Statul nostru românesc se bate cu cărămida-n piept că vrea să “ajute” IMM-urile. Drept urmare le-a facut și minister, ca să înțelegem cum politica de “dreapta” vrea să facă și să dreagă.

La ce or fi bune deci IMM-urile? Eu zic că sunt bune:

- să angajeze oameni, să le plătească salarii

- să-și plătească taxele către stat – pe care TREBUIE să le plătească, altfel li se blochează conturile, vine garda peste ei și-i rupe cu amenzile

- să-și plătească facturile către furnizori, la prețuri mari, deoarece asta este, sunt mici, nu pot plăti curentul la prețul pe care-l plătește ALRO Slatina, etc.

- să fie jupuiți până la piele de către bănci  - comisioane mari, dobânzi exorbitante, milogeală pentru orice credit, etc… că doar, de, nu sunt clienți corporativi care să “conteze” pentru bancă

- să nu le fie achitate facturile emise către clienți corporativi, stat, etc…, pentru că, de, sunt unii mici și slabi, n-au ce să le facă.

Și ne mai mirăm de cât de bine și frumos merge economia românească…

Să trăiască guvernul Boc, campionul mincinilor și a promisiunilor deșarte!

Mai înainte l-am văzut pe un ilustru necunoscut secretar de stat, D. Carlan, care ne comunică decizia guvernului asupra modificării taxei auto. Discursul domniei sale este unul extrem de relevant:

- taxa actuală se reduce cu “o treime”. Treimea guvernamentală este de 30%, a nu se confunda cu treimea aritmetică de 33.(3) (33 virgulă 3 în perioadă) Later edit: din câte am citit se pare că și treimea guvernamentală și cea aritmetică sunt egale cu 33%.

- afirmația că modificarea făcută este echivalentă cu o dublare a valorii taxei cele mai agreate de UE (varianta 1 iulie 2008) este falsă din punct de vedere al guvernului. Aritmetica simplă îi contrazice, dar de, aritmetica n-are legătură cu actul guvernării

Mi s-a întărit convingerea:

1. guvernul Boc este format din demagogi și mincinoși ordinari

2. în câteva luni și-o vor lua rău peste bot de la UE pentru manevrele astea și vor fi obligați să o mai modifice o dată

În orice caz, sper că cei care-și puneau ceva speranțe în “responsabilitatea” și “profesionalismul” guvernului BăseBoc să se fi trezit, asta numai dacă n-au nevoie și de vreo taxă pe fumărit ca să se convingă.

Via HotNews am aflat că în curând se va organiza Târgul imobiliar Condominium. Unde dragii de “dezvoltatori” (a se citi rechini, țepari, șmenari, șperțari) din domeniu se întrec în a oferi reduceri de 10-30%, locuri de parcare “gratis” pentru primii clienți, și alte oferte de același calibru. Bineînțeles că majoritatea vizitatorilor care o să se deranjeze să-i treacă pragul vor fi, din nou, oameni cu puțini bani și cu mult timp liber, că nu văd de ce ar fi târgul ăsta o excepție de la regulă.

Din ofertele senzaționale amintim:

1. apartamente la “super-ofertă” de 750 – 2200 Euro/mp – probabil fără TVA. Asta în condițiile în care euro a săltat cu 20% față de valoarea din toamna lui 2008, iar BNR-ul ține băncile bine în lesă pentru a nu acorda credite.

2. loc de parcare “bonus” pentru cei care “fac rezervare” în timpul târgului. Ăștia încă visează la vremurile bune de acu un an și ceva când își puteau permite să ceară cu nesimțire 20 000 de euro sau mai mult pe 2 mp de asfalt și juma’ de kil de vopsea în fața blocului, cu acces direct în stada plină de noroaie (că de, e treaba primăriei să facă drum, nu a dezvoltatorului)

3. un proiect în Brașov, de 150 de apartamente, aflat în stadiu de “autorizare”. Adică, pe înțelesul tuturor, aflat pe o fițuică și așteptând la mila(sensibilitatea la șpagă) a autorităților pentru a primi aprobările necesare. Ăștia încă mai speră să aghețe niște fraierici care să le cumpere poveștile lor sub formă de prezentări in PowerPoint și să marce banu’. 

Într-adevăr, ofertele sunt de nerefuzat, și numai reaua voință a clienților orientați spre chilipir stă în calea fericiii și căpătuirii respectivilor “dezvoltatori”, care vor ei să construiască și să facă un bine țării.

Ce refuză să înțeleagă acești distinși “investitori” în dezvoltarea imobiliară este că, cu ocazia crizei ăsteia care n-a lovit, s-a cam dus baba cu colacii. Chit că le convine sau nu, vor trebui să intre și ei în normalitate, și anume să uite de chestii cum ar fi vânzări de imobile “în stadiu de proiect”, prețuri astronomice nesusținute de nimic (ceri xxxx euro/mp pentru că “ăstea sunt prețurile pe piață”), etc. Vor trebui ori să facă rost de bani, să construiască pe banii lor și să scoată la vânzare imobile “la gata”, inclusiv cu toate actele rezolvate a.î. tot ce mai are clientul de făcut este să intabuleze “achiziția” pe numele lui. Suprinzător sau nu, ăsta este modul în care decurg afacerile imobiliare în lumea civilizată, nimeni nu dă bani pe povești despre “ce-o să fie”, mai ales când e vorba de apartamente de bloc într-un complex rezidențial.

Anii trecuți au fost un adevărat rai pentru cei care s-au trezit peste noapte mari “dezvoltatori imobiliari” – mă refer la cei care trânteau un proiect impresionant pe care nu-l puteau susține financiar și încercau să-l vândă de pe hârtie și să obțină profituri de minim 2-300%. Vremurile alea au apus momentan, și mi-e greu să cred că vor mai veni prea curând.

Khris face aici o analiză foarte pertinentă a situației infrastructurii rutiere românești, cu accent sporit pe problema care ne doare cel mai tare: viteza de melc paralitic cu care se avansează lucrările de construcție a noilor autostrăzi. 

Nu are sens să reiau aici ideile pe care le-a punctat, știm cu toții că ocupăm cu mândrie ultimul loc din UE la capitolul infrastructură rutieră. Motivele ridicate de mulți atunci când se fac comparații cu Ungaria sunt cele legate de relieful de la noi, care vezi doamne pune mari probleme legate de construcție, de unde rezultă costuri mari, etc. I-aș invita pe acei domni să facă o vizită până în Slovenia, o țărișoară mult mai mică decât România, unde autotrada Maribor-Ljubljana-Triest străbate o porțiune zdravănă din Munții Alpi, zonă cu un relief muult mai dificil decât cam orice am vedea prin România. Ei bine, la ei s-a putut construi așa ceva (s-ar putea să mă înșel, dar din câte știu eu este construită de Bechtel) și sunt convins că în ceva ani costurile vor fi acoperite din taxele pe care le percep.

Iar am putea compara puțin Budapesta și Bucureștiul, prima este înconjurată 100% de o centură cu regim de autostradă (finalizată în 2008), pe când la noi nu știu dacă există vreun metru de drum cu două benzi pe sens pe ceea ce se cheamă “centura Bucureștiului”. Iar nu se poate pune problema că “la ei e mai ușor de construit”, pentru că prin Budapesta trece și un pârâiaș ceva mai măricel, Dunărea, pe care autostrada trebuie să-l traverseze.

în final, Khris se întreabă și ne întreabă: oare câți km de autostradă vom avea în 2012? La modul în care se lucrează la noi mi-e tare teamă că, în mare, situația va fi cam la fel ca acum. Poate s-or mai face 2, 3 sectoare aiurea-n câmp (vezi porțiunea aceea de 5 km de pe lânga Cluj, care este complet inutilizabilă pentru moment), dar mari realizări nu cred să vedem.

Dar, speranța moare ultima. Poate că-n ceasu’ al doișpelea o să se trezească și ai noștri guvernanți (de toate culorile) că ar fi vremea să treacă la lucruri serioase. Primul din ele ar fi poate să contracteze firme private (vezi Strabag – Austria) pe care să-i invite să facă autostrăzi la noi în regim de concesiune, adică 20-30 de ani de-acum încolo cel care a construit (sau mă rog, cel care a băgat banii) să și administreze respectivele drumuri, să aibă dreptul de a încasa taxele aferente, pentru că este clar că statul român este incapabil să o facă.

Sindicaliștii de la Dacia au ieșit în stradă pe motiv că nu se mai vinde Golanul și că li-i frică de posibilitatea de a-și pierde locurile de muncă. Bine intoxicați atât de conducerea companiei auto cât și de foștii guvernanți angajații firmei franceze au identificat inamicul public numărul unu, și anume “mafia” importatorilor de mașini second-hand. Soluția sindicaliștilor pare simplă – menținerea în vigoare a aberației numite “taxă de mediu” în cea mai recentă variantă a ei: triplată pentru mașinile second-hand care întră în concurență directă cu Loganul.

Părerea mea e că toată chestia asta cu ieșitul în stradă pentru a susține o taxă discriminatorie e o formă de manipulare, mai ales că actualul ministru al mediului a promis de câteva ori suspendarea acesteia începând cu 15 ianuarie 2009. Reacția angajaților Dacia este una de înțeles din momentul în care în ultimele luni au fost mai mult în șomaj tehnic, iar șefii anunță acum disponibilizări și alte măsuri de reducere a producției.

Revin acum la întrebarea de bază: de ce nu se vinde Loganul? Motive sunt multe, și n-au nici o legătură cu taxa de mediu:

1. piața auto per ansamblu este în picaj la capitolul vânzări de mașini noi. Asta se întâmplă în SUA, se întâmplă în mai toate statele Uniunii Europene, nu există nici un motiv logic pentru care la noi să fie altfel.
2. toate mărcile comercializate în România au înregistrat scăderi de vânzări. E normal ca Dacia, din poziția de lider de piață, să resimtă cel mai tare acest trend.
3. evoluția recentă a cursului valutar (de la 3.4-3.5 la 4.3) a făcut ca prețul real al Daciilor să crească cu aproximativ 20% – 25% în mai puțin de 6 luni
4. reticența băncilor de a acorda credite (care afectează și firmele de leasing) 

Zice Adevărul că, citez, “polițele CASCO rămân neprofitabile“. Dacă intrăm în articol de fapt vedem că societățile de asigurări spun că per ansamblu, atât polițele RCA cât și CASCO le provoacă pierderi. Mai mult, situația asta există în condițiile în care 80% din cei asigurați nu înregistrează daune.

Ei bine, având în vedere halul în care asiguratorii au scumpit polițele (atât RCA cât și CASCO), introducerea franșizei de eveniment de 100 de Euro și procentul de 80% al celor care nu au daune este evident că aceste societăți de asigurări ori au un management complet neperformant, ori undeva apar diverse furăciuni. Este imposibil ca 20% din clienți să genereze pierderi atât de mari.

Părerea mea e că acest articol se încadreză într-o campanie de intoxicare prin mass-media dusă de societățile de asigurări pentru a justifica într-un fel majorările de tarife care ne așteaptă din 2009. Deja sumele plătite pe asigurările auto în România le depășesc pe cele plătite în alte state ale UE, și cu toate acestea asiguratorii încă se plâng că sunt în pierdere și aruncă vina pe șoferi, care la rândul lor aruncă vina pe starea infrastructurii. Este adevărat că starea infrastructurii generează probleme tehnice și uzuri premature autovehiculelor, dar acest gen de “daune” care sunt cele mai frecvente nu sunt acoperite de nici un fel de poliță de asigurare. Nu cred că merge nimeni la asigurator să-și schimbe elemente de suspensie, direcție, etc. – cele care au cel mai des de suferit din cauza drumurilor de pe la noi.

Ceea ce ar trebui să facă asiguratorii ar fi în primul rând să investigheze corect diversele evenimente asigurate (de suficient de multe ori se comit fraude cu acordul mutual al Poliției – foarte multe situații de tamponări cu vină comună, în care ambele părți își repară mașinile pe asigurare RCA), să urmărească mai strict facturile de service (este bine știut că majoritatea service-urilor auto practică două grile tarifare – una pentru reparații făcute “pe banii clientului” și alta, la prețuri mult umflate, pentru reparații pe CASCO) și, de ce nu, să își revizuiasca structurile de costuri.

Aflăm de prin mass-media cum că Miliția noastră a achiziționat, sau e pe cale să achiziționeze câteva sute de mașini “de patrulare” la prețul de 70 000 (șaptezeci de mii)  83 000 (optzecișitrei de mii) de euro  bucata. Și nu, nu vorbim de ceva de gen M3, nici măcar de vreun VW de 2-300 CP, ci de niște minunate Loganuri MCV, care în dotarea de top costă cam 11 500 euro bucata.

Restul de bani, aproape 60 000 de euro cică intră in diversele dotări speciale pe care le au mașinile. Acum să-mi fie scuzată ignoranța, dar nu prea pot eu înțelege ce echipamente atât de minunate se pot pune de banii ăia pe niște mașini de patrulare. Bănuiesc că mai mult decât girofar, sirenă, stație emisie/recepție și eventual GPS + computer (presupunând că domnii polițiști care efectuează patrulări pe străzi știu să le folosească) nu sunt necesare pe o mașină obișnuită de poliție. Dacă e vorba de un laborator mobil de criminalistică, sau cine știe ce alte mașini utilizate pentru acțiuni speciale (antidrog, pirotehniști, etc) atunci suma mi s-ar părea chiar mică, dar să cheltui atâția bani pentru niște mașini care o să se plimbe aiurea pe străzi prin orașe sau vor sta parcate în drum prin sate (vezi poliția rurală) mi se pare exagerat.

Am impresia că e din nou vorba de o manevră făcută de niște “băieți deștepți” care mai fac un ban grămadă pe spinarea poliției.

Later edit: s-ar părea că într-adevăr acele mașini ar fi laboratoare criminalistrice mobile, caz în care nu cred că ar trebui să ne îngrijoreze atât prețul unei bucăți cât numărul de unități pe care MIRA vrea/are nevoie să le cumpere.

Nouă, românilor, ne place tare ca diversele schimbări să se petreacă la date de genul ăsta: 1 ale lunii, început de trimestru, început de an. Exemple avem cu duiumul, taxa auto s-a schimbat la 1 iulie, scumpirile intră in vigoare tot timpul la o dată de 1 a unei luni, etc.

Ce ne aduce 1 octombrie 2008:

• mărirea pensiilor –  no comment
• mărirea salariilor profesorilor – porcărie de populism ieftin pre-electoral
• mărirea salariului minim pe economie – altă porcărie de populism pre-electoral
• mărirea amenzilor de circulație – efect al măriririi salariului minim pe economie
• începutul de an universitar – cu toate porcăriile care țin de el (scandaluri cu căminele, amenințări cu greve ale studenților, babilonia cu care n-am obișnuit în fiecare an)
• norme mai dure de creditare impuse de BNR – mi se pare normale dată fiind criza financiară care a lovit SUA și UE

Elemente de originalitate ale pieței imobiliare mioritice

În ultimul timp unul din subiectele preferate de presă este “criza imobiliară” de pe la noi. Mulți din “specialiștii” din domeniul imobiliar (a se citi proprietari de agenții imobiliare, dezvoltatori și alți asemenea experți) se întrec în a da tot felul de declarații, ba că BNR e de vină că înăsprește creditele, ba că nu există muncitori în construcții, ba că statul ar trebui să îi ajute și n alte cugetări de același calibru.

După părerea mea nu se poate vorbi în România de o criză imobiliară în adevăratul sens al cuvântului, ci de o criză a speculei. De ceva vreme încoace (de câțiva ani buni) procentul speculanților din rândul “jucătorilor” pe piața imobiliară a crescut foarte tare, aproape că s-a format o adevărată “clasă” a șmenarilor de imobiliare, persoane care se ocupă exclusiv cu “afacerile” imobiliare de tip “cumpăr azi, stau un pic să crească prețul, vând”. În rândul “dezvoltatorilor” se numără de asemenea mulți care ar putea fi încadrați în clasa speculanților, sunt aceia a căror ofertă se compune din imobile în stadiul de proiect, la care prețul crește de la o săptămână la alta. 

Această categorie de “jucători” pe piața imobiliară au creat fenomenul “cumpărați azi, că ofertă ca asta nu mai găsiți în veci, de mâine se scumpește” care a dominat piața în ultimii ani. Rezultatul acestei politici se vede acum – mai toate ansamblurile rezidențiale sunt în cel mai bun caz niște șantiere, termenele cu care se lăudau mulți sunt depășite cu luni de zile iar mulți dezvoltatori se plâng că nu au bani să le termine și dau vina pe stat, bănci și, în ultimă instanță, direct sau nu, pe clienți. Visul dezvoltatorului de imobiliare în România este, probabil, să facă un desen frumos, un filmuleț cu străduțe, căsuțe, copăcei, iarbă, locuri de parcare, să vândă desenele și filmulețele cu 1500-2000 euro/mp iar clientul să aibă răbdare 3-5 ani până construiesc ei ceva de banii ăia. Iar la final să mai ceară încă 15-20% în plus pentru că între timp toate s-au scumpit.

Legat de piața cu cea mai mare pondere, cea a apartamentelor de bloc construite în perioada comunistă, acolo treburile stau și mai prost – au apărut primele stagnări și scăderi de prețuri. După un vârf din vara lui 2007 se pare că nu mai există decât o singură direcție pentru prețuri, și anume în jos. Brusc acea categorie de speculanți care activau exclusiv în acea piață s-au trezit cu o lipsă acută de cash flow datorată numărului scăzut de tranzacții. Mai mult, s-au trezit că o proprietate cumpărată anul trecut cu titlu de “investiție” are azi o valoare de piață în cel mai bun caz egală cu cea de achiziție.

Deci, dragilor, nu e vorba de nici un fel de criză imobiliară, pur și simplu este o reglare naturală a pieței care era de așteptat la un moment dat. În criză au intrat cei care n-au anticipat corect momentul la care această reglare va interveni. Criza imobiliară adevărată va veni și ea, dar numai atunci când niște dezvoltatori mari vor da faliment (nici un pericol aici, pentru că nu există dezvoltatori cu adevărat mari) și când mai mulți din cei cu credite se vor afla în imposibilitate de plată și vor fi nevoiți să-și scoată la vânzare imobilele cumpărate cu credite ipotecare (nici aici nu văd un mare pericol, deoarece procentul imobilelor cumpărate cu credite ipotecare este foarte mic).

S-au înmulțit hoții – cred că am primit mailul ăsta de phishing de vreo 2-3 ori azi – chit că n-am nici o treabă cu Banca Transilvania