Browsing Tag

comentarii

la grămadă...

Oare ce-o să ne aducă 2010?

5 Ianuarie 2010

Au trecut sărbătorile (cel puțin pentru majoritatea dintre noi), lumea s-a cam întors la lucru (fără prea mult chef, sunt sigur) așa că putem să ne gândim deja la ce o să ne aducă anul 2010.

Băselul, care văd că după ce s-a reales e la refacere și încă sărbătorește, că nu i-am prea auzit pliscul de ceva vreme, ne zice că 2010 ne va aduce ieșirea din criză. Mă întreb oare dacă vom ieși din criză intrând în colaps, sau cum? Cu guvernul ăsta de doi bani (Boc țșpe), guvern incapabil să facă ceva constructiv în 2009, nu știu ce șanse sunt ca România să o ia într-o direcție bună.

Din punct de vedere politic mă aștept la un an mult mai liniștit decât 2009, din simplul motiv că nu se preconizează nici un fel de alegeri în viitorul apropiat, mai exact până prin 2012. Un alt motiv este componența guvernului, care este acum unul majoritar PD-L și petecit cu UDMR și traseiști (a se citi “independenți”). De data asta Băselul a reușit să construiască o majoritate “solidă”, unind în jurul partidului său pe toți restul de fomiști din Parlament și obținând așa o majoritate subțire (un pic peste 50%) dar suficientă.

Din punct de vedere economic mă aștept la continuarea “capodoperei” începută în 2009. Cuvântul de ordine va fi în continuare de a stoarce tot ce se poate stoarce de pe urma firmelor private, cu precădere IMM-uri, statul va rămâne în continuare cel mai mare și lacom client al băncilor, ne vom ploconi la FMI și UE pentru bani și vom încerca tot felul de șmecherii (vezi taxa de poluare, impozitul forfetar, etc) pentru a ne târî înainte. Clientela statului (care deja se confundă aproape integral cu clientela portocalie) va prospera în continuare, iar restul lumii se va descurca după cum poate fiecare.

Anul 2010 va fi din nou unul în care un subiect mereu fierbinte va fi cursul EURO. Mai mult ca sigur vom avea din nou parte de evoluții întreținute mai mult de intervențiile BNR decât de mersul economiei și presiunea pe leu va fi din ce în ce mai mare (explicația e destul de simplă, peste economia românească bazată în special pe comerț cu produse importate se va adăuga faptul că va trebui să plătim o parte din datoriile făcute anul trecut). Legat de un pronostic asupra cursului de schimb al EURO, mă aștept ca acesta să se învârtă în jurul valorii de 4.5 (+/- 0.3 lei), adică în jurul valorilor înregistrate în noiembrie 2009. Nu prea văd cum s-ar putea susține un curs mai mic, dar în același timp nu cred că BNR ar lăsa cursul să o ia spre valori de 5 atâta timp cât vor avea suficiente fonduri (chiar dacă sunt din împrumuturi) pentru a interveni în piață.

Din punct de vedere al prețurilor, sunt convins că ele vor crește în special la mâncare, utilități și bunuri de consum. Experiența ne-a învățat că în România primele scumpiri se fac în zonele de strictă necesitate, acolo unde se știe sigur că oamenii vor înjura, vor strânge din dinți si vor plăti.

Cu alte cuvinte, după părearea mea 2010 va fi o continuare “firească” a lui 2009, sub aceeași conducere atentă a echipei Băsescu, Boc, Videanu, Blaga, Berceanu, Udrea. Are cineva curaj să-și faca vreun plan optimist?

me hate...

Măsura hărniciei românești

28 Octombrie 2008

Există o serie de mituri despre români cum ar fi cele care laudă hărnicia, ospitalitatea și alte calități. Cu ospitalitatea ne-am cam lămurit, e suficient să vedem ce servicii avem în turism, care este raportul preț/calitate și o să vedem că suntem undeva departe la coada Europei.

În urma unui studiu făcut în interiorul Uniunii Europene a reieșit că stăm foarte prost la capitolul procentului de populație angajată. Și mai prost stau lucrurile când vine vorba de populația peste 50 de ani, unde numai 40% din populație lucrează. Odată ce suntem sub media Europei la procentul populație angajate (în condițiile în care suntem o economie emergentă) putem spune că mitul ăsta cu hărnicia neamului geto-dac este distrus.

Cauzele situației de la noi sunt multe – cele mai grave sunt cred de natură politică și educațională. Cauzele politice ar fi:

1. sistemul de pensionari anticipate pe baza “ordonanței” – care a creat un număr mare de tineri pensionari

2. sistemul permisiv de acordare a pensiilor pe caz de boală (recent au început să se reanalizeze dosare și au rezultat extrem de multe nereguli)

3. sistemele de pomeni patronate de stat (ajutoare de căldură, ajutoare de mai știu eu ce) împărțite cu două mâini în interes electoral (atât intre alegeri cât și în campanii)

Mai grave sunt cauzele legate de educație – foarte puțini sunt cei care mai respectă munca, sunt apreciați cei “șmecheri” care “se descurcă, n-au nevoie să muncească” și foarte multe categorii de munci sunt desconsiderate.

Nu vreau să ma leg de subiectul salariilor – deja nu cred că se mai poate vorbi în România de o masă mare de angajați cu salarii de mizerie. Cred că există nemulțumiri la nivelul angajaților, tot timpul și peste tot acestea vor exista (nu cred că angajatii din UE sau din SUA sunt entuziasmați de salariile pe care le primesc) dar la noi mai există și un alt fenomen care se agravează, nemulțumirea angajatorilor față de calitatea muncii prestate de angajați. Iar acest fenomen cumulat cu criza economică e posibil să genereze un val de concedieri în viitorul apropiat.

de tot râsul

iPhone

21 August 2008

Isteria e în floare :). La noapte se va întâmpla lansarea oficială a minunăției digitale și de-abia aștept să văd mâine la știri reportaje cu oameni călcându-se în picioare pe la cele câteva magazine Orange unde vor putea cumpăra jucăreaua.

Deja spiritele s-au încins și s-au format două tabere care se înjură cu spor: pe de o parte sunt cei revoltați de politica de prețuri și care consideră telefonul drept o fiță pentru cocalari și prințese, pe de altă parte sunt cei care declară că oricine comentează de preț pentru iPhone este un sărantoc și un amărăștean. Evident de fiecare parte avem de-a face cu obișnuitele exagerări, chestia pe care respectivii n-o înțeleg, sau se fac că n-o înțeleg, este aceea ca iPhone, iPod și mai toate gadget-urile produse de Apple sunt o chestie de “fashion”, iar chestiile astea costă bani și au un public țintă bine studiat.

Nu sunt de acord cu cei care susțin că produsele Apple sunt cele mai calitative care există (vezi laptop-urile, iPod-uri, etc) – pentru categoria de preț la care se vând sunt niște produse OK, dar nu excepționale. Singurul lucru prin care se diferențiază de restul de electronice este design-ul, capitol la care într-adevăr Apple a reușit să dea lovitura.

În concluzie, cumpărând Apple (iPod, iPhone, MacBook, etc) cumperi în primul rând marca (Apple a reușit să-și creeze o imagine de marcă premium de electronice), în al doilea rând design-ul și abia în al treilea rând funcționalitatea. Nici un produs Apple nu strălucește prin performanțe extraordinare, toate sunt undeva peste medie dar mai scumpe decât alte produse echivalente din punct de vedere tehnic produse de alte mărci. Cu toate acestea, un design inspirat și o politică de marketing foarte bine pusă la punct a reușit să le transforme în unele din cele mai râvnite electronice de pe piață.

Later edit:

Se pare că m-am înșelat și că marea lansare a fost de fapt un mare fâs. Să fie oare prețul prohibitiv sau pur și simplu mult mai puțin interes pentru această jucărie decât ne-am fi așteptat?

la grămadă...

Impresii de vancanță

12 August 2008

o săptămână, ~4000 km

  • weekend-ul 2-3 august – drum Brașov-Munchen. No comment
  • 4-5 august –Munchen, oraș superb, poți sta acolo și o lună fără să te plictisești. Una din cele mai noi atractii este complexul BMW Welt – BMW Museum. Impresionant.
  • 6-7 august – Berlin – de asemenea un oraș superb, o adevarată capitală europeană care are foarte multe de oferit (zeci de muzee, sute de galerii de artă, zeci de monumente și locuri încărcate de istorie).
  • 8-9 august – Praga – impresionant prin miile de monumente din epoca medievală excelent conservate.
  • 10-11 august – drum Praga-Brașov. Traficul de coșmar începe de la Oradea și nu se mai termină.

Câteva concluzii:

  • venind de la Vest la Est se văd clar cicatricile lăsate de comunism. Atât în Berlinul de est cât și Praga am văzut clădiri și zone cu o arhitectură tipic comunistă (colecții de blocuri de beton gri, înghesuite, cu ferestre mici și aspect dezolant).
  • în țarile prin care am trecut (Germania, inclusiv fosta Germanie de Est, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria) se lucrează în draci. Am rămas impresionat de modul în care se schimbă lucrurile mai ales în Ungaria (țară pe care am tranzitat-o de multe ori în ultimii 3-4 ani), pot spune că cel puțin în privința infrastructurii au realizat în acești ultimi ani mai mult decât a făcut România de 30 de ani încoace.
  • odata revenit în România te lovești de:
    • foarte multă nesimțire (în trafic, în servicii, etc)
    • dezordine și mizerie, mult mai mult decât în celelalte state foste comuniste
    • lipsa acută a infrastructurii, viteza medie de deplasare cu mașina fiind de aproximativ 60 km/h

Ceea ce este tragic e că, în timp ce în jurul nostru vezi cum lucrurile evoluează în direcția bună, impresia pe care o lasă România este că se bate pasul pe loc. De ani de zile nu s-a construit nici un petec de autostradă, orașele mari se sufocă (dezvoltarea la noi se face aglomerând maximul de clădiri pe minimul de spațiu), iar nivelul de nesimțire al românilor e în continuă creștere. Traficul în totalitatea lui este cel mai infect din câte am văzut, în cei aproape 4000 km parcurși singurul loc unde am stat blocat în trafic a fost în Florești, la intrarea în Cluj, duminică la 10 noaptea, unde era o coadă pe câțiva kilometri pentru că la un moment dat drumul se îngusta. Pe toată porțiunea de drum unde traficul era blocat nu am văzut nici măcar o mașină de poliție, fiecare făcea ce-l tăia capul (mers pe contrasens, forțate depăsiri pe dreapta ignorând marcajul, etc).

de tot râsul

Ce face un parlamentar european atunci când n-are de lucru?

25 Iulie 2008

Răspuns: face propuneri de rapoarte fanteziste cum este acesta.

Parlamentarul care vine cu propunerea – din grupul socialist – este de părere că ar fi cazul să se dea niște legi prin care libertatea de exprimare a indivizilor să fie îngrădită – astfel încât “ăia”, bloggerii, să poată fi trași la răspundere (chiar penal) în cazul în care întrec măsura. Distinsa doamnă nu realizează însă faptul că spațiul virtual nu este sub jurisdicția UE și că orice încercări de a interveni și a controla conținutul de pe web ar asocia UE cu state precum Iran sau China.

Îl așteptăm pe dl. Tucă cu un buchet de flori la ușa biroului distinsei doamne Marianne Mikko (de profesie jurnalistă).

de tot râsul

Încă un mit distrus

11 Iulie 2008

Unul din miturile cu care ne lăudăm noi românii este acela că suntem un popor inteligent. Conform opiniei generale mai toți copii noștri sunt deștepți și oriunde merg sunt primii (olimpiade, etc).

Ei bine, niște oameni răi de la Uniune au făcut ei ce-au făcut și au descoperit că 50% din tinerii de 15 ani de la noi au probleme de a citi și înțelege un text. Din păcate înclin să cred că nu se înșeală – cam ăsta e nivelul…

de tot râsul

Sărbători.ro

24 Aprilie 2008

Rețeta cu titlul ”cum ne petrecem niște sărbători în stil românesc”. Să zicem că sărbătoarea (Paști, Crăciune, etc) este în ziua Z. Programul de sărbători se desfășoară după cum urmează:

1. Ziua Z minus un număr de săptămani – luni – lumea ”se cere” de la lucru cât se poate de mult. Dacă se poate o săptămână înainte și una după… e perfect…

2. Ziua Z minus una, două săptămâni – guvernul acordă n zile libere. Mai ales dacă e an electoral.

3. Ziua Z minus o săptămână – începe frenezia cumpărăturilor. Toată lumea se calcă în picioare prin magazine, traficul devine și mai infernal decât este el în mod obișnuit, lumea cumpără tot de te gândești că așteaptă sa vină următoarea foamete și nu câteva zile (una maxim două) în care magazinele vor fi închise

4. Vineri – înainte de Ziua Z – omor pe străzi, lumea fuge din orașele mari (și mai ales din București) care pe la țară, care pe la munte, care pe unde apucă

5. Zilele Z, Z+1. Z+2 – se mănâncă mult, se bea și mai mult, se mută înghesuiala din magazine în spitale la primire Urgențe. La televizor vezi la știri că iar s-a bătut recordul la apelurile la 112.

6. In final totul se încheie apoteotic printr-o babilonie în trafic atunci când se apropie data fatidică a întoarcerii la lucru și lumea se întoarce care de pe unde a fost.

Damnit, I hate the holiday migration!