După cum știm cu toții unul din ministerele populate cu “experții” portocalii este ministerul finanțelor. În frunte îl avem pe nea Pogea, iar în eșalonul doi niște personaje de calibrul doameni Grațiela Iordache, încă o demnă reprezentană a “grupului de la Cluj” din jurul domnului Boc.

Via HotNews aflăm că această distinsă doamnă, în calitate de reprezentant al guvernului, a participat la o dezbatere organizată de Camera de Comerț București, dezbatere în timpul căreia a transmis foarte clar poziția ministerului și a partidului pe care-l reprezinta vis-a-vis de mediul de afaceri. În esență, această tovarășă portocalie ne-a explicat tuturor cum stă treaba din punct de vedere al ministerului și, implicit, a PD-L:

1. e foarte bine că aproape 20 000 de firme și-au suspendat activitatea  sau s-au desființat

2. singurul lucru pe care-l știe în calitatea domniei sale de profesor la ASE este că o firmă nu poate funcționa nici o secunda fara profit

3. masina este un lux, firma poate funcționa foarte bine dacă deplasarile se fac cu transportul in comun. 

Aceasta doamna ne demonstreaza care este de fapt viziunea celor pusi sa conduca ministerul finanțelor: rolul lor este acela de perceptori. Pe nimeni nu interesează dacă ai sau n-ai de unde plăti, rolul celor de acolo este de a încasa taxe și de a institui unele noi, cu scopul final de a scoate bani și din piatră seacă. De mult n-am mai văzut atâta aroganță, nesimțire și infatuare într-o persoană aflată într-o funcție înaltă în stat și plătită din banii mei.

In orice caz, recomand articolul de pe Hotnews oricui a votat PD-L-ul în ideea ca acest partid reprezintă dreapta, că vrea sa sprijine clasa de mijloc și să aducă bunăstarea în Romania. Cred că declarațiile acestei țoape investită cu rang și putere sunt mai elocvente decât toate programele de guvernare, mesajele și declarațiile sforăitoare ale colegilor mai buni de gură din partid, în frunte cu trompeta numărul 1 care e încă instalată comod la Cotroceni.

Sper din tot sufletul ca poate în al 12-lea ceas să se deștepte și românașii noștri și să vadă ce podoabe au ajuns să ne conducă și să-i trimită pe acești parveniți portocalii la groapa de gunoi a istoriei!

Un slogan populist, printre primele lansate de actualul președinte pe vremea când era ministru la transporturi și declara că realizarea de autostrăzi nu este o prioritate pentru România, era “Aici sunt banii dumneavoastră”. Sloganul venea să justifice într-un fel introducerea taxei de utilizare a drumurilor naționale, numită oficial “rovinietă” și popular “taxa Băsescu”.

Taxa (valoarea anuală) este acum între minim 28 euro (autoturism) si maxim 1210 euro (camion).

La prima vedere nu pare mare – în Ungaria taxa anuală la un autoturism este de aprox. 134 euro, dar există o diferență majoră: Ungaria chiar are o infrastructură rutieră OK și taxa se plătește numai pentru a circula pe autostrăzi. Iar autostrăzile în Ungaria chiar există, sunt întreținute corespunzător și leagă deja toate punctele importante ale țării.

La noi, pentru suma de 28 de euro avem dreptul să ne târâm pe niște șosele construite acum zeci de ani, înguste, prost semnalizate, de multe ori într-o stare deplorabilă, care traversează zeci și sute de localități, pe care cu greu poți atinge o medie de deplasare de 60-70 km/h. Mai mult, pe respectivele drumuri naționale pe care noi le plătim ne împiedicăm frecvent de: căruțe, utilaje agricole, turme de animale și alte asemenea binefaceri.

În concluzie cred că nimeni nu mă poate contrazice dacă susțin că rovinieta noastră e cea mai scumpă taxă de drum din lume!

Nea’ Băselul ne-a trântit ieri încă o lacrimogenă: cică “își asumă” eroarea promulgării legii majorării salariilor din învățământ. Acu’ ce nu pricep io, e ce vrea să însemne “asumarea erorii”? Adică recunoaște că “a greșit” și gata, și-a pus cenușă-n cap și ar trebui să-l “iertăm”?

Orice ar spune Băsescu nu mă poate convinge că a promulgat acea lege dintr-o eroare regretabilă. Contrar așteptărilor domnului președinte eu unul țin minte cu exactitate faptul că, după ce Parlamentul a votat cu elan stahanovist legea respectivă, primul ministru de la vremea respectivă, Tăriceanu, i-a cerut în mod explicit președintelui să nu promulge legea și să o retrimită la Parlament deoarece bugetul anului 2009 nu va putea suporta efectele acelei legi. Și îmi aduc bine aminte ce-a făcut și Băsescu, și anume a explicat el frumos că el are informații și el știe că vor fi bani, pentru că educația este o prioritate deci nu se poate pune problema lipsei fondurilor necesare aplicării legii respective, drept urmare e chiar fericit să o promulge și avertizează public guvernul ca nu cumva să îndrăznească să n-o pună în aplicare.

După trebușoara asta au venit alegerile, PD-L-ul si PSD-ul au cules laurii (legea minunata a adunat zeci de mii de voturi pentru cele doua partide care au susținut-o atât de înfocat), au făcut noul guvern și au păstrat în vigoare ordonanța dată de guvernul Tăriceanu, cea prin care aplicarea legii majorării salariilor profesorilor era amânată. Între timp, după ce noul guvern a fost instalat, Băsescu a mai ieșit odată la rampă și, când a fost întrebat ce va face noul guvern în legătură cu subiectul controversatei legi, ne-a explicat frumos că el nu poate concepe ca o lege adoptată de Parlament și promulgată de Președinte ar putea să nu se aplice.

Acum, după ce au tăragănat cât s-a putut “atacarea” subiectului, guvernanții noștri au trebuit să recunoască faptul că nu au cum să aplice o asemenea majorare salarială deoarece n-au bani. Cu alte cuvinte au ajuns la aceeași concluzie pe care o trăsese Tăriceanu în noiembrie 2008. A, între timp s-au mai și împrumutat vreo 20 de miliarde de euro, și au rectificat puternic bugetul pe care nici nu apucaseră să-l treacă bine prin Parlament. Oare ce să înțelegem noi din chestiile astea? Că Guvernul e populat de habarniști, oameni care încă nu înțeleg la ce s-au înhămat? Că președintele minte cu nerușinare?

Orice ar spune azi guvernanții concluzia e una singură: au mințit cu nerușinare! Iar cine mai continuă să îmi explice că nu prevedea criza în noiembrie 2008 este un mincinos nerușinat, retardat mintal sau pur și simpluun demagog pe îl doare-n cot de tot ce se întâmplă și are ca obiectiv doar să fie la putere și să se îmbuibe până nu mai poate.

Povestea începe frumos, prin toamna lui 2008, în plină campanie electorală: niște partide, pe numele lor PD-L și PSD, se băteau cu cărămida-n piept că au soluția magică pentru ieșire din criză, că guvernarea liberală are bani și nu vrea să dea la “bieții dascăli” majorarea de 50% pe care au votat-o toți în Parlament, că dacă o să vină ei la putere o să înceapă să curgă laptele și mierea în România. Poporul, credul, i-a votat în proporție egală (cam 33%) iar marele Băse i-a adunat într-o coaliție ultramajoritară construită cu un singur scop declarat, acela de a ne ușura noua viața în timpul crizei economice.

Așa s-a deschis un lanț al slăbiciunilor, cu promisiunile de campanie, transformate apoi în “parteneriat pentru România” și în program de guvernare. Au mai trecut ceva luni, dar noua putere nu s-a lămurit care-i treaba de fapt, și a continuat să susțină cu tupeu că ei garantează că vor da ce-au promis în campanie. În același scop ne-am dotat și cu “centura de siguranță” a împrumutului FMI+CE, ca să stăm liniștiți că BNR are rezerve suficiente pentru a susține piață financiară și cursul valutar și să ne putem concentra la “rezolvarea problemelor țării”.

Ei bine, până la urmă și la coadă se pare că guvernul Boc a cam ajuns la fundul sacului și n-a mai putut amâna la nesfârșit adoptarea unor măsuri legate de promisiunile din campanie (respectiv majorările salariale pe sectorul bugetar) și, prin ordonanță de urgență, a luat decizia ca toate salariile bugetarilor să fie înghețate în 2009. Au. Păi cum așa, nene Boc? Nu ziceai mătăluță până mai ieri că să stea lumea liniștită, că situația este sub control, și se vor da și măriri pe unde și când se poate? Sau te-ai prins că de fapt treaba-i chiar nașpa și că n-are cine plăti promisiunile pe care le-ați făcut?

Sunt curios acum care va fi reacția sindicatelor, care cred că au fost luate prin suprindere de măsura guvernului. Nu am nici cea mai vagă urmă de îndoială că vor zbiera ca din gură de șarpe, vor pune de-o mare grevă și îi vor lua la înjurat pe oricare îi va îndemna la solidaritate. Oricum în concepția sinditatelor bugetarilor “solidaritate” înseamnă ca restul să se sacrifice pentru ca ei să primească drepturile pe care le cer.

În concluzie, cred (și într-o oarecare măsură sper) că lanțul slăbiciunilor generat de promisiunile fără acoperire ale actualei puteri s-a rupt, și că urmează “să înceapă dansul”.

Guvernu’ lu’ Băse, care se bucură de un sprijin ultramajoritar în Parlament, ne predă zi de zi lecții de coerență, seriozitate și profesionalism. Iată câteva exemple grăitoare în acest sens:

1. atât în campania electorală, cât mai ales la investire, partidele care au semnat acel “Parteneriat pentru România” sau cum i-o zice la acea fițuică, ne-au zis că obiectivul lor e să sprijine inițiativa privată, să sprijine IMM-urile, să introducă prevederi legate de neimpozitarea profitului reinvestit și alte asemenea măsuri menite să ne ușureze viața și să ne ajute să depășim mai ușor criza. Ce-au făcut: au introdus grila de impozitare minimă (așanumitul impozit forfetar), au redus cu o treime taxa “pe poluare” auto (adică la un nivel dublu față de iulie 2008), au limitat dreptul de deducere a TVA pentru autoturisme, etc. 

2. Ne-au spus că vor fi cel mai responsabil guvern dpdv. al cheltuirii banului public. Tot ce au făcut de la instalare a fost să crească bugetele instituțiilor din subordine, iar acum vor să facă acea lege unică de salarizare în sectorul bugetar prin care “salariile mici din sistem să crească în mod accelerat”.

3. Și-au propus ținta de deficit bugetar de 2.5 % și au realizat un deficit de 9% pe primul trimestru.

4. Ne-au spus că România nu duce lipsă de bani și nu are nevoie de împrumuturi externe, apoi au semnat un acord de finanțare cu FMI si CE în valoare de 20 de miliarde de euro.

5. Au dat ordonanțe de urgență “de formă” – celebra ordonanță legată de cumularea pensiilor cu salariile – declarată neconstituțională.

Poate nu înțeleg eu filozofia și viziunea guvernamentală, dar analizând un pic la rece “ce spun” și “ce fac” indivizii ăștia pot trage o singură concluzie: oamenii suferă de incoerență crasă. Din gură sunt zmei, dar când vine vorba să ia niște decizii dau din colț în colț și în general copiază modele din străinătate (mai ales cele franceze se pare că-i excită dpdv. intelectual). Problema mare e că domnii guvernanți au darul de a-și însuși în special ideile proaste (vezi impozitul forfetar pe care cei care-l aplicau vor să-l elimine).

Cu așa profesioniști sunt convins că în câteva luni vom scăpa de criză, dar nu în sensul în care ne-am fi dorit, ci intrând în colaps…

Premierul nostru Traian Boc a ieșit iar în presă pentru a ne aduce la cunoștință ultima înțelegere făcută cu PSD-ul, și anume cea pe tema salarizării bugetarilor. Subiectul e unul foarte delicat, având în vedere că sindicatele exercită presuni mari asupra guvernului (cele din învățământ  amenință cu înghețarea anului școlar, cele din justiție cu greva generală, etc…)

Via HotNews aflăm care sunt principiile de bază ale viitoarei legi a salarizării unice în sistemul bugetar:

- raportul dintre salariul minim și cel maxim va fi de 1:15, fața de 1:70 cât este acum

- niciun salariu de bugetar nu va fi micșorat

- mare parte din sporurile de acum vor fi incluse în salariul de bază

- salariile mari vor fi înghețate pentru un număr de ani, salariile mici vor crește în ritm accelerat

Din câte văd eu până aici, principiile enunțate de Boc sună mai tare a promisiuni electorale, și mai puțin a idei pe baza cărora să se facă o lege. Din expunerea premierului lipsesc idei foarte importante, cum ar fi: surse de finanțare, previziuni de natură economică și altele, elemente care ar fi dat o vagă impresie că cineva chiar și-a bătut capul cu problema, și nu a debitat în stil papagalicesc niște sarcini trasate “de sus”.

Ce nu pricepe domnul Boc este un lucru foarte important: domnia sa conduce un guvern într-o perioadă de criză economică. Bugetul a fost deja rectificat în direcția de a se introduce politici de austeritate, s-a contractat un împrumut de la FMI, iar în tot acest timp domnia sa promite măriri de salarii. Oricum, la modul în care a expus problema domnul Boc, putem trage o singură concluzie – raportul acela de 1:15 între salariile minime/maxime se va atinge crescând cheltuielile și așa imense ale sectorului bugetar. 

Cred că singurul lucru bun din toată tevatura asta de azi a fost acela că declarațiile primului ministru vin după, si nu înaintea consultărilor cu partenerii de guvernare. După experiența numită introducerea impozitului forfetar, decizie luată pe genunchi de Pogea și alți portocalii, se pare că pedeleii au priceput că totuși nu-s chiar singuri de capul lor la guvernare și că trebuie cumva, măcar de ochii lumii, să fie de acord cu pesedeii asupra măsurilor luate.

Dintre toate “principiile” enunțate cu mândrie de premierul minune al României, unul mi se pare cel mai periculos: “salariile mici vor crește în ritm accelerat”. E periculos deoarece creșterea salariilor mici implică cele mai mari costuri pentru buget, costuri pe care nu știu dar nu cred că ni le putem permite. 

În concluzie, avem de-a face cu demagogie cât cuprinde și promisiuni fără acoperire. E clar, Băselul e în campanie.

În bunul spirit al administrației BăseBoc, deciziile de importanță capitală se iau în stil pompieristic, fără nici un fel de analiză a situației de fapt. Cea mai recentă dovadă în acest sens o constituie Ordonanța de Urgență privind rectificarea bugetară și modificările aduse Codului Fiscal. Toată lumea, de la cei direct vizați (antreprenori) până la analiștii economici cei mai iubitori de bugete dolofane ale statului sunt de părere că guvernul face o greșeală imensă, numai Boc și Pogea se cred mai deștepti. Mai mult, conform spuselor lui Boc “Toti expertii mondiali care nu au fost in stare sa prevada aceasta criza, acum vor sa ne dea solutii.”

Via HotNews aflăm de un memoriu realizat de reprezentanți ai celor mai prestigioase companii de consultanță din lume, memoriu în care acești experți demonstrează cu argumente greu de combătut faptul că măsurile luate prin minunata ordonanță contravin unor directive europene, că măsuri similare au fost demontate în justiție și că efectele aplicării lor vor fi dăunătoare economiei. Acum nu pot spune că am încredere 100% în respectivele comapanii de consultanță, dar cred că în situația dată argumentația făcută de ei este cu mult mai solidă decât nota de fundamentare realizată de Ministerul Finanțelor. Mai mult decât atât, se pare că nici experții FMI nu sunt foarte convinși că noile măsuri vor aduce bani în plus la buget, ba chiar din contră.

Singurii care sunt convinși că dețin adevărul suprem sunt Pogea și cu Boc. Nu vor să audă de nici o altă părere, indiferent dacă e susținută de argumente sau nu, îi dau înainte cu ideile lor puține dar fixe: toți micii întreprinzători sunt evazioniști, nu se poate ca atâtea firme să aibă pierdere, patronii sunt de vină că investesc profiturile firmelor pe care le conduc în mașini, proprietăți și alte bunuri în loc să plătească impozite la stat și guvernul Tăriceanu e de vină pentru împrumutul extern, deoarece n-a economisit bani în perioada de creștere economică. Citind părerile exprimate atât de Boc cât și de Pogea, indivizi fără nici o pregătire reală în domeniul economic, cu experiență irelevantă (să fii director la o firmă din clientela PDL, respectiv primar al aceluiași partid cu bugete enorme la dispoziție nu îi califică pentru funcțiile deținute azi), realizez că România este guvernată cam în același stil în care un țăran își administra gospodăria pe la 1900. Deciziile se iau “la plezneală”, speranțele sunt mari, iar dacă ceva nu iese bine se aruncă vina ori pe FMI, ori pe contribuabili, ori pe vremea de afară, ori pe orice altceva decât propria incompetență.

Domnii Boc și Pogea și-au atins acum apogeul carieriei (mi-e greu să cred că vor ajunge undeva mai sus decât sunt acum), sunt pătrunși de propria importanță și se simt învincibili, drept urmare nu le a teamă să facă experimente pe vreo 20 de milioane de oameni. Starea în care se află domniile lor are un nume: beția puterii, aceeași beție pe care o împărtășesc cu șeful lor cel mare de la Cotroceni. Sper ca toți trei, împreună cu restul de căței care-i înconjoară și-i lingușesc să aibă parte cât mai repede de binemeritatul duș rece. Sper totuși ca acel duș rece să nu fie un fel de potop pentru noi, restul, cei care avem de suportat experimentele idioate ale lor.

Iete ce zice presa noastră de ziare, citând-ul pe ilustrul ministru de finanțe al lu’ Băse: “Ar fi fost mai ușor să mărim TVA-ul, dar nu era corect să-i punem la plată tot pe contribuabilii cinstiți”.

Chestia asta vine după restul de declarații pe care le putem cataloga ușor drept aroganțe:

- “dacă nu ești în stare să plătești 500 euro pe an la stat, închide firma”

- “vrem să eliminăm abuzul cumpărării de zeci de autoturisme pe firmă, pentru că nu este corect”

Acest domn cred că este reprezentativ pentru partidul din care vine, doar că spre deosebire de șeful cel mare de la Cotroceni îi lipsește o calitate esențială pentru un politician: retorica. Domnul ministru își permite cu nerușinare să facă declarații care într-o țară normală ar echivala cu sinuciderea politică, ba că toți administratorii de IMM-uri sunt evazioniști, ba că n-are încredere în organele de control financiar, ba că mai știu eu ce…

În mintea îngustă și întunecată a domniei sale nu există decât un singur scop: acela de a strânge bani la buget evitând pe cât posibil mișcările sociale. Chestii de gen “strategii economice”, “bun simț” etc. nu au sens pentru domnul ministru, el are o singură misiune, aceea de perceptor care vine înarmat cu acordul FMI să strângă tot ce consideră că i se cuvine. Întreaga construcție pe care se bazează mintea lui bolnavă este aceea că întreprinzătorii privați sunt niște infractori, niște evazioniști care trebuie “pedepsiți” la grămadă.

Una din cele mai mari insulte pe care această imitație palidă de ministru de finanțe o adresează frecvent micilor întreprinzători este aceea că ei nu fac parte din “contribuabilii cinstiți”. In opinia acestui individ, contribuabilii cinstiți sunt probabil sindicaliștii bugetari, angajații și administratorii firmelor (nu puține și în nici un caz IMM-uri) care alcătuiesc clientela portocalie. Contribuabili cinstiți sunt probabil regii asfaltului, grupul de la “Golden Blitz”, găștile din jurul lui Stolojan, Videanu, Udrea, Băsescu etc…  Restul sunt pleavă și nu merită nimic altceva decât un jug și mai greu pe grumaz.

Îi urez domnului Pogea cât mai multe succesuri, încununate cu un loc călduț la groapa de gunoi a istoriei alături de șefii lui pedeliști.

Sâmbătă 11 aprilie onor’ guvern a aprobat una bucată ordonanță de urgență, aia prin care se face pe de o partea rectificarea de buget iar pe de altă parte se introduce biru’ lu’ Pogea (impozitul forfetar) și se elimină dreptul de deducere a TVA pentru cheltuielile cu autoturismele. Nește chestii atât de neimportante încât evident că nimeni din respectivul guvern nu s-a putut deranja atât de mult încât să pună la dispoziția publicului prețiosul text al ordonanței. Nici la ora asta, după ce minunatul document a fost publicat în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 0249 din 14 Aprilie 2009 Act nr. 34/11 Aprilie 2009), el lipseste atat de pe site-ul guv.ro, cat și de pe mfinante.ro. 

Bă domnu’ Pogea, bă Boc, n-aveți și voi nici un negru mititel acolo pe la guvern care să fie capabil să actualizeze o informație pe un site? Sau faceți economie, că de, e criză?

Ce n-am priceput eu incă foarte clar e care-i treaba cu TVA-ul. Și mâine poimâine se face 1 mai și cică ordonanța începe să-și producă efectele în domeniu, cred că ar fi cazul ca textul ei să fie publicat măcar pe site-ul ministerului care l-a produs și care va aplica măsurile luate acolo? Sau oare ar trebui să ne abonăm toți la Monitorul Oficial (regie de stat, ce altceva) pentru a avea acces la informații de interes public?

Acu’ chestia asta nu-i decât o noua insultă pe care guvernul lu’ tătuka Băse  ne-o servește pe nemestecate, insultă pe care probabil marea majoritate a poporului o va trece lejer cu vederea, deoarece realitatea e că cei pe care chestiile aste îi interesează sunt o minoritate neglijabilă. Ce-i pasă sindicalistului care se pregătește de grevă (vezi vitejii din învătământ și alte sectoare bugetare cu perfomanțe nule) că sectorului privat i s-a servit o noua gogoașă de înghițit? Ce-i pasă telespectatorului fidel de OTV de impozitul forfetar? S-ar zice că guvernanții noștri s-au prins care-i treaba cu “poporul” și știe cum trebe tratată: un pic de circ, câteva arestări în direct pe toate televiziunile și gata, lumea-i fericită că vede că “autoritățile lucrează”.

Dar să revenim la tema principală: unde-i docomentul? Ăla oficialu, ăla de se aplică în câteva zile? Unde-i? E secret cumva?

Nea’ Caisă ăsta de conduce ministerul finanțelor, fostul director al lu’ Nea’ Bordură care acu’ e mare șăf de trib la ministerul economiei și-a dat iar în petec. Pe sub mustăcioara lui a scăpat ieri porumbelul, mai exact concepția “democrat-liberală” a partidului în legătură cu mediul privat și IMM-urile: dacă tu, firma x, nu-ți poți permite să mai dai încă 500 de euro pe an la stat atunci trebuie să fi închis pentru că ești o pacoste pentru România.

Citat din nea’ Caisă:

“Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide! Nu avem de unde plati investitiile si nu avem cum sa luam alte masuri economice daca firmele nu-si platesc taxele”

Bă economistu’ lu Bordură, tu ori ești prost ori ești exagerat de prost. Să-ți explic de ce, măi genialule:

1. nu se pune problema dacă tu, ca firmă, îți poți permite sau nu să dai xxx euro la stat. Problema se pune că tu, firma x, atâta timp cât ai niște angajați și oricum plătești diverse taxe la stat (pe salarii, tva, etc), tu automat susții statul ăsta minunat care nu face nimic pentru a te proteja. Mai mult, toți oamenii ăia care lucrează la privat, la firme care nu lucrează cu statul, toți aia duc în cârcă un întreg sistem bugetar din care și tu, bă ministru’ lu’ pește prăjit, faci parte.

2. nici o țară din interiorul UE nu ia asemenea măsuri. Nimeni. Toți încearcă acum să acorde facilități în plus firmelor mici, fiind conștienți că de acolo poate veni “salvarea” bugetelor în momentul în care marile companii (și nu sunt puține) sunt în pragul colapsului. 

3. Tu zici că nu ai de unde plăti investițiile și nu poți lua măsuri economice daca firmele nu-și plătesc taxele. Corect, ai 10, stai jos! Dar bă genialule, bă inteligență sclipitoare, ți-a trecut vreun moment prin vidul dintre urechi ideea că poate ai putea pune niște taxe mai ușor de suportat pentru firme și în felul ăsta să încasezi mai mulți bani la buget? Te-ai gândit vreun moment că poate te-ai întins cam mult cu “investițiile” și cu “măsurile economice”? Ți-a trecut vreodată prin tărtăcuța ta ideea că poate mai întâi îți vezi ce bani ai, și apoi faci planuri? Se pare că nu, la voi la pedeliști treaba-i oablă: zice șeful “construiți autostrăzi, dați bani la bugetari, trebe să fiu reales”, voi ziceți “șefu’ – n-avem bani” iar șeful zice “nu mă interesează, nici să n-aud, dracu’ vă ia dacă nu faceți ce zic eu!”

4. Ți-ai ales foarte prost cei în care vrei să lovești. O să te pupe-n dos tot neamu’ bugetarilor care deja se pregăteau de ieșit în stradă pentru ca să li se dea ce li s-a promis la alegeri, da’ minunea n-o să țină mult. Creșterea birurilor de plătit o să atragă în mod sigur scăderi și mai mari de încasări la buget, și o să te văd eu atunci pe unde mai scoți cămașa că n-o să mai ai bani de dat nici cât ai azi.

În concluzie treaba-i clară: vom avea de plătit și “biru’ lu’ Pogea” – un fel de fumărit sau văcărit, care va fi în deplină concordanță cu politica economică democrat-liberală, de inspirație feudală. Aștept acum ieșirea la rampă a lui “dragă Stolo”, cel mai de valoare economist portocaliu, care să ne explice el cu scrâșnetul de dinți specific cum că asta este singura soluție de salvare e economiei, cu recomandarea “ciocu’ mic și joc de glezne”, eventual acompaniat de trompetul șef Cristi Preda, care să traducă el în limbaj academic viziunea și latura filozofică a măsurii pe care noi, ca niște ignoranți ce ne aflăm, nu avem gradul de iluminare necesar pentru a o aprecia la adevărata ei valoare.