorea Băsescu e pe cale să se întâmple. O delegație formată din reprezentanți ai BNR și Ministerului de Finanțe s-a prezentat la poarta FMI, cu căciulile-n mâini și jalba-n proțap, pentru a cere un împrumut de la susnumita insituție.

De unde până nu demult mai toate “autoritățile” competente spuneau că nici vorbă de împrumuturi de la FMI, în cel mai rău caz se va semna un acord de supraveghere pentru niște împrumuturi făcute de la insituții europene, ei bine se pare că respectivele declarații erau doar praf în ochi. Orice jurnalist care și-ar fi permis până acum câteva zile să întrebe vreun reprezentant al BNR sau al guvernului despre un asemenea împrumut era dojenit părintește și trimis la școală să mai învețe economie, sau acuzat că răspândește zvonuri alarmiste.

Ce mi se pare mie o mizerie este faptul că aceste negocieri cu FMI par să fie făcute pe ascuns, departe de ochii opiniei publice, și nu m-aș mira să ne trezim cu un acord semnat, cu clauze clasificate ca și secret de stat. Altă mizerie e că ne vom îngloda în respectivele datorii + toate condițiile puse de FMI (o instituție contestată de suficient de mulți experți internaționali în economie, și acuzată deseori că are o politică de tip “contabilicesc” axată exclusiv pe tăierea de costuri indiferent de efectele posibile) pentru a “proteja rezervele valutare (ale BNR –  bănuiesc) și nu pentru a finanța economia” – citat aproximativ din Mugur Isărescu. 

Ce nu înțeleg eu e cine și cum ia asemenea decizii, și mai ales cum se face că mereu când zice vreun guvernant “așa ceva nu vom face niciodată”, inevitabil respectivul eveniment se produce chiar mai repede decât ne-am fi așteptat.

În ceea ce privește finanțare de la FMI, nu sunt deloc în măsură să apreciez dacă ar fi benefică sau nu – ideea e că schimbarea asta bruscă de atitudine mi se pare cel puțin suspectă. Iar ideea că împrumutul nu va viza finanțarea economiei iar mi se pare cel puțin ciudată, atâta timp cât respectiva economie pe care nimeni nu mai pare dispus să o finanțeze este cea care va trebui să plătească și acest împrumut. 

Ceea ce cred eu e că un împrumut de la FMI, împreună cu toate condițiile puse de respectiva instituție, vor servi ca un pretext extrem de solid cu care actuala putere își va justifica neputința de a duce la îndeplinire măcar vreuna din zecile de promisiuni electorale. Deja l-am auzit pe Boc spunând că în noiembrie 2008, când ei promiteau marea cu sarea, s-au bazat pe datele furnizate de guvernul Tăriceanu, în concluzie cauza oricărei promisiuni nerealizate este “greaua moștenire”. Mâine poimâine o să-l vedem și pe Băselul cum iese la rampă și-i trage-un bocet, explicând poporului alegător cum că el este o victimă, un biet președinte care, lipsit de pârghiile constituționale și fără sprijinul fostei puteri nu a putut să își îndeplinească promisiunile din 2004.

S-a dus și luna februarie 2009 sub blânda și mult preocupata guvernare roșu-portocalie. Ar fi vremea să vedem cu ce succesuri ne lăudăm:

- s-a modificat taxa auto, mai varianta triplată a fost redusă cu 33%, în concluzie am rămas cu ea la valori duble fața de iulie 2008. No comment.

- s-a trecut proiectul de buget prin Parlament, cu toată împotriveala din partea PNL. Nenii din coaliție s-au ținut de treabă si au votat la două mâini, au respins mii de amendamente în câteva zile și s-au achitat de datoria lor sfântă de legiuitori. Pot dormi liniștiți de-acu’ încolo.

- s-a completat echipa guvernamentală. Toată lumea “bună” are post prin “structuri”, inclusiv nepoata (de gradul 5, colaterală) și soferul lui nenea Boc.

E de bine, acum putem astepta cu drag venirea primăverii

Să trăiască guvernul Boc, campionul mincinilor și a promisiunilor deșarte!

Mai înainte l-am văzut pe un ilustru necunoscut secretar de stat, D. Carlan, care ne comunică decizia guvernului asupra modificării taxei auto. Discursul domniei sale este unul extrem de relevant:

- taxa actuală se reduce cu “o treime”. Treimea guvernamentală este de 30%, a nu se confunda cu treimea aritmetică de 33.(3) (33 virgulă 3 în perioadă) Later edit: din câte am citit se pare că și treimea guvernamentală și cea aritmetică sunt egale cu 33%.

- afirmația că modificarea făcută este echivalentă cu o dublare a valorii taxei cele mai agreate de UE (varianta 1 iulie 2008) este falsă din punct de vedere al guvernului. Aritmetica simplă îi contrazice, dar de, aritmetica n-are legătură cu actul guvernării

Mi s-a întărit convingerea:

1. guvernul Boc este format din demagogi și mincinoși ordinari

2. în câteva luni și-o vor lua rău peste bot de la UE pentru manevrele astea și vor fi obligați să o mai modifice o dată

În orice caz, sper că cei care-și puneau ceva speranțe în “responsabilitatea” și “profesionalismul” guvernului BăseBoc să se fi trezit, asta numai dacă n-au nevoie și de vreo taxă pe fumărit ca să se convingă.

Via HotNews am aflat cam ce a scris onor’ Guvern pe fițuica aia de-i zic ei Bugetul de Stat. Care cică include și un maiestuos “plan de combatere al crizei economice“. Ia să vedem cam care sunt ideile principale ale celor două fițuici, și mai ales cam cât de realizabile par să fie:

1. obiective: creștere economică 2.5%, deficit 2%, inflație 5%. Nu sunt eu economistu’ lu pește’, da’ cam toți ăia care cam știu cu ce se mănâncă economia (de pe la noi și de pe afară) consideră cifrele respective SF-uri
2. salariile bugetarilor și pensiile să se majoreze cu 5% (să compenseze inflația). Sună bine, să-i văd eu însă cum o să-i convingă pe ăia câteva milioane bune (1.5 milioane bugetari, vreo 4-5 milioane de pensionari) să se mulțumească cu atât după promisiunile din campanie. 
3. fără ore suplimentare plătite la bugetari, fără stimulente financiare pentru ei. Sunt curios cam cât erau acestea până acum, nu m-aș mira ca sumele să fie impresionante, dar problema care mi-o pun este ce efect va avea asura “calității” muncii prestate de cei vizați. Oare o să lucreze mai cu spor și responsabilitate atunci când vor lua mai puțini bani? Măi să fie…
4. CAS majorat cu 3.3 %. Oare ăsta-i procentul cu care vor ei să compenseze banii care n-o să mai vină de la zecile sau sutele de mii de proaspeți șomeri? 
5. prima prioritate a programului anticriză – alocarea a 20% din buget ( aprox. 11 miliarde de euro) pentru învestiția în infrastructură. Nu-mi prea dau seama ce se poate face de banii ăștia, dar dacă luăm în considerare prețul de vreo 5 miliarde cerut de Bechtel ca să termine treaba plus costurile estimate pentru autostrada București-Brașov banii brusc nu mai par atât de mulți. Durerea mare cu investițiile astea în infrastructură nu e de câți bani aloci, ci cum îi cheltui. 
6. neimpozitarea profitului reinvestit, începând cu anul 2010. Asta-i deja în domeniul comicăriei. Bă băieți, de ce an se vorbește în propoziție? E drept că pentru bugete ar trebui o viziune pe termen ceva mai lung, dar până una alta stați încet cu planurile de genul ăsta. Păi cu ce mă încălzește pe mine că din 2010 încolo n-o să mă mai jupoaie statul de impozitul ăla aberant?
7. înființarea fondului de contra-garantare a creditelor IMM. Sunt curios ce o să “contra-garanteze” ei în momentul în care creditarea este aproape complet blocată? E un fel de “hai la noi să mâncăm nimic” ?

Până nu de mult răspunsul era simplu, repetat de trei ori pe zi de personaje de pe la Cotrocei, respectiv de pe aleea Modrogan: Tăriceanu. Tăriceanu ne mințea cu nerușinare prin toamnă că nu are bani de salarii la profesori, că situația bugetului se deteriorează, că in 2009 vine criza peste noi. Alături de Tăriceanu evident era băgat Patriciu, “antenele” și toți “găozarii” de jurnaliști care făceau tot felul de previziuni sumbre și își permiteau să conteste viziunea marelui cârmaci și a gărzii portocalii.

Ei bine, au trecut alegerile, s-a format coaliția de 73%, formată din partide care se lăudau fiecare în parte cu cel mai beton program anticriză, programe din care zic ei că s-a ales “spuma” și s-a format minunatul program de guvernare care ne va duce pe culmile prosperității. S-a instalat guvernul autointitulat “cel mai responsabil guvern de dupa ’89″, s-au ales cei mai capabili (?!?) și “curați” (?!?) miniștri, și s-au pornit pe treabă, sub blânda și preocupata oblăduire a Președintelui României.

Acum s-a făcut o lună și ceva de când acești distinși domni, profesioniști, responsabili, preocupați de soarta țării, blindați cu un super program de guvernare s-au instalat în funcții. A venit vremea să demonstreze de ce sunt în stare și, mai ales, să arate poporului cât de prost a fost gestionată țara înainte și cât de minicinos era Tăriceanu și ai lui. Dar, surpriză, s-a întâmplat întâmplarea, elementul “neprevăzut”: s-au prins că e criză. Ei, ca niște profesioniști ce se află, n-aveau de unde să știe de chestia asta acu două-trei luni când erau în campanie si promiteau marea cu sarea. Drept urmare, prin intervenția elementului neprevăzut, se schimbă foaia: adio relaxări fiscale (vezi povestea cu TVA la alimente), adio creșteri salariale și de pensii (vezi povestea cu înghețarea lor pe 6 luni), adio x și adio y. Aproape că îi aud în câteva zile că mai se taie și din kilometrii ăia de autostradă promiși și că taxa auto e de fapt utilă.

Acum întrebarea care se pune, pentru toți cei care sunt acum la guvernare, ăia mulți, începând cu Băsescu, Geoană, Boc și terminând cu ultimul parlamentar al coaliției: bă voi chiar sunteți atât de proști sau doar mințiți cu mult tupeu? Dacă chiar sunteți atât de proști atunci e cam nasol de țara asta, așa că eu sper că sunteți doar niște mincinoști tupeiști.

Acestea fiind spuse, propun un top al mincinoșilor de mare succes care sunt acum la putere:

Marele premiu – nimeni altui decât Băselul, pentru arta cu care știe să se sucească (vezi poveștile cu salariile profesorilor, prăbușirea fondului de pensii, ordonanța 230 – asta ca să nu amintim decât de cele foarte recente)

Locul 1 și-l împart frățește domnii Boc si Geoană, ca demni conducători ai coaliției de guvernare și semnatari ai acelui program de guvernare care deja e bun de aruncat la gunoi

Restul de locuri rămân vacante, având în vedere că în afara celor de mai sus nimeni nu s-a prea remarcat cu ceva notabil, exceptând-o pe tanti Nuți de la turism, cea mai plină de inițiativă persoană din guvern