Era vremea să îl mai aduc la zi

Am onoarea de a fi premiat ca “scriitor superior” de către onorabilul Nene Lars

În calitate de proaspăt SSist, postez mai jos atât setul de reguli cât și nominalizările pe care le fac:

Reguli:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky List astfel încât să existe o evidentă a fiecărui ins premiat;
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Cele 5 premii pe care le acord sunt:

1. Dragoș Mănac – pentru calitatea articolelor publicate

2. Mogre – pentru exprimare liberă și la obiect

3. Nenea Lars – pentru că știe tot și mai mult decât atât

4. Dorin Lazăr – pentru atitudine

5. Khris – pt calitatea conținutului pe teme economice și pt. că nu mi-a cenzurat (încă ) comentariile

După ce nenea Tucă s-a luat de bloggeri cu ceva timp în urmă, acum mai apare și Andrei Pleșu, de altfel un domn foarte respectabil, care atacă întreaga tagmă a “internauților”. Trecând peste faptul că titlul articolului, “Scurt sondaj printre internauți”, nu are absolut nici o legătură cu textul, care se dorește o analiză a psihologiei comentatorilor care activează pe net sub protecția anonimatului dat de niște nickname-uri, ce mi se pare exagerat este îndemnul “părintesc” cu care domnul Pleșu încheie respectivul articol:

“Dragii mei – îmi vine să spun comentatorilor anonimi de pretutindeni – nu vă mai chinuiţi! Există şi alte virtuţi decât inteligenţa: sobrietatea, măsura, bunul-simţ, bunătatea. Le veţi găsi mai curând la capătul unei chibzuite tăceri, decât într-un exces impudic de volubilitate.”

Suntem cu toții de acord că mediul online oferă posibilități extinse de exprimare tuturor categoriilor de oameni, inclusiv acelora care nu ar avea șansa sau curajul de a-și exprima vreodata punctul de vedere într-un spațiu public. Este evident că probabil peste 90% din părerile exprimate de “internauți” sunt subiective, neargumentate și poate lipsite de valoare. Ceea ce este la fel de evident însă este și că presa tradițională nu se ridică la un nivel mult mai ridicat de profesionalism, la ora actuală cea mai mare parte a ei (inclusiv nume care se vor cu pretenții) fiind mai mult sau mai puțin de tip tabloid.

Domnul Pleșu mai face următoarea caracterizare: ”Foarte mulţi din scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă”. Oare nu este aceasta și o caracterizare perfectă a jurnalistului român din ziua de azi? Nu sunt ei cei mai frumoși, deștepți și drepți dintre toți? Are cineva impresia că limbajul suburban, “brutalitatea de mahala” și lipsa celui mai elementar bun simț sunt străine presei tradiționale? Oare nu cumva chiar ea, presa, a creat și alimentează în continuare această stare de fapt?

Părerea mea este că în ziua de azi mediul online a rămas cred ultimul refugiu în care exprimarea liberă este cu adevărat acceptată, fiind mediul cel mai puțin cenzurat și în care autorul își poate proteja cel mai bine identitatea. Văd din ce în ce mai multe reacții adverse din partea reprezentanților presei tradiționale și singura motivație pe care o văd este frica de o concurență “neloială”. Mi se pare că oamenii de presă sunt deranjați de faptul că mediul online câștigă teren în fața presei tradiționale (ziare/radio/tv) și că niște anonimi ar putea deveni în scurt timp niște formatori de opinie cu o audiență comparabilă cu a domniilor lor.

Lars, Mihnea, ce ziceți băieți de nenea ăsta?

Nouă românilor ne place să ne învârtim în interiorul unor cercuri vicioase. Preferăm să ne învârtim în jurul cozii, să dăm din colț în colț, să găsim în toate părțile țapi ispășitori asupra cărora să ne concentrăm înjurăturile. Motivul pentru care ne place să ne învârtim în cerc e simplu: marea majoritate nu sunt capabili să se gândească decât la ziua de azi, pe nimeni nu interesează efecte pe termen mediu sau lung.

Exemple de cercuri vicioase în care ne învârtim avem cu duiumul – o să dau câteva exemple mai jos:

1. creșteri salariale – inflație – ultimul exemplu este treaba (legea) cu cei 50% în plus pentru profesori. Măsura este una deosebit de periculoasă în contextul de acum (cereri peste cereri de la tot sectorul bugetar + criza financiară și posibil economică de la nivel mondial), dar sindicaliștii refuză cu încăpățânare să se gândească dincolo de ziua de salariu. 
2. trafic – comportamentul șoferilor – cu cât situația în trafic este mai dificilă cu atât șoferii sunt mai nesimțiti și încăpățânați, ceea ce conduce din nou la înrăutățirea situației. Iar șoferii dau vina aici pe lipsa de infrastructură (nu avem drumuri, nu avem parcări) de parcă lipsa infrastructurii ne scutește de obligația de a respecta legea și normele de bun simț.
3. politica românească – toți urlă că vor să reformeze clasa politică, toți arată cu degetul în direcția “baronilor” iar când vin alegerile vedem și votăm mereu aceiași oameni. 

Se dau:

1. una bucata mașină – noul Audi A4

2. 10 bloggeri – nu oricare, numai unu’ și unu’ – nume grele ale blogosferei

Se cere:

primul blog de drive-test din romania

 Ce-a ieșit – deocamdata – domnii invitați s-au dat două săptămâni cu mașinile si se pare ca ori au amuțit, ori nu și-au gasit cuvintele deoarece post-urile sunt extrem de rare si subțiri… Privind la lista de nume grele invitate m-aș fi asteptat la ceva mai mult din partea lor – pană acum aproape tot ce am citit pe generatia4.ro este complet off-topic.

 Tot entuziasmul cu care am pornit articolul ăsta s-a topit de urgență…

 Shame on you, guys …