Ieri a fost o zi mare la Parlamentul României, instituția aia care se laudă cu 3 legi votate în ultimele 8 luni. Ieri au lucrat, în sensul că au votat nește chestii care poate s-or dovedi utile: începerea urmăririi penale pentru fosta ministresă de la tineret, respectiv constituirea unei comisii pentru altă ministresă, cea mai portocalie dintre portocalii, tanti Nuți de la turism.

Dacă dezbaterea și votul pentru ministresa Ridzi au mers ca pe roate și s-a finalizat prin votarea avizului favorabil începerii urmăririi penale pentru tanti asta, când i-a venit rândul și lui Nuți a început bâlciul. Blondina nu s-a putut abține să nu zbiere de la tribuna Parlamentului, să nu acuze PSD-ul de trădare și să nu trâmbițeze refacerea alianței celor 322. Circ în toată regula, ca la balamuc.

Interesantă a fost atitudinea deputaților PD-L, care au votat pentru începerea urmăririi penale în cazul Ridzi dar pentru care ideea de a se constitui o comisie “Udrea” a fost prea mult. Două ministrese într-o zi deja era mai mult decât putea suporta orice portocaliu, drept urmare s-au proptit ferm pe lăbuțele de dinapoi și n-au votat deloc, încercând astfel să transmită dezgustul lor profund față de ideea ca un ministru de-al lor să răspundă în față Parlamentului.

Acum, sincer, atitudinea Monicăi Ridzi mi s-a părut ok. Tanti a venit la tribună și și-a susținut nevinovăția, drept pentru care a solicitat aviz favorabil pentru începerea urmăririi penale împotriva sa. De notat ar fi că începerea urmăririi penale nu înseamnă că cel vizat este vinovat, ci doar că justiția își urmează cursul normal, atât acuzatorii cât și apărarea având posibilitatea de a veni cu probele necesare stabilirii gradului de vinovăție. Atitudinea Elenei Udrea în schimb a fost dintr-un alt film, o combinație de telenovelă ieftină cu un “flavor” de Cascadorii Râsului.

Ce a reușit duduia să transmită a fost mesajul clar: “bă, dacă dați în mine, dați în șefu! Și șefu o să vă pună pielea-n băț dacă ma mai f….i atât la cap!”

Zice Nuți (vezi articol HotNews) o treabă foarte tare: cică “stadiul rudimentar”, în traducere liberă lipsa infrastructurii poate fi un avantaj în anumite zone turistice. Cică dacă am avea o infrastructură decentă (autostrăzi, drumuri calumea, acces lejer în orice colț al țării) atunci ar fi cam nașpa, pentru că n-am mai putea practica “ecoturismul”.

Într-adevăr, dacă am intra și noi în rândul lumii din punctul ăsta de vedere, dacă nu ne-am mai rupe mașinile pe drumeaguri care cu chiu cu vai se petecesc din an în paști, atunci cu ce i-am mai atrage noi pe turiști în zonele rurale, autentice, acolo unde ministresa blondă vrea să facă eco și/sau agro-turism. Cred că tanti asta s-a pus la o șuetă cu Băse și cu Berceanu și ce s-au gândit ei: bă, dacă le facem la ăștia autostrazi și ajung in 3 ore până în graniță (față de 6-8 cât fac acu’) ăștia n-o să mai calce în veci prin “stațiunile” noastre – deci o să pierdem bani. Plus că o să afectăm grav industria auto, că o să șomeze service-urile dacă românu nu-și mai rupe mașina pe drumuri…

Ce pare să nu priceapă tanti asta cu tot creierașul ei e că pentru a face turism, obiectivul e ca să-i pui turistului la dispoziție atât destinații interesante (să zicem că de-astea am găsi) cât și o infrastructură de transport (în principal rutier). Cine-i prost să bată drumul din Arad sau Oradea până la Constanța când în același timp poate ajunge în Croația? Cine-și permite să facă o zi pe drum din București până în Bucovina sau Maramureș când în același timp poate ajunge în Grecia?

Toate statele cu tradiție turistică (Italia, Grecia, Franța, Austria, Croația) investesc puternic în infrastructură. Extind aeroporturile, extind rețeaua de autostrăzi, fac tot ce se poate pentru ca turistul (atât localnic cât și străin) să poate ajunge cât mai ușor și mai repede la punctele de interes. La noi în schimb se bate pasul pe loc la capitolul infrastructură, dar ministresa visează să construiască “o alternativă la valea Prahovei, în Bucegi”. Vitejii noștri nu sunt în stare să facă de 20 de ani o centură a Bucureștiului, în mijloc de câmpie, iar Nuți are vise erotice cu stațiuni situate în inima muntelui. E de tot râsul tanti asta, cu tot cu poșeta ei bucovineană și mersul elegant pe bicicletă…

În concluzie, am impresia că doamna Udrea consideră că ministerul turismului poate fi administrat după modelul “parcări Dali”: tragi niște dungi cu vopsea pe jos, pui un Gigel să încaseze banu’ și gata.