Browsing Tag

democrație

Leacul durerii politichie

Băse 10 : Ponta&Antonescu 0

28 Octombrie 2010

Ieri ar fi trebuit să fie o zi memorabilă: moțiune de cenzură + câteva zeci de mii de manifestanți care să pună o presiune suficient de mare pe parlamentari pentru a dărâma guvernul Boc țșpe. Totul a fost pregătit cu grijă, sindicaliștii au fost la post, în Parlament s-a dezbătut, s-a făcut și un mic circ (vezi pancarde și alte cele) pentru ca în final moțiunea să pice cu grație.

Se pune acum întrebarea: cine-a fost de vină pentru eșecul moțiunii? PSD și PNL? Ei au fost toți acolo și toți au votat în favoarea moțiunii. Grupul minorităților condus de Pambuccian? Ei s-au abținut și au ieșit din sală, chiar dacă voturile lor (în ipoteza că ar fi susținut toți moțiunea) ar fi fost suficiente. Am putea să ne repezim să zicem că sunt niște trădători, dar dacă analizăm mai cu atenție putem spune că poziția lor a fost una destul de “morală”, deoarece locurile lor în Parlament sunt garantate și rolul lor e mai mult “decorativ” – și anume de a reprezenta niște minorități etnice. Orice vot ar fi dat acești parlamentari ei ar fi fost acuzați ba că au fost cumpărați de putere, ba că au fost cumpărați de opoziție.

Există un singur motiv real pentru care moțiunea a picat: guvernanții (în speță Băsescu, că nu cred că are nimeni impresia că Boc ar conduce ceva) și-au învățăt lecția de la precedenta moțiune (unde guvernul a fost mult mai aproape de a fi demis) și s-au pregătit corespunzător: le-au interzis parlamentarilor lor să voteze. Manevra a fost una extrem de inteligentă, deoarece absența de la vot e cea care face ca rezultatul să fie cel mai ușor de intuit. Aritmetica este simplă, opoziția reunită are X voturi, puterea reunită are Y voturi iar pentru ca o moțiune să treacă trebuie ca un număr de parlamentari ai puterii să o susțină. Dacă s-ar fi procedat cum ar fi fost nomal – votul să fie secret și toți parlamentarii să voteze – exista riscul ca o parte din pedeliși (sau udemeriști sau independenți), sub protecția anonimatului, să trântească guvernul. Pedeliștii s-au bazat pe ideea că parlamentarii lor sunt niște lași (la fel ca și restul de altfel) și nu vor avea curajul să sfideze ordinul de partid și să meargă să își exprime votul.

Ce s-a întâmplat ieri poate fi sintetizat foarte simplu: Băsescu și-a bătut joc în ultimul hal de Parlament și i-a redus importanța până la un minim istoric. Ieri, Parlamentul României a fost o instituție inutilă, atât parlamentarii puterii cât și cei ai opoziției au avut doar un simplu rol, acela de oi. S-au prezentat, s-au numărat, s-au dus care încrotro i-a mânat ciobanul (unii la vot, alții la bufet) și au plecat acasă.

Singurul lucru pe care l-am înțeles din toată ziua de ieri e că PDL-ul (în speță Băsescu) au exploatat încă o slăbiciune a sistemului parlamentar din România și anume modul în care se votează. Regula pe care o avem acum este următoarea:

1. se numără parlamentarii prezenți pentru a se constata dacă există cvorum

2. se votează (existând posibilitatea ca un număr de parlamentari să se abțină de la vot)

3. voturile pro și contra se raportează la numărul de parlamentari prezenți iar nu la numărul de voturi exprimate.

Acest punct 3 este slăbiciunea sistemului, deoarece permite unui grup (cum a fost ieri cel al PDL-ului) să blocheze practic procesul de vot. Probabil ar fi mult mai bine ca votul să fie obligatoriu pentru toți parlamentarii prezenți, iar abținerea să fie de fapt “votul anulat” (ambele bile în aceeași urnă). Mai mult decât atât, la adoptarea legilor, moțiunilor,  etc. ar trebui ca pe lângă condiția de cvorum să existe și o condiție de număr minim de voturi exprimate (de exemplu 80% – 90% din numărul celor prezenți). În felul acesta s-ar putea evita situațiile aberante în care jumătate sau mai mult din cei prezenți nu votează, dar votul este considerat valabil.

În orice caz sunt convins că aseară Băsescu a spus din nou: “Un fleac, i-am ciuruit!”

politichie

Lecția de democrație – via Traian Băsescu

26 Mai 2009

În anul de grație 2009, președintele ne împărtășește viziunea sa în materie de politică internă: “Romania trebuie condusa in forta. Pentru ca in Romania sa inceapa sa mearga lucrurile avem nevoie de o majoritate de 50%+1, si nu de o coalitie” (via HotNews). Mai mult decât atât, în cadrul discuțiilor avute cu parlamentarii portocalii, președintele ar fi declarat că nu este mulțumit de felul în care lucrează actuala coaliție de guvernare. Oare ce vrea să spună de fapt Băsescu?

Să le luam pe rând. De departe cea mai interesantă afirmație este aceea că România ar trebui condusă “în forță”, cu alte cuvinte de către un regim mult mai autoritar decât cel prevăzut de Constituție. Declarația ar putea părea una cu tentă electorală, bine știut fiind faptul că românii preferă în mod tradițional figurile tip “Vlad Țepeș”, care să ia frâiele și “să facă ordine în țară”. Pe de altă parte, declarația făcută poate fi una extrem de periculoasă, deoarece în traducere liberă ceea ce spune Băsescu este că sistemul democratic din România este falimentar.

Partea a doua a afirmației, aceea că o condiție pentru ca “să meargă lucrurile” este ca guvernarea să fie asigurată de un singur partid cu peste 50% din voturi, mă pune și mai rău pe gânduri. Este clar că Băsescu, om cu o mare experiență de guvernare în cadrul unor coaliții și cu o și mai mare experiență de distrugător de alianțe, s-a cam săturat să fie nevoit să împartă puterea cu alții și, mai rău, să fie nevoit să facă mereu unele concesii pe care statutul de membru al unei coaliții le impune. În orice caz, asemenea declarații venind din partea unui președinte de stat membru al UE mi se par cel puțin o dovadă de lipsă de maturitate politică. Este greu de crezut că în ziua de azi, când de bine de rău oamenii au mult mai ușor acces la informație, vreun partid să mai reușească singur performanțele FSN-ului de la începutul anilor ’90.

E posibil ca una din soluțiile la care se gândește Băsescu este ca, după ce va fi reales (orice plan pică dacă el pierde al doilea mandat), să încerce din nou o tentativă fuziune, ori cu PNL, ori cu PSD. Este singura soluție prin care și-ar putea asigura cel puțin trei ani de guvernare așa cum și-o dorește. Cred că este foarte posibil ca de data aceasta Băsescu să încerce să abordeze problema fuziunii cu PSD, din două motive: capitalul electoral important și “aparatul” din teritoriu foarte bine pus la punct.

Sunt tare curios să văd ce ne așteaptă și sper din tot sufletul că visele președintelui de a conduce noul partid-stat al României să se năruiască în toamnă.