Din câte am înțeles, dl. Cataramă s-a hotărât să candideze la președenția PNL, intrând în competiție cu Crin Antonescu și Ludovic Orban. Am avut ocazia să-l văd aseară în emisiunea lui Victor Ciutacu expunându-și atât motivele pentru care s-a hotărât să candideze cât și cam care ar fi viziuna lui în ceea ce privește viitorul Partidului Național Liberal.

Din câte am înțeles, domnul Cataramă vine cu niște idei destul de “revoluționare” și care s-ar putea să prindă la un număr considerabil de mare de liberali:

1. președintele PNL să fie ales în mod direct de către toți membrii partidului și nu prin delegați la Congres. Operațiunea ar fi într-adevăr ceva mai complicată din punct de vedere logistic, dar dacă s-ar utiliza atât votul prin corespondență cât și vreo formă de vot electronic cred că ideea ar fi aplicabilă. O soluție de genul ăsta ar limita diversele “jocuri”, “aranjamente” și strategii de atragere a unor filiale.

2. participarea la guvernare alături de PDL și, în general, participarea la guvernare indiferent de rezultatele obținute în alegeri. Viorel Cataramă a avansat ideea că PNL-ul este un partid de 20 % care, cel puțin în viitorii ani, va rămâne un partid de 20%, un partid al “elitelor” și nu unul al maselor așă cum sunt PSD și PDL. Dl. Cataramă susține ideea că rolul PNL-ului a-și negocia poziția în viitoarele guverne și de a încerca să-și impună politica din poziția de partener de guvernare care aduce majoritatea.

3. compatibilitatea între PNL și PDL este mai mare decât cea între PNL și PSD, deoarece PDL-ul și Traian Băsescu sunt “percepuți” de opinia publică ca fiind “de dreapta”.

Ca și argumente pentru care candidează la președenția PNL, dl. Cataramă a amintit câteva, cum ar fi:

1. faptul că se numără printre cei care au susținut necondiționat partidul încă de la începutul anilor ’90 și a investit enorm în partid pentru a-l aduce în Parlament în ’96

2. faptul că domnia sa consideră că politica promovată de contracandidații săi (în special Crin Antonescu) pune partidul în pericolul de a nu mai intra în Parlament la alegerile următoare

Cred că una din cele mai grele probleme pe care Viorel Cataramă le pune contracandidaților săi este aceea că promite că dacă va fi ales președinte va duce PNL-ul la guvernare. O asemenea promisiune nu va fi complet trecută cu vederea de către oamenii din teritoriu, în special acolo unde PNL-ul este mai bine reprezentat în administrația locală, acolo unde acei oameni au nevoie de fonduri de la guvernul PDL pentru a-și putea îndeplini obiectivele și promisiunile făcute celor care i-au ales. Nici Crin Antonescu și nici Ludovic Orban nu pot veni cu o ofertă mai tentantă pentru acești oameni. Rămâne de văzut ce se va întâmpla până la congres mai e suficient de mult timp pentru a putea apărea și alte mișcari, candidați noi, etc.

Cred că o să fie un congres interesant și că ne putem aștepta la surprize.

Sunt de părere că rezultatele alegerilor europarmentare din 7 iunie 2009 reprezintă un multiplu și grav eșec electoral pentru Partidul Național Liberal. Motivele pe care le identific în sprijinul afirmației de mai sus sunt următoarele:

1. PNL a obținut puțin peste 700 000 de voturi. Nu mă interesează acuzațiile de fraudă aduse celorlate partide de către domnul Antonescu, nu mă interesează că 100, 1000, 100 000 sau 1 000 000 de oameni au votat pe liste suplimentare/speciale. Ce mă interesează și ce ma pune pe gânduri este faptul că PNL a scos la vot numai 700 000 din cei 16 000 000 de români cu drept de vot. Asta înseamnă 4.37%.

2. La nivel de județe, partidul a ieșit pe locul 3 sau mai jos (excepția este județul Ilfov unde a ieșit pe doi) și, fără nici o excepție, procentele PNL au fost maxim jumătate din cele ale competiției (fie ea PSD sau PD-L).

3. Actuala conducere a PNL s-a declarat mulțumită de rezultatul obținut. Singurele supărări are domnului Antonescu par a fi prezența scăzută la urne, proasta organizare și fraudele. Iar vina, în viziunea domnului Antonescu, este exclusiv a celor aflați azi la putere.

4. Faptul că deși se află în opoziție (practic este singura opoziție reală din România), deși traversăm o perioadă dificilă, deși guvernul Boc este departe de a fi unul performant și inatacabil, PNL a pierdut un sfert din procentele pe care le-a înregistrat în noiebrie 2008.

Să analizăm puțin care ar fi cauzele pe care le putem identifica pentru acest eșec:

1. modul prea puțin transparent în care s-a alcătuit lista de candidați, cu Norica Nicolai pe prima poziție. Departe de a comenta calitățile de politician al doamnei Nicolai, realitatea este că doamna vicepreședinte PNL, una din cele mai apropiate susținătoare și colaboratoare a lui Crin Antonescu și Ludovic Orban, rămăsese “fără post” după alegerile din toamnă

2. campania electorală “subțire” – sloganul a fost unul slab și neconvingător iar candidații s-au făcut prea puțin auziți. Mai mult decât atât, PNL-ul a încercat o suprapunere a celor două campanii electorale, cea pentru europarlamentare și cea pentru prezidențiale. Rezultatul se vede…

3. delimitarea de acțiunile guvernului Tăriceanu și, implicit, de acțiunile partidului din perioada în care a fost condus de fostul prim ministru. Atât Crin Antonescu cât și alți membri din conducerea PNL s-au exprimat critic la adresa fostei guvernări, în speranța că vor atrage de partea lor (și a partidului) electoratul care nu îl agrează pe fostul premier. Calculul s-a dovedit a fi unul profund greșit – atitudinea publică de această factură a dezamăgit mulți simpatizanți PNL și, mai mult, a venit ca o confirmare în sprijinul acuzațiilor aduse de PD-L și PSD. Analiza guvernării trebuia făcută în interiorul partidului, și nu la televizor în cadrul unei campanii electorale!

4. imaginea de partid de mâna a doua, imagine alimentată din plin de PSD care a amintit zilnic faptul că de fapt ei sunt cei care l-au ținut pe Tăriceanu la Palatul Victoria în perioada 2006-2008. Acceptarea de către PNL a acestui “stigmat” fără prea multe comentarii a rezultat prin faptul că mulți simpatizanți s-au simțit trădați.

Mai multe analize pe această temă aici, aici și aici.

După cum vedeți, în tot textul de mai sus m-am limitat la a folosi noțiunea de “eșec” și nu cea de “dezastru” – ceea ce înseamnă că încă mai am încredere în resursele (mă refer la resursele umare) de care dispune PNL-ul. Sper că tura asta de alegeri este interpretată drept un duș rece și va servi la trezirea la realitate a celor care poartă răspunderea conducerii partidului. Sper că domnii Antonescu și Orban, în calitatea lor de președinte, respectiv prim-vicepreședinte ai partidului, să recepționeze corect mesajul pe care l-au primit de la electorat și să înceteze a mai căuta motive și vinovați în afara partidului. Treaba domniilor lor acum este să facă o analiză obiectivă a situației curente, să-și descopere greșelile domniilor lor și ale celorlalți membri care s-au ocupat de strategia de comunicare și de campanie a partidului și să se pregătească mai bine pentru viitor.

Cred că nu exagerez dacă spun că aceste alegeri au demonstrat că, pe 7 iunie 2009, PNL-ul a fost prins cu pantalonii în vine.

Nenea Lars s-a supărat pe Ludovic Orban, actualul ministru al transporturilor și candidat la primăria capitalei care este ea. 

Domnu ministru vrea încă un rând de camere video pe drumurile naționale cu care să-i prindă pe infractorii care fură statul și nu plătesc birul drumăritului, aka rovinieta. Nenea Lars propunea să se folosească sistemul actual de dat amenzi (radarele fixe + camerele de supraveghere a traficului) și să nu se mai arunce atâta cu banii aiurea pe tot soiul de fantezii ministeriale. Eu aș fi un pic mai rău, și-aș zice că atâta timp cât drumurile noastre naționale sunt VARZĂ, autostrăzile sunt o glumă proastă și investițiile făcute în infrastructura rutieră lipsesc, domnul ministru ar trebui să-și bage toate camerele și rovinietele acolo de unde-au ieșit (nu, nu este vorba de cap).

După toate taxele pe care le plătim ca șoferi (impozit auto, taxe peste taxe în prețul carburanților și minunata taxă de utilizare a drumurilor naționale – rovinieta)  tot ce primim în schimb este dreptul de a ne înghesui pe drumuri înguste și proaste, dreptul de a ne deplasa cu o viteză medie de maxim 60 km/h în afara localităților și de a pompa o căruță de bani la service-uri pentru a repara toate stricăciunile cauzate de starea drumurilor.

Din pățaniile proprii amintesc:

• scuturi rupte pe drumul Brașov-Covasna
• parbriz crăpat pe drumul Sighișoara-Brașov
• 10000000 de ciupituri pe vopseaua mașinii de la toate mizeriile de pe drum

În plus de astea – e suficient să mergi 100 km pe drumurile naționale pentru ca mașina să arate ca tăvălită prin noroi – aici cauzele sunt împărțite între idioții care intră pe drum cu roțile pline de toate nămoalele și administrația drumurilor care nu a auzit de conceptul de întreținere a drumurilor…