Micul mare om de stat, prim-ministrul nostru care este el ne demonstrează că eticheta “Răzgândeanu” nu se aplică numai liderului fostului guvern. În nici o lună de când este mare ștab la Palatul Victoria dom’ primar premier și șleahta lui se dau de ceasul morții să ne arate ce viziune clară (clară ca noaptea) au ei asupra guvernării. 

Exemple de răzgândeli asupra unor mesaje transmise, respectiv decizii luate de cel mai bun guvern de după ’90 avem deja:

• faimoasa ordonanță 230 (cea care nu mai permite cumulare pensiilor cu alte venituri de la stat), nici nu a ajuns să se pună în aplicare și deja avem două răzgândeli (exceptiile solicitate de miniștrii educației și sănătății) ambele acceptate de Boc
• mesajul legat de starea “visteriei” și bugetul pe 2009, mai ieri primul ministru avertiza că respectiva visterie a statului este goală, azi vine cu proiecte de buget fanteziste în condițiile actualei crize economice mondiale (creștere economică, deficit bugetar mic, salarii mărite la toată lumea)
• sucelile legate de promisiunile electorale care au fost înglobate în așazis-ul “program de guvernare” – plafonarea unor venituri (cum sunt cele pentru concediul maternal de doi ani), reducerea unor taxe, etc.

Nenea Lars îi zice și ordonanța haiducească. În mare sunt de acord cu el, și anume e clar că în încercarea de corecta niște șmecherii făcute mai ales de oameni cu funcții înalte prin diverse instituții (magistrați, diverși ștabi de prin ministerul de interne, apărare, comiții și comitete) Guvernul BăseBoc a dat cu oiștea-n gard trântind o ordonanță gândită cu picioarele care afectează o categorie largă de persoane, mare parte din ei având și așa venituri mici. Sunt însă de acord cu principiul pe care guvernanții ar dori să îl impună, și anume acela că cele două calități – de pensionar (vorbim aici de pensiile de limită de vârstă, acordate de stat) și de salariat (cu normă întreagă) într-o instituție de stat sunt incompatibile. 

După părerea mea, statutul de pensionar implică automat faptul că persoana respectivă nu mai muncește. Iar decizia de a ieși la pensie (limită de vârstă) ar trebui să aparțină fiecărui angajat, indiferent dacă lucrează la stat sau nu. La ora actuală, mai ales în instituțiile de stat se practică următoarea manevră: toți angajații care ating vârsta de pensionare sunt automat pensionați, iar dacă activitatea lor este în continuare necesară sau sunt niște persoane importante sunt reangajați, astfel beneficiind de două venituri (pensie+salariu). Aceste manevre de pensionare și reangajare făcute doar pe hârtie, în realitate persoana continuându-și activitatea în mod normal ar trebui să fie clasificate drept ilegale. 

Nenea Lars ne mai zice o chestie cu care nu pre sunt de acord, și anume că pensia (de la stat) ar fi un instrument de economisire. Ar fi bine să fie așa, dar din păcate nu este. Dacă eu am ghinionul să mor cu o lună înainte de a atinge vârsta de pensionare atunci toți acei bani cu care am contribuit o viață la fondul de pensii sunt pierduți (moștenitorii mei nu pot merge să ceară statului banii strânși din contribuțiile mele). Deci banii cu care contribui tu la fondul de pensii nu sunt ai tăi. Mai mult, după părerea mea pensia trebuie să reprezinte un venit pentru acea perioadă a vieții când nu mai poți sau nu mai vrei să mai muncești (considerând că ai depășit vârsta minimă de pensionare).

În orice caz această ordonanță nu va rezolva nimic, afectează un număr atât de mare de oameni și are implicații sociale atât de puternice încât cred că va fi imposibil de aplicat. Este modul guvernului BăseBoc de-a rezolva problemele: pentru a omorî un gândac de bucătărie preferă să dinamiteze tot blocul.

Curat profesioniști, ce să zic…

Cu sau fără voia noastră avem un guvern, cel mai dă valoare guvern de după ’90 după cum s-a autoproclamat. Cică guvernul ăsta e în funcție de pe la sfârșitul lui decembrie 2008 și muncește de rupe pentru a întâmpina criza. Mai ales că le-a zis și Băse: bă copii, e groasă, 2009 o să fie un an nașpa! 

Până acum însă n-am prea văzut nimic din partea noului Guvern, în afară de o prea puțin transparentă ciondăneală pe ciolan – încă nu au reușit distinșii domni să-și împartă funcțiile de la secretar de stat în jos, ca să nu mai vorbim de mandatele de prefecți și alți baroni si baronei. În schimb am auzit ceva declarații îmbucurătoare pentru mine, și anume acelea că o parte promisiunile demagogice din campania electorală (vă dăm, vă mărim, vă facem și vă dregem) s-au cam uitat. Din păcate avem parte și de reversul medaliei, în sensul că cine spera în ceva relaxare fiscală (scăderea TVA la alimente, etc) poate să-și cam ia gândul, probabil singura taxă ce va fi revizuită în sensul diminuării ei va fi minunata taxă auto.

Un alt stress pe capul Guvernului este proiectul de buget, pe care îi arde rău buza să-l facă și să-l supună spre aprobarea Parlamentului. Sunt aproape 100% convins că mișcarea va fi cam așa: o să facă acum repede un buget “pe genunchi”, îl trec prin Parlament lejer că nu degeaba au 73% iar apoi trag câte-o rectificare bugetară de câte ori li se năzare. N-ar fi nici primii, nici ultimii care să facă așa.

Om vedea mai departe ce și cum fac – oricum e clar că încă 2-3 săptămâni de-acum încolo vor fi în continuare ocupați cu porționarea ciolanului

Ieri au trecut prin parlament așa cum ne așteptam cu toții, cu 73.6 % voturi. În concluzie avem un nou guvern, cel mai guvern din ’89 încoace, nășit de Băselul în postura de Tătuka.

Am apucat să vad aseară mici fragemente din cuvântarea prezidențială ținută cu ocazia depunerii jurământului de către noua trupă de miniștri, și Băselul nu și-a dezmințit “clasa”: chiar și cu ocazia unui asemenea eveniment care s-ar fi dorit solemn nu s-a putut abține să nu mai dea cu niște pietre în PNL, Patriciu și Tăriceanu. Cred că a devenit un tic verbal pentru președinte chestia asta cu Patriciu și Tăriceanu, un tic verbal similar cu “da șefu’” al lui Boc

Șmecheria e că cu această investitură s-a cam terminat joaca politică, dacă până acum Boc și compania puteau lătra cât doreau la adresa guvernului PNL și urla că nu sunt în stare de nimic și că ei au soluțiile “alea bune”, acum a venit vremea să și demonstreze de ce sunt în stare. Primele semne le-am văzut deja: n-au avut de unde scoate ministru la justiție (drept urmare l-au păstrat pe Predoiu, omul pe care până acum câteva zile îl înjurau în cor) și au început să bată în retragere în legătură cu majorarea de 50% a salariilor profesorilor, etc. Iar acesta esta numai începutul – de-abia de prin ianuarie încolo vom putea să admirăm noul guvern în toată splendoarea lui.

Deci avem un guvern ca și instalat – nu zic hop dar mi-e greu să cred că îi apucă brusc pe parlamentari accese de moralitate și conștiință și îl trimit pe Boc să-și adune altă trupă de competenți.

Eu, guvernul cel nou, mă gândesc la următoarele:

1. Obiectivul guvernării în 2009 – realegerea lui Băsescu

2. Metodele atingerii obiectivului:

2.1. îndeplinirea promisiunii “Să trăiți bine!”. Dacă guvernarea Tăriceanu n-a reușit să se achite de promisiunea prezidențială în 4 ani doar nu s-o aștepta nimeni de la noi să ne iasă manevra până de alegeri așa că metoda asta pică.

2.2. mergem pe schema de mai jos:

1. sărbătorim Crăciunul, Revelionul, Sfântul Ion, Boboteaza etc. ca niște buni creștini ce ne aflăm.
2. în Ianuarie ne revenim după sărbători. Oricum nici iarba nu crește la începutul anului, n-avem de ce ne stressa prea tare.
3. de prin februarie începem să ne chiombim în buget, să ne plângem de greaua moștenire primită de la predecesori, să-l înjurăm pe Tăriceanu și ai lui că numai ei sunt de vină pentru că n-avem noi bani de cheltuit.
4. zi de zi înjurăm pe toată lumea din jur (ăia răi care-au cauzat criza mondială), băncile care nu vor să dea banul, mogulii și oligarhii care are firme și bani și nu vrea să plătește taxele la stat. Evident numai mogulii și oligarhii lor (PNL, UDMR poate) e bandiți.
5. în final îi înjurăm și pe găozarii din presă care nu ne recunosc meritele și faptul că oricum, în situația dată noi am salvat tot ce se mai putea salva.

Asta ne-a promis SuperBăse prin gura trompetei sale Boc, primul ministru “da șefu!”. Nici nu s-ar putea să fie altfel decât cel mai valoros Guvern, că doar nu degeaba are 73% susținere în Parlament. S-a făcut voia poporului, nu?

Avem un Guvern interesant:

• ministrul economiei va fi fostul patron al ministrului finanțelor
• ministrul pentru relația cu Parlamentu (ce-o face ăla numai ei știu) e ginerele ministrului agriculturii
• ministrul dezvoltării regionale și locuinței e un vameș
• ministrul comunicațiilor și societății informaționale e un absolvent al facultății de comerț
• ultima, dar nu cea de pe urmă, ministresă la turism e “Blonda de la Golden Blitz”, aka Nuți Udrea, cea mai blondă dintre blondele Președintelui.

Întărâtat de analiza lui Dan Popa, foarte pertinentă de altfel, am aruncat și eu un ochi pe așazisul program de guvernare “de dreapta” al coaliției de guvernare FSN 2. Nu sunt eu nici pe departe vreun expert, dar sincer fițuica asta compusă de mințile luminate ale celor mai puternice două partide ale momentului (+PC) mi se pare ori o tentativă de campanie electorală ori o hârtiuță făcută doar așa, să fie. Bănuiesc că domnii Boc și Geoană au acces la un calendar, să vadă că suntem în luna decembrie și că alegerile au trecut, așa că nu mai e nevoie să redacteze documente cu promisiuni de campanie. Gata, s-au ales, s-au aliat, au 70% din Parlament, nu mai e nevoie să ne aburească cu ce-o să facă și ce-o să dreagă. Ar fi timpul să ne zică mai ales cum o să facă ce-o să facă.

Ce mă așteptam eu în ignoranța mea era la un docoment plin de tehnicalități, indicatori, tabele, tabelașe, grafice, proiecții, estimări, etc, din care să nu înțeleg nimic dar care să-mi dea impresia că autorii chiar au habar de ce-o să fie. Ce înțeleg eu din acea fițuică e cam așa:

• în mod oficial vine criza în România. De parcă nu vedem cu toții, era nevoie să semneze Boc cu Geoană o țidulă în care să ne comunice acest fapt.
• nimeni n-are nici o idee concretă despre ce măsuri ar trebui luate pentru limitarea efectelor. Facem cruci, batem mătănii și așteptăm soluții de la UE, că doar de-aia ne-am integrat ca în caz de pericol să aibă cine ne scoate din budă.
• “guvernare de dreapta construită în jurul PD-L” se va face cu măsuri de stânga: creștem salarii, creștem pensii, subvenționăm ici, subvenționăm colo, dăm bani din buget și în stânga și în dreapta. A, stai, în același timp mai reducem și niște taxe pe ici pe colo – deci da, suntem de dreapta.
• nu suflă nimeni nici o vorbă despre surse de finanțare, singurele de care se vorbește ar fi cele care vin de la UE. Cred că nenii ăștia n-au aflat încă o chestie, UE este ea însăși în criză, drept urmare e foarte posibil să mai taie din cheltuieli. Primii pe listă o să fie probabil cei care au știut cel mai bine să-și bată joc de finanțările oferite până acum. Ia ghiciți voi oare care-or fi ăia?

Nenea Băse, președintele nostru drag, ne-a desemnat miercuri un candidat de prim-ministru în persoana lui “dragă Stolo”. Și mai mult, în imensa sa grijă față de poporul care l-a ales, vrea ca neapărat viitorul guvern să îndeplinească două condiții: să i se subordoneze total (vezi nominalizarea premierului) și să aibă o “majoritate consistentă” în Parlament.

Prima condiție o înțeleg, probabil președintele merge pe principiul din bătrâni că cine s-a fript odată cu ciorba suflă și-n iaurt. Dupa experiența cu Tăriceanu, care în nemernicia lui a mușcat mâna care l-a pus premier și și-a permis să-l pună la punct pe el, marele Băse, și să nu-i fie slugă credincioasă așa cum s-ar fi cuvenit, acum nu-și mai permite să riște cu cine știe cine (vreun pedelist sau, Doamne feri, vreun pesedist). Dacă acum patru ani s-a țepit și nu i-a ieșit socoteala cu guvernul Alianței D.A. – că ăia răi din PNL s-au ofuscat când s-o pus problema să servească drept lacheii Cotroceniului – a venit vremea să încerce și o cumetrie cu tabăra social-democrată dar în alte condiții – cu Stolo moț la palatul Victoria – să nu cumva ca proaspeții aliați să calce iar în străchini ca liberalii. 

Cu a doua condiție am eu o problemă, nu prea pricep ce consideră Băselul că-i aia “majoritate consistentă”. Unanimitate? La modul la care negociază PD-L-ul s-ar zicea că aia vrea să-i asigure marelui cârmaci – vreo 80% în Parlament. Poate se întreabă cineva ce-i rău în asta? Sau care-i diferența între 70% sau 80% în Parlament, că ori cu una ori cu alta nu tot majoritate se cheamă? Ei bine, există o mică mare diferență: când ai 80% ai posibilitatea de a modifica după voie, când vrei, legi organice – alea care necesită majoritate de peste 2/3 pentru a umbla la ele – chiar și atunci când prezența parlamentarilor în sală e ca de obicei (adică destui trag chiulul). La 70% ar fi un pic de stress, că trebuie să-ți aduni cam toți vitejii și 5-10 trădători îți pot încurca socotelile.

În plus mai este un motiv pentru care Băselul, și implicit portavocile prezidențiale pedeliste vor și UDMR la guvernare: cu ajutorul lor pot să-i țină mai bine în frâu pe PSD. Ar fi un semn că au învățat lecția pe care le-a predat-o Tăriceanu acum doi ani când i-a zburat pe miniștrii PD din guvern. Acu rămâne de văzut care-i mai bățos – că până la urmă foamea-i mare la amândoi urmașii FSN-ului și nici unul nu pare dispus să dea drumu la ciolanul pe care li-l agită Băselul în față.

Până una alta, orice-am zice sau am vrea noi, negocierile continuă!

Atenție, s-a dat drumul la maimuțe . Cu alte cuvinte bag seamă că s-o pornit campania cea electorală, că mai toți liderii s-au apucat să se dea în stambă:

• Geoană oferă bani la căpșunari
• Boc vine cu idei crețe de parlament unicameral (ideea în sine e ok, da’ tare cred eu că e numai un bullshit electoral – că ei cum așteaptă să câștige alegerile cred ca s-ar bucura să aiba vreo 1000 de parlamentari )
• Tăriceanu dă cu paru’ după Stolojan

Adică să citim programul de guvernare.

Cred că nenii de la PDL, care au votat în unanimitate (ce-mi place asta cu unanimitatea, îmi aduce aminte de alegerile de la congresele PCR) nominalizarea lui Stolojan pentru post de prim ministru, sunt niște “băeți” foarte hazlii. Am citit ce s-a publicat pe HotNews legat de Marea Adunare Națională Pedelistă și de programul de guvernare cu care ies la bătaie și îmi permit să fac câteva observații:

• avem un candidat desemnat în unanimitate. Această unanimitate cred că înseamnă una din două: ori n-a existat nici o concurență internă în partid (n-au vrut, n-au putut, etc) ori comanda a venit de la Cotroceni (via Coreea de Sud unde e în vizită acum Băselul)
• avem un program de guvernare ce se vrea de dreapta – dar pute a socialism de la 100 de km (de autostradă portocalie) – creștem salarii, creștem pensii, construim locuințe sociale, subvenționăm agricultura și altele. Intenția în sine e lăudabilă, doar că nu zice nimeni de unde o sa scoată banii – iar experiența ne învață că toate costurile astea vor fi acoperite din taxe peste taxe pe spinarea contribuabilului.
• a dispărut tema cu lupta anticorupție (probabil că e cam greu să lupte ei împotriva lor )

• a bătut PSD la București – într-adevăr faptul că au un primar de sector în București și majoritatea în consiliu prin alianța cu PNG este o victorie zdrobitoare, în plus știe toată lumea că dacă câștigi Bucureștiul vei fi automat victorios și la alegerile generale. Cum naiba de n-au aflat asta și PSD-ul și și-au permis să câștige alegerile in 2000 și înainte în condițiile în care pe București erau varză ?
• PDL și-a dublat scorul de la localele din 2004 – o adevărată realizare în condițiile în care a cheltuit de 100 de ori mai mult și au condus în topul pomenilor electorale

În final candidatul la postul de premier ne-a lămurit ce ne așteaptă din toamnă în cazul în care le iese pasiența – o minunată alianță PDL-PSD , pentru că bănuiesc că nimeni nu e atât de naiv încât să își închipuie că are vreun partid cea mai mică șansă să se apropie de 50%. Dar nu mă mir, sunt convins că pedeleii se vor bucura să împartă din nou ciolanul cu vechii lor colegi din FSN.