Mi-a explicat Băselul cum stă treaba cu “trăitul bine”. Uite-aici pe HotNews.

Rețeta e simplă, să aștept un pic, vreo 15-20 de ani (evident cu condiția să-l votez acu pe el și pe ăia pe care o sa mi-i recomande el ulterior).

Bă dom’ președinte, dă-o mă dracu’ de treabă, nu puteai să zici așa in 2004? Că io am fost mai prost, și mă așteptam să trăiesc bine acu, nu peste 20 de ani… Trebuia să zici frumos, “Să trăiți bine în 2024-2029!”.

Revenind la lucruri serioase, am impresia că nenea ăsta a luat-o razna complet. Toată lumea nu știe cum să se târâie de pe-o zi pe alta, nimeni nu știe ce va veni într-o săptămână sau într-o lună, doar Băsescu face acum proiecții pe 15-20 de ani.

Ieri, 7 iunie 2009, s-a mai desfășurat o tură de alegeri în România, ocazie cu care am reușit din nou să ne facem de râsul Europei atât prin modul de desfășurare al alegerilor, cât și al rezultatelor. Am reușit să trimitem în Parlamentul European personaje ca Gigi Becali, Vadim, EBA și, mai ales, am reușit să regizăm un circ de toată frumusețea.

Tocmai când aș fi zis că deja nu se mai poate întâmpla nimic surprinzător, ei bine, s-a întâmplat: pentru prima dată după ’89 am avut de-a face cu o fraudă “pe față”, experimentul numit EBA. Manevra, pentru că nu mă poate convinge nimeni că mișcarea cu “candidatul independent” nu a fost una premeditată și pregătită cu grijă, a fost făcută cu dublu scop:

1. să asigure “victoria” portocalie – ies la egalitate cu PSD-PC “pe bune” dar îi fac la lanț prin faptul că independenta vieții se reînscrie în partid

2. să ne demonstreze că poporul român e caracterizat în primul rând de prostie

Marii câștigători ai acestor alegeri nu sunt însă cei care se împăunează azi cu victoria, în speță PD-L și PSD, ci PRM-ul, singurul partid neparlamentar din România care reușește performanța de a trimite două personaje (Vadim și Becali) în Parlamentul European. Alți mari câștigători sunt UDMR-ul, care reușeste la rândul său să obțină un scor dublu față de poziția lor “normală”, dar în acest caz n-aș putea spune că este meritul partidului cât rezultatul participării foarte scăzute la vot.

Să revenim însă la marea înșelătorie marca Băsescu. Deja am văzut reacții (vezi comentarii pe HotNews) ale portocaliilor, care ne explică nouă cum PD-L-ul a învins detașat deoarece voturile pentru EBA se adaugă la cele ale partidului, în concluzie rezultând că portocalii sunt cel mai mare și mai mândru partid. Eu sunt de părere că în cazul  EBA este vorba de o fraudă grosolană, împachetată însă într-un ambalaj perfect legal. Era evident că dacă prințesa casei prezidențiale era plasată pe un loc eligibil pe lista partidului tatălui ei, partidul ar fi fost dezavantajat și probabil cu toată mobilizarea, autobuzele, urnele mobile și listele suplimentare nu ar fi reușit să adune mai mult de cât au luat așa. Acum însă, după ce se numără voturile și EBA câștigă “prin forțe proprii” un loc în PE, nimeni n-o poate împiedica să dea voturile pe care le-a primit partidului prezidențial, și uite așa partidul care câștigă 10 mandate la vot reușește să trimită 11 reprezentanți la Bruxelles.

Toată această manevră josnică nu poate decât să provoace greață, silă, și să ofere și mai multe motive oamenilor pentru a nu se prezenta la urne. În orice caz, după țigănia la care am asistat ieri, nu mai pot să condamn pe nimeni din cei care nu s-au prezentat la vot, chiar dacă încă voi continua să sper că dacă prezența la urne ar fi fost mult mai mare poate rezultatele ar fi fost un pic mai puțin halucinante (UDMR la vreo 5% și PRM afară)

Via HotNews – ministerul apărării neosovietic de la Moscova ne explică, frumos și cu dicție, cine a provocat al doilea Război Mondial. Cum, nu știați? Polonia!

De ceva vreme încoace diverși neni din guvern, în frunte cu Boc, ne explică frumos și cu dicție ce super idee au ouat pentru a împușca mai mulți iepuri dintr-un foc: oferă un tub de oxigen proaspăt pieței imobiliare și implicit firmelor de construcții și mai pun o cărămidă la construcția ce ar trebui să ducă la deblocarea creditării. Și pentru că toate ideile geniale trebuiau să aibă un nume numai bun de folosit într-o campanie electorală, i-au zis “Prima casă”.

Pe scurt, ideea e simplă și clară: prin acest program statul pune la dispoziție un fond de garantare de un miliard de euro, fond care va putea fi utilizat ca garanție pentru un credit ipotecar cu următoarele caracteristici:

- garanția acoperită de fond să nu depășească 60 000 euro

- dobânda să fie “mică” (nu a explicat nimeni exact cât consideră guvernul o dobândă “mică”)

- banca să accepte ca avans 5% din valoarea creditului

- solicitantul să nu dețină o locuință în proprietate și să nu fi beneficiat înainte de vreun credit ipotecar

La prima vedere treaba pare să sune al naibii de bine, dar dacă o luam un pic la disecat se cam strică. După umilele mele cunoștințe, un credit ipotecar presupune din start faptul că imobilul achiziționat se constituie ca garanție. Faptul că statul mai oferă încă o garanție în plus prin acel fond înseamnă practic că banca poate acorda un credit acoperit în proporție de până la 200% cu garanții extrem de solide (chiar dacă imobilul ajunge să nu mai valoreze absolut nimic banca recuperează banii de la fond). Dar șmecheria este cu totul alta, după declarațiile unor bancheri această garanție suplimentară afectează exclusiv costul de risc, iar efectul este de maxim un punct procentual la dobândă, în condițiile în care accesarea garanției implică costuri de 2, 2.5 % din suma garantată. Cu alte cuvinte o bună parte din ce se economisește în timp (un punct procentual în plus sau în minus se simte considerabil la un credit pe 20 – 25 de ani) trebuie plătit “up-front” pentru a putea accesa fondul de garantare.

O a doua chestie este cea legată de avans. Reprezentanții guvernului repetă mereu un procent magic, 5%. Adică vezi doamne, vei putea lua un credit ipotecar de 60 000 cu un avans de 3000 de euro. Uită să spună de deja se pot contracta asemenea credite (chiar cu avans 0% la unele bănci) dar că rata lunară este undeva între 470 – 870 euro pe luna (DAE intre 9% și 18%) (informațiile sunt de pe FinZoom.ro). Ei bine, pentru ca o familie de două persoane să poată plăti o asemenea rată se presupune că veniturile nete minime (în condițiile în care nu mai au alte credite) de aproximativ 1500 euro, adică 6000 ron/lună. Din câte mai știu eu salariul MEDIU din România e undeva pe la 1200- 1300 lei, ceea ce înseamnă că gradul de indatorare pentru o familie de două persoane plătite cu salariul mediu pe economie ar fi de 75%. Nu știu dacă am pierdut eu cumva contactul cu realitatea, dar a avea 6000 lei/lună din salariu nu e chiar la îndemână oricui, mai ales dacă vorbim de persoane pentru care acest program ar trebui să fie soluția pentru a putea accesa un credit ipotecar.

Părerea mea este că scopul real al programului este unul în principal electoral, iar obiectivul de a vinde 50 000 de locuințe este unul cel puțin utopic. Nu văd nicăieri nici un fel de avantaj pentru cei cu venituri mici. Singurii “câștigați” ar fi din nou speculanții de pe piața imobiliară, care acum sunt afectați de faptul că băncile evaluează proprietățile care ar putea fi aduse în garanție mult sub prețul cerut de ei. Deocamdată, din câte văd eu, acești 60 000 de euro de la stat nu pot face nimic altceva decât să revigoreze vânzările la prețuri supraevaluate.

După cum spuneam de ceva vreme încoace, Băselul ESTE în campanie electorală. Tot ce face, tot ce spune, tot ce mișcă este alimentat de dorința de a obține un al doilea mandat și de a își îndeplini visul de a sta 10 ani la rând la Cotroceni.

Cele mai recente evenimente, mai exact vizita din Franța, ne arată foarte bine ce ne va aștepta în decursul anului acesta: vom asista la o combinație de circ, teatru și scandal de colț de stradă. Deja Băsescu joacă la 10 capete și din câte văd eu deja și-a pregătit câte un discurs pentru fiecare categorie de electorat posibilă.

În Franța, la întâlnirea cu un grup de membrii ai comunității românești de acolo, președintele în exercițiu ne-a arătat o față pe care aproape că o uitasem, aceea de “spășit”. Băsescu a explicat cum el, în marea lui înțelepciune și spre binele țării, și-a călcat principiile și s-a asociat cu inamicul public nr.1, PSD-ul, pentru a guverna în această perioadă de criză economică. Ba mai mult, a mai debitat o enormitate, și anume aceea că ar fi vrut să realizeze un guvern de uniune națională (aducând și PNL și UDMR la putere).

Am impresia că Băsescu e ori inconștient și nu realizează faptul că nu suntem toți niște retardați amnezici, ori e un demagog și un manipulator fără pereche.

Mi-e “milă” de Băsescu. Omul ăsta e în plină campanie electorală pentru a fi reales și și-a ales calea pe care-o știe cel mai bine, cea mizerabilă.

Direcțiile de campanie pe care le-am identificat până acum sunt:

1. victimizarea – el, săracul președinte, legat de mâini și de picioare (păcat ca nu și cu călușul în gură) de către Constituție, nu a avut pârghiile pentru a “face ce trebuie” iar guvernele cu care a lucrat au refuzat să îl asculte

2. atacuri murdare la adresa inamicilor politici și din presă: primul pe listă, Tăriceanu, următorii Vântu și Voiculescu și lista este deschisă

3. construirea unei viziuni apocaliptice asupra viitorului apropiat: ne-a anunțat prăbușirea iminentă a sistemului public de pensii și, mai nou, faptul că este foarte posibil ca degenerarea situației economice sa ducă în curând la o criză socială

Evident, actiunile făcute pe fiecare din direcțiile de mai sus sunt construite pe un amestec de: 10% adevăr, 10% “sentiment”, 20% înverșunare și 60% minciună. Dacă analizăm absolut orice declarație făcută de președinte din 2004 până azi vom observa că:

- a revenit frecvent cu “clarificări” care să dreagă busuiocul

- are idei puține dar fixe

- de fiecare dată altcineva este de vină și există o “conspirație” împotriva președintelui

Acestea fiind spuse nu mă mai miră declarațiile de aseară de la TVR, declarații venite în completarea asumării responsabilității asupra legii majorării salariilor profesorilor, în care Băsescu a ținut să indice clar vinovații “reali” care sunt exact oamenii care s-au opus acelei inițiative aberante: Tăriceanu și Vosganian. În stilul caracteristic, președintele a lansat acuzații grave fără a clipi și fără a avea nici un fel de dovezi, ba mai mult s-a contrazis în explicații, spunând că într-adevăr Tăriceanu l-a avertizat că nu vor exista bani pentru aplicarea legii, dar cică datele pe care le-ar fi prezentat Vosganian ar fi fost false deci avertismentul a fost ignorat.

Mai mult, Băsescu are tupeul nesimțit de a spune că cine spune acum că în decembrie 2008 știa ca va veni criza este un mare mincinos. Asta după ce în noiembrie 2008 campania electorală a tuturor partidelor s-a construit pe minunatele “planuri anti-criză”, iar în același decembrie domnia sa gira o alianță ultramajoritară motivând exact subiectul numit “criză economică”.

Concluzia este una singură, Băsescu ne crede ori proști ori amnezici!

Via HotNews am aflat că în curând se va organiza Târgul imobiliar Condominium. Unde dragii de “dezvoltatori” (a se citi rechini, țepari, șmenari, șperțari) din domeniu se întrec în a oferi reduceri de 10-30%, locuri de parcare “gratis” pentru primii clienți, și alte oferte de același calibru. Bineînțeles că majoritatea vizitatorilor care o să se deranjeze să-i treacă pragul vor fi, din nou, oameni cu puțini bani și cu mult timp liber, că nu văd de ce ar fi târgul ăsta o excepție de la regulă.

Din ofertele senzaționale amintim:

1. apartamente la “super-ofertă” de 750 – 2200 Euro/mp – probabil fără TVA. Asta în condițiile în care euro a săltat cu 20% față de valoarea din toamna lui 2008, iar BNR-ul ține băncile bine în lesă pentru a nu acorda credite.

2. loc de parcare “bonus” pentru cei care “fac rezervare” în timpul târgului. Ăștia încă visează la vremurile bune de acu un an și ceva când își puteau permite să ceară cu nesimțire 20 000 de euro sau mai mult pe 2 mp de asfalt și juma’ de kil de vopsea în fața blocului, cu acces direct în stada plină de noroaie (că de, e treaba primăriei să facă drum, nu a dezvoltatorului)

3. un proiect în Brașov, de 150 de apartamente, aflat în stadiu de “autorizare”. Adică, pe înțelesul tuturor, aflat pe o fițuică și așteptând la mila(sensibilitatea la șpagă) a autorităților pentru a primi aprobările necesare. Ăștia încă mai speră să aghețe niște fraierici care să le cumpere poveștile lor sub formă de prezentări in PowerPoint și să marce banu’. 

Într-adevăr, ofertele sunt de nerefuzat, și numai reaua voință a clienților orientați spre chilipir stă în calea fericiii și căpătuirii respectivilor “dezvoltatori”, care vor ei să construiască și să facă un bine țării.

Ce refuză să înțeleagă acești distinși “investitori” în dezvoltarea imobiliară este că, cu ocazia crizei ăsteia care n-a lovit, s-a cam dus baba cu colacii. Chit că le convine sau nu, vor trebui să intre și ei în normalitate, și anume să uite de chestii cum ar fi vânzări de imobile “în stadiu de proiect”, prețuri astronomice nesusținute de nimic (ceri xxxx euro/mp pentru că “ăstea sunt prețurile pe piață”), etc. Vor trebui ori să facă rost de bani, să construiască pe banii lor și să scoată la vânzare imobile “la gata”, inclusiv cu toate actele rezolvate a.î. tot ce mai are clientul de făcut este să intabuleze “achiziția” pe numele lui. Suprinzător sau nu, ăsta este modul în care decurg afacerile imobiliare în lumea civilizată, nimeni nu dă bani pe povești despre “ce-o să fie”, mai ales când e vorba de apartamente de bloc într-un complex rezidențial.

Anii trecuți au fost un adevărat rai pentru cei care s-au trezit peste noapte mari “dezvoltatori imobiliari” – mă refer la cei care trânteau un proiect impresionant pe care nu-l puteau susține financiar și încercau să-l vândă de pe hârtie și să obțină profituri de minim 2-300%. Vremurile alea au apus momentan, și mi-e greu să cred că vor mai veni prea curând.

De câteva zile urmăresc blogul lui khris și pot spune că am găsit acolo posturi interesante și bine scrise, mai ales la sectiunea “Economic”. Pe partea de politică însă observ o orientare destul de clară a autorului către tabăra portocalie, orientare care probabil stă la baza unor articole de genul acestuia, articol preluat și de HotNews.

Văd că respectivul post readuce în atenția cititorilor subiectul favorit al portocaliilor: “Tăriceanu e de vină”.  Vă supun atenției următoarele citate:

“refacerea FSN-ului se datoreaza in primul rand incapatanarii cu care acesta s-a tinut de functia de prim-ministru. Tot din acelasi motiv, avem acum un guvern tip struto-camila in care baronii PSD sunt bine reprezentati, nu direct ci prin oamenii lor ajunsi in pozitii cheie.“

“Ceea ce nu inteleg insa sunt criticile legate de incompetenta actualului guvern, critici generate in primul rand de faptul ca d-nii Boc, Pogea & co par incapabili sa curete mizeria lasata de guvernul condus de dl Tariceanu.“

“constat ca tupeul acestor domni este unul maxim: nu exista nici o urma de regret sau vreo “mea culpa” strecurata discret in ploaia de acuzatii aruncate asupra actualului guvern“

Ideile exprimate sunt cred destul de clare:

1. cui nu-i cade bine la stomăcel alianța PDL-PSD-PC e invitat să dea cu pietre în liberali și mai ales în Tăriceanu (mă mir că l-a uitat pe Patriciu), care se fac vinovați de păcatul de moarte de a fi refuzat rolul de preș al picioarelor lui Băsescu într-o eventuală alianță cu portocalii. 
2. guvernul actual este format din “jumătatea bună” pedelistă, cu oameni responsabili și de valoarea recunoscută (vezi Berceanu, Videanu, Udrea) și “jumătatea rea” pesedistă care adună pilele baronilor locali. Cine-i de vină pentru situația asta? Cei care-au semnat protocolul actualei alianțe? Nu! Boc, care i-a desemnat miniștri (că doar știm bine, premierul desemnează și revocă miniștri)? Nu! Băsescu, care ne-a promis un guvern cu o majoritate solidă în ziua în care s-au anunțat rezultatele votului? Nu! Cine-o fi atunci de vină? Evident, Tăriceanu.
3. actualul guvern nu poate fi criticat. Ei săracii au venit de pe lună, nu știau în ce se bagă și nu puteau bănui oare ce “grea moștenire” le-a lăsat guvernarea anterioară.
4. treaba partidului ajuns de la guvernare în opoziție este să-și pună cenușă în cap și să-și ceară scuze publice actualilor guvernanți. Asta ar fi probabil ideea de “opoziție constructivă” acceptată de portocalii.

Atât articolul, cât și ideile avansate par a fi cele ale acelor simpatizanți și votanți ai PDL care sunt acum frustrați de faptul că eroii lor au căzut la pace cu balaurul roșu si corupt și au pus-o de-o guvernare. Sunt cei care au fost amăgiți de toată abureala aia cu “noi suntem adevărata forță de dreapta din România” debitată de Boc&co, cei care au uitat marile realizări din istoria de câțiva ani acestui partid (desprinderea din FSN, ruperea CDR-ului și a alianței D.A.).

Legat de guvernarea  Tăriceanu observ că toți “analiștii” dau dovadă de o memorie extrem de scurtă, nimeni nu vorbește decât de ultimul trimestru al lui 2008 și deficitul bugetar pe care-l lasă în urmă. Toată lumea uită un aspect minor, și anume acela că nivelul de trai în România a crescut enorm în ultimii patru ani. Să se fi întâmplat asta exclusiv ca un efect al aderării la UE? N-aș prea crede. Nu spun că a fost o guvernare perfectă, fiecare executiv își are realizările și eșecurile lui, dar nu cred că este corect ca performanțele acestuia să fie judecate doar prin prisma ultimelor câteva luni de mandat, care în 2008 au și coincis cu instalarea efectelor crizei economice și financiare mondiale. 

În final văd că simpatizanții PD-L și-au însușit de minune deviza partidului favorit: “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”.

Din partea opoziției (așa firave cum e ea) vă doresc numai “succesuri”

Zice Adevărul că, citez, “polițele CASCO rămân neprofitabile“. Dacă intrăm în articol de fapt vedem că societățile de asigurări spun că per ansamblu, atât polițele RCA cât și CASCO le provoacă pierderi. Mai mult, situația asta există în condițiile în care 80% din cei asigurați nu înregistrează daune.

Ei bine, având în vedere halul în care asiguratorii au scumpit polițele (atât RCA cât și CASCO), introducerea franșizei de eveniment de 100 de Euro și procentul de 80% al celor care nu au daune este evident că aceste societăți de asigurări ori au un management complet neperformant, ori undeva apar diverse furăciuni. Este imposibil ca 20% din clienți să genereze pierderi atât de mari.

Părerea mea e că acest articol se încadreză într-o campanie de intoxicare prin mass-media dusă de societățile de asigurări pentru a justifica într-un fel majorările de tarife care ne așteaptă din 2009. Deja sumele plătite pe asigurările auto în România le depășesc pe cele plătite în alte state ale UE, și cu toate acestea asiguratorii încă se plâng că sunt în pierdere și aruncă vina pe șoferi, care la rândul lor aruncă vina pe starea infrastructurii. Este adevărat că starea infrastructurii generează probleme tehnice și uzuri premature autovehiculelor, dar acest gen de “daune” care sunt cele mai frecvente nu sunt acoperite de nici un fel de poliță de asigurare. Nu cred că merge nimeni la asigurator să-și schimbe elemente de suspensie, direcție, etc. – cele care au cel mai des de suferit din cauza drumurilor de pe la noi.

Ceea ce ar trebui să facă asiguratorii ar fi în primul rând să investigheze corect diversele evenimente asigurate (de suficient de multe ori se comit fraude cu acordul mutual al Poliției – foarte multe situații de tamponări cu vină comună, în care ambele părți își repară mașinile pe asigurare RCA), să urmărească mai strict facturile de service (este bine știut că majoritatea service-urilor auto practică două grile tarifare – una pentru reparații făcute “pe banii clientului” și alta, la prețuri mult umflate, pentru reparații pe CASCO) și, de ce nu, să își revizuiasca structurile de costuri.

Din ciclul: Uite-așa se ciordesc beneficiile unei pomeni electorale!

Domnul președinte Băsescu ne-a dat azi o lecție despre cum să faci pentru a poza în salvatorul națiunii și cum se fidelizează electoratul. Via HotNews am aflat declarațiile făcute de președinte cu ocazia promulgării legii majorării salariilor profesorilor. Care majorare? Aia de 50% criticată de toți cei care au cât de cât idee despre starea economiei românești.

O să încerc să fac o listă de minciuni spuse cu seninătate de Băsescu cu ocazia conferinței de presă:

1. ”Intreaga clasa politica a semnat strategia pentru un invatamant performant, iar promulgarea legii era oportuna in acest context. Cu actuala salarizare este imposibil ca in sistemul educational romanesc sa intre dascali care sa pregateasca tanara generatie, sa ii invete pe copii limbi straine, IT, fizica sau matematica. Niciun absolvent bun de facultate nu vine in invatamant pe un salariu de 700 de lei”. Să înțelegem că președintele susține că cu 1150 lei pe lună o să se înghesiue absolvenții aceia valoroși să intre în sistemul de învățământ? Plus că majorarea puternică se va simți mai ales la cei care au vechime în sistem și nu la cei noi intrați.

2. “Semnarea de catre sindicate a strategiei de reformare a educatiei este garantia ca va fi asigurata o mai buna calitate a educatiei in schimbul majorarii salariilor.” HA HA HA HA! Dormiți liniștiți, sindicatele din învățământ lucrează pentru voi! Mie chestia asta cu asigurarea unei mai bune calități a educației în schimbul majorării salariilor îmi pute tare. Pute a ȘANTAJ!

3. “Am speranta ca majorarea salariilor profesorilor nu va genera tensiuni sindicale. Fac un apel la sindicate sa astepte terminarea alegerilor si instalarea unui nou guvern. Dupa instalarea unui nou guvern se va inchide ideea salarii pentru voturi. Se vor da salarii contra cresterea calitatii.” Hai măi domnu’ președinte, chiar așa de proști ne crezi? După ce toate sindicatele bugetarilor au urlat că vor majorări comparabile cu cele din învățământ veniți dumneavăstră cu speranța ca nu vom avea tensiuni sindicale? Păi deja este vorba de mari tensiuni sindicale! Iar după instalarea unui nou guvern se vor da în continuare salarii contra voturi, că vin alegerile prezidențiale!

Dintre toate cea mai gogonată mi se pare aia că salarii mai mari atrag după sine creșterea performanțelor sistemului de învățământ. Părerea mea e că efectele vor fi următoarele:

1. performanța sistemului nu va fi afectată, se va continua trendul descendent și profesorii vor da vina pe elevi, la fel ca și până acum.

2. vor urma revendicări și presiuni din partea tuturor celorlalte categorii de bugetari.

3. se va adânci ruptura care există între angajații din mediul privat și bugetari și se poate ajunge chiar la mișcări sociale din cauza aceasta. Mai e nevoie de câteva asemenea măsuri și angajații bugetari vor fi priviți ca și “clasa exploatatoare” suge sângele contribuabililor.

Dă doamne să n-am dreptate cu previziunile astea!