Browsing Tag

comunism

cugetarea zilei politichie

Două articole care au de ce să va dea de gândit

10 Ianuarie 2012
DeathtoStock_Wired3

Am descoperit (via Zoso) două articole extrem de interesante pe blogul lui Andoj Jakab (articolele sunt in engleză):

1. This is why I don’t give you a job – varianta în română aici

2. I don’t give a job. Am I being antisocial? – varianta în română aici

Trebuie să vă previn că ambele articole sunt foarte dure, pot părea de-a dreptul exagerate dar, după parerea mea, exprimă foarte bine situația de fapt din Ungaria (situația analizată de autor) dar și realitatea din România și, într-o măsură mai mică sau mai mare, realitatea din orice țară a Uniunii Europene.

Nerecomandat celor cu convingeri profund socialiste 😉

me hate... pamflet politichie

Impozit forfetar + limitarea deducerii TVA – argumentație guvernamentală

7 Aprilie 2009

În mod oficial, guvernul României, în care activează lacheii lui Băsescu, ne-a informat că, data fiind criza, trebuie ca statul să încaseze mai mulți bani la buget. De unde să ia banii? Simplu, de la “evazioniști”. Iar evazionist este oricine activează în anumite domenii de activitate (imobiliare, horeca, IT, etc), mai ales dacă are o firmă mică și amărâtă.

Ținta e clară: în vizorul ministrului de finanțe au intrat micii întreprinzători, cei care oricum erau vânați de fisc cu orice ocazie (doar doar mai dau niște amenzi), cei care oricum își plăteau în general dările față de stat de frica de a nu fi trași în țeapă de numitul fisc. Trebuie să recunosc faptul că domnul Pogea e un tip inteligent și cu mult fler. Ce s-a gândit domnia sa? Cine plătește taxe în țara asta? Păi firmele mari mai puțin, ăia vin la noi pentru reeșalonări, scutiri, etc, iar dacă le cerem să plătească datoriile ne amenință cu mii de șomeri. Șmecherașii cu afaceri “pe persoană fizică” oricum sunt intangibili, că de, ei cotizează la partid și la campania lui X sau Y. Salariații, ar merge, da’ după aia nu ne mai votează, și îs mulți ca dracu’…

După analiza profundă de mai sus, domnul Pogea a descoperit nișa pe care o poate exploata cu minimul de bătaie de cap: IMM-urile, cu accent deosebit pe microîntreprinderi. Drept urmare, a hotărât: hai să taxăm patronii! În plus, hai să le mai servim una, din top, și anume o limitare a dreptului de deducere a TVA pentru cheltuielile cu atoturisme. Treaba e simplă: vor zbiera respectivii “patroni”, dar nu-i mare bai pentru că se vor găsi mulți alți frustrați care vor susține cu frenezie măsura ministerului pentru că, de, bine le face nenorociților ălora de capitaliști care și așa au făcut bani și-au luat mașini și și-au construit vile pe munca angajaților. 

Deja am citit destule reacții ale unor indivizi care lăudau inițiativa guvernului, și erau foarte convinși că dacă o firmă nu învârte milioane de euro și nu are profituri uriașe acea firmă trebuie închisă. Nici măcare nu mă mai mir de reacțiile de genul ăsta, având în vedere că oricum marea masă a românilor sunt în continuare închistați în comunism și care duc dorul unei lupte de clasă în care să zdrobească burghezia… Ce mă întristează totuși este că, după câțiva ani în care reușeam să întrezărim oarecare semne de îmbunătățire a situației economice și sociale, vitejii lui Băsescu nu mai știu cum să facă mai repede să ne arunce la loc în mocirlă.

Bravos Băse, mai ai o bilă albă!

Later edit:

Fac următoarele propuneri domnului Pogea, în acord cu bunul simț economic al domniei sale:

1. să se interzică firmelor orice investiții realizate din alte surse decât banii acționarilor. Profitul firmei să fie direcționat exclusiv către bugetul de stat (impozit) iar ce rămâne să se împartă în mod echitabil între angajatii care nu sunt și acționari

2. să se interzică orice fel de deduceri de TVA

me hate...

Când o să vă săturați, Hoți nenorociți pedeliști???

3 Aprilie 2009

Întrebarea se adresează următorilor indivizi, niște hoți nenorociți cu pretenții de guvernanți: Boc, Pogea și “tata lor” Băsescu. Ia uitați aici știre pe Mediafax.

Cretinoizii aștia pe care i-a votat prostimea la două mâini vor să ne bage complet în rahat, nu e de ajuns faptul că oricum lucrurile mergeau prost de tot în economie, nu e de ajuns că statul e unu din cei mai mari datornici către firmele private, mai trebuia ca deștepții pământului să introducă acest nou impozit, mascat sub forma unui plafon minim al “datoriei față de stat”. Și și-au găsit bine momentul, exact atunci când statul francez în fața căruia sunt toți picați in extaz vrea să-l elimine pentru a mai ușura viața companiilor lor în timp de criză.

Trecând peste faptul că ai noștri parcă sunt bătuți în cap și insistă să copieze modele cu un succes îndoielnic (n-o să mă convingă nimeni că Franța e cel mai bun exemplu de economie perfomantă a Europei), am impresia că pedeliștii ăștia care se pretind de dreapta sunt complet retardați dpdv. economic. Singura lor preocupare e să-l facă pe “șefu” să mai pupe un mandat, iar după ei, poate să vină potopul.

Propun să li se aplice un tratament bazat pe furci și coase!

me hate... pamflet

Portretul micului funcționar angajat la stat și plătit de la buget

12 Martie 2009

Înainte de a începe vreau să precizez că nu am intenția de a-i băga pe toți bugetarii în aceeași oală, sunt perfect de acord că cineva trebuie să lucreze și în instituțiile sectorului bugetar și sunt convins că există destui indivizi de valoare și care-și fac treaba în mod responsabil și profesionist în interiorul acestui sector. Pe de altă parte, dintr-un șir îndelungat de experiențe mai mult amare avute în relația cu diversele instituții ale statului, pornind de la instituțiile de învățământ, sănătate și terminând cu administrația și firmele de stat, am identificat un anumit “profil” al angajatului la stat, l-am numit eu în titlu “mic funcționar”.

În acceptiunea mea, micul funcționar este acel individ, cu studii medii sau, mai nou, cu o diplomă de facultate făcută “la privat”, instalat într-un post de nu prea mare responsabilitate și poziționat strategic într-un nod al sistemului birocratic. Câteva exemple sugestive de locuri unde vom găsi acești indivizi: secretariatele de tot felul (școli, licee, universități, spitale, alte instituții), funcționari de prin diverse primării, etc.

Micul funcționar, etern angajat la stat și plătit de la buget, îndeplinește următoarele criterii:

– este mereu prea ocupat cu “activități specifice” (bea cafea, citește ziarul, stă de povești la telefon, etc) pentru a-și face treaba pentru care e acolo

– rupe ușa instituției la ora la care s-a terminat programul, indiferent dacă treaba pe ziua respectivă e gata sau nu

– este mereu nemulțumit de salariul pe care-l primește, de statutul său social, de faptul că nu primește respectul pe care-l consideră cuvenit persoanei sale

– este lingușitor și servil față de superiori și tiranic fată de subalterni

– are toane, să te ferească sfântul să ajungi în fața lui în momentul în care e cu capsa pusă

– e sindicalist convins, are nevoie de minim o grevă pe sezon pentru a-și cere drepturile (salariale + altele), iar pretențiile lui în acest sens cresc mereu

– e jignit când e numit “bugetar”

– consideră că a făcut un adevărat sacrificiu angajându-se la stat și acceptând acel “salariu de mizerie” destinat bugetarilor

– consideră că a lucra la patron echivalează cu sclavia

– își revarsă toate frustrările, nemulțumirile și toanele pe cel care se întâmplă să ajungă în fața lui cu vreo problemă de rezolvat, și mereu dă impresia că îți face o mare favoare pe care de fapt n-ai merita-o atunci când își face treaba pentru care a fost angajat și e plătit.

Dacă am uitat ceva, aștept sugestii 😉

me hate... politichie

Ordonanța salvatoare a bugetului în viziunea lui Boc

7 Ianuarie 2009

Nenea Lars îi zice și ordonanța haiducească. În mare sunt de acord cu el, și anume e clar că în încercarea de corecta niște șmecherii făcute mai ales de oameni cu funcții înalte prin diverse instituții (magistrați, diverși ștabi de prin ministerul de interne, apărare, comiții și comitete) Guvernul BăseBoc a dat cu oiștea-n gard trântind o ordonanță gândită cu picioarele care afectează o categorie largă de persoane, mare parte din ei având și așa venituri mici. Sunt însă de acord cu principiul pe care guvernanții ar dori să îl impună, și anume acela că cele două calități – de pensionar (vorbim aici de pensiile de limită de vârstă, acordate de stat) și de salariat (cu normă întreagă) într-o instituție de stat sunt incompatibile. 

După părerea mea, statutul de pensionar implică automat faptul că persoana respectivă nu mai muncește. Iar decizia de a ieși la pensie (limită de vârstă) ar trebui să aparțină fiecărui angajat, indiferent dacă lucrează la stat sau nu. La ora actuală, mai ales în instituțiile de stat se practică următoarea manevră: toți angajații care ating vârsta de pensionare sunt automat pensionați, iar dacă activitatea lor este în continuare necesară sau sunt niște persoane importante sunt reangajați, astfel beneficiind de două venituri (pensie+salariu). Aceste manevre de pensionare și reangajare făcute doar pe hârtie, în realitate persoana continuându-și activitatea în mod normal ar trebui să fie clasificate drept ilegale. 

Nenea Lars ne mai zice o chestie cu care nu pre sunt de acord, și anume că pensia (de la stat) ar fi un instrument de economisire. Ar fi bine să fie așa, dar din păcate nu este. Dacă eu am ghinionul să mor cu o lună înainte de a atinge vârsta de pensionare atunci toți acei bani cu care am contribuit o viață la fondul de pensii sunt pierduți (moștenitorii mei nu pot merge să ceară statului banii strânși din contribuțiile mele). Deci banii cu care contribui tu la fondul de pensii nu sunt ai tăi. Mai mult, după părerea mea pensia trebuie să reprezinte un venit pentru acea perioadă a vieții când nu mai poți sau nu mai vrei să mai muncești (considerând că ai depășit vârsta minimă de pensionare).

În orice caz această ordonanță nu va rezolva nimic, afectează un număr atât de mare de oameni și are implicații sociale atât de puternice încât cred că va fi imposibil de aplicat. Este modul guvernului BăseBoc de-a rezolva problemele: pentru a omorî un gândac de bucătărie preferă să dinamiteze tot blocul.

Curat profesioniști, ce să zic…

cugetarea zilei

Azi sunt mândru!

10 Decembrie 2008

Că am votat PNL.

Că nu am “pus botul” la pretențiile de partid de dreapta, salvatorul României etc. emise de PD-L  și de stăpânul lui, Băsescu.

Că nu fac parte din cei care au girat cu votul lor minunăția de guvernare neocomunistă care ni se pregătește.

pamflet politichie

Răzbelul guvernării Ep. 1 – Amenințarea Fantomei

8 Decembrie 2008

Fantoma neocomunismului (FSN) ne dă târcoale din ce în ce mai tare. Geoană cică are mandat extins de negociere cu PD-L, Boc zice că nu mai negociază decât cu PSD și UDMR. Am un sentiment de deja-vu – visul Bunicuței e pe cale să devină realitate și un nou vechi partid stat e pe cale să se nască. 

Rămâne de văzut acum dacă vor să pună numai de o coaliție de guvernare sau tătucile (Băse, Ilici) au planuri mai mari de-atât – o fuziune mică, chestii de genul. Propaganda pesedistă și cu mincuna și ipocrizia pedelistă sunt ingrediente numai bune pentru un Front al Salvării Naționale cu susținere de 70% în Parlament. Evident, de vină sunt numai criza și alegătorii. 

Bravos națiune, halal să-ți fie!

me hate...

Măsura hărniciei românești

28 Octombrie 2008

Există o serie de mituri despre români cum ar fi cele care laudă hărnicia, ospitalitatea și alte calități. Cu ospitalitatea ne-am cam lămurit, e suficient să vedem ce servicii avem în turism, care este raportul preț/calitate și o să vedem că suntem undeva departe la coada Europei.

În urma unui studiu făcut în interiorul Uniunii Europene a reieșit că stăm foarte prost la capitolul procentului de populație angajată. Și mai prost stau lucrurile când vine vorba de populația peste 50 de ani, unde numai 40% din populație lucrează. Odată ce suntem sub media Europei la procentul populație angajate (în condițiile în care suntem o economie emergentă) putem spune că mitul ăsta cu hărnicia neamului geto-dac este distrus.

Cauzele situației de la noi sunt multe – cele mai grave sunt cred de natură politică și educațională. Cauzele politice ar fi:

1. sistemul de pensionari anticipate pe baza “ordonanței” – care a creat un număr mare de tineri pensionari

2. sistemul permisiv de acordare a pensiilor pe caz de boală (recent au început să se reanalizeze dosare și au rezultat extrem de multe nereguli)

3. sistemele de pomeni patronate de stat (ajutoare de căldură, ajutoare de mai știu eu ce) împărțite cu două mâini în interes electoral (atât intre alegeri cât și în campanii)

Mai grave sunt cauzele legate de educație – foarte puțini sunt cei care mai respectă munca, sunt apreciați cei “șmecheri” care “se descurcă, n-au nevoie să muncească” și foarte multe categorii de munci sunt desconsiderate.

Nu vreau să ma leg de subiectul salariilor – deja nu cred că se mai poate vorbi în România de o masă mare de angajați cu salarii de mizerie. Cred că există nemulțumiri la nivelul angajaților, tot timpul și peste tot acestea vor exista (nu cred că angajatii din UE sau din SUA sunt entuziasmați de salariile pe care le primesc) dar la noi mai există și un alt fenomen care se agravează, nemulțumirea angajatorilor față de calitatea muncii prestate de angajați. Iar acest fenomen cumulat cu criza economică e posibil să genereze un val de concedieri în viitorul apropiat.

me hate...

Tovarăși! Să-i belim pe bogătași!

17 Octombrie 2008

pe chiaburi, burghezi și pe toți capitaliștii!

Via HotNews aflăm de Târgul Milionarilor de la Munchen. Și de reacțiile pe care le provoacă: activiștii sociali(ști) l-au definit ca, citez, “O expunere obscena a bogatiei perverse”. Tot ei spun că, citez din nou, “Bogații sunt cauza sărăciei”.

Evident pe marginea acestui eveniment și al protestelor respectilor activiști s-au trezit și un număr considerabil de berbeci de pe la noi să-și dea cu părerea și să emită judecăți de valoare. Ca de obicei s-au împărțit în două tabere care s-au apucat cu spor să se înjure. Pe de o parte sunt cei foarte vehemenți împotriva acelor activiști (e o prostie să-i condamni, oamenii ăia protestează din convingere și au tot dreptul legal să o facă), iar pe de altă parte există armata frustraților care din ură și invidie față de cei mai avuți decât ei încearcă să se solidarizeze cu protestele. În bunul spirit al dezbaterilor de la noi cele două părți au fiecare idei extremiste, suporterii capitalismului îi acuză pe ceilalți de faptul că sunt niște puturoși care vor să primească totul de-a gata de la stat, cei care condamnă bogătașii și, implicit, capitalismul, îi acuză pe primii de lăcomie și de faptul că sunt sclavii banului.

Ar trebui clarificată puțin situația: târgul respectiv nu se organizează pentru șmecherașii cu Q7 alb, nici pentru prințesele de Bamboo, nici pentru miliardarii de carton de prin Europa de Est. Atâta timp cât există o piață a produselor de lux și de super lux, piață care cunoaște o creștere accentuată în ultimii ani, mi se pare absolut normal ca să se organizeze evenimente de acest fel.

Legat de atitudinea prostimii față de cei bogați, aceasta a fost, este și va fi una de ură și invidie. Sentimentul general este că “ăia” sunt bogați pentru că-i exploatează pe “ăia mulți și săraci”. Placa pe care o repetă mereu este cea cu “nedreptatea socială”: un miliard de oameni moare de foame în lume și o mână de oameni au averi colosale. O să fiu dur acum, dar un miliard înseamnă cam 15% din populația globului, și nu cred că a existat de-a lungul istoriei vreo perioadă în care procentul muritorilor de foame să fie atât de mic. De asemenea sunt convins că o utopică redistribuire a averilor celor mai bogați 1 milion de oameni către acel miliard de muritori de foame nu ar rezolva în nici un fel problema.

de tot râsul me hate...

Vânătoarea de vrăjitoare

27 August 2008

Ieri seară am prins o emisiune pe Realitatea TV în care invitații (Victor Ponta, Bogdan Olteanu și Radu Berceanu) analizau situația “șmecherilor de România”. S-a analizat un subiect foarte la modă, și anume acela al copiilor de bani gata cu mașini de sute de mii de euro, care brusc au devenit inamicul public numărul unu în România. La modul în care a fost prezentată situația în emisiune mai era puțin și telespectatorii ar fi fost învitați ca atunci când văd un Ferrari sau Lamborghini pe stradă, să se adune cu furci și coase și să linșeze șoferul pentru că ăla e automat un infractor periculos.

De asemenea în respectiva emisiune am auzit și două enormități debitate de tovarășul Victor Ponta:

1. pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei legale să se confiște mașina (că cică așa e în Franța, și că indiscutabil o asemenea prevedere nu încalcă dreptul la proprietate)

2. firmele care dețin autoturisme mai scumpe de 10 000 euro bucata să nu poată socoti achiziționarea și utilizarea autoturismelor respective ca cheltuieli deductibile.

De foarte mult timp nu am mai auzit asemenea idei cu iz comunist, și mă surprinde să le aud tocmai din gura unuia care reprezintă tineretul care vezi doamne ar trebui să reformeze clasa politică.

Legat de subiectul principal “șmecheri de România” – problema e că societatea românească este mediul propice în care acești indivizi se pot dezvolta. Corupția și posibilitatea celor cu bani de a “fenta” legea este cauza care duce la existența acestei caste de șmecheri. Iar ceea ce este cel mai grav e că la noi abilitatea de a fenta legea fără a suferi consecințe a fost ridicată la rang de virtute.