Alegerea lui Crin Antonescu la conducerea PNL, însoțită de declararea intenției de a intra în competiția prezidențială nu a rămas fără ecou în lumea politică. Avem reacții atât din partea PSD, din gura lui Iliescu, care zice că și l-ar fi dorit pe Crin la el în partid în rol de “Obama de România”, cât mai ales din partea PD-L.

Cei mai vehemenți au fost, după cum era de așteptat, cățeii portocalii, prin trompetele de serviciu Valeriu Stoica (vezi interviu HotNews) și Cristian Preda (vezi articol pe blog). Aceste două personaje, unul un trădător care a sărit în barca portocalie împreună cu restul trupei lui Stolojan, altul un ilustru consilier prezidențial al lui Băsescu (fost consilier al lui Constantinescu) și actual candidat portocaliu la europarlamentare, încearcă din răsputeri să minimalizeze atât rolul PNL pe scena politică, cât și faptul că noul președinte are unele calități în plus față de modelul uzual de politician român din ziua de azi. Acești indivizi care reprezintă la cel mai înalt nivel PD-L-ul, partidul prezidențial, a cărui unică doctrină este cuvântul lui Băsescu, încearcă să ne convingă de faptul că, vezi doamne, ei ar fi adevărata forță de dreapta din România. 

Se pare că tema preferată acum de portocalii este că PNL-ul și-ar fi pierdut cârma și plutește în derivă pe scena politică, îndreptându-se când spre stânga când spre dreapta. Nu știu oare câtă ipocrizie, demagogie și mizerie mai poate ieși din gurile acestor reprezentanți ai unui partid care în scurta sa istorie a demonstrat că știe doar să genereze conflicte, să spargă alianțe, să trădeze, să schimbe barca (azi sunt social-democrați, mâine sunt liberali) și să arunce cu noroi.

Cred că reacția asta virulentă a cățeilor portocalii este dovada faptului că simt o amenințare de acolo de unde se așteptau mai puțin. Le e teamă că există o posibilitate, la care încă nu îndrăznesc să sper, ca marele cârmaci Băsescu să fie debarcat de la Cotroceni, debarcare care ar atrage după sine atât represalii crunte în propriul partid (nu știu cine va avea curaj să dea ochii cu Băsescu dacă acesta pică din scaun și redevine președintele partidului) cât și reducerea partidului la adevărata lui valoare (locul 3 sau mai jos pe scena politică). Pedeliștii ne demonstrează încă odată că știu să facă un singur lucru: să tragă cu ochiul în curtea vecinului și să se comporte ca niște adevărați chibiți.

După cum spuneam și în titlu, câinii (mai exact cățeii) portocalii latră, partidul trece mai departe

Este evident că suntem în criză. Este evident că Guvernul dă din colț în colț și n-are nici o idee despre cum să managerizeze situația. Este evident că poporul, omul de rând, nu realizează nici acum că povestea asta cu criza nu e o invenție a presei, și că încă speră într-o minune și că în câteva luni totul se va regla de la sine. Drept urmare “se cerea” ca președintele cel jucător să-și ia din nou rolul în serios și să vină sa ne explice nouă, muritorilor de rând, și lor, ălora pe care votul nostru i-a trimis în Parlament, care-i treaba de fapt.

Nu am auzit “live” discursul prezidențial (deh, unii din noi mai trebuie să și muncească, n-au vreme de holbat la TV la orele alea), dar l-am citit aici (sărumâna HotNews). O să încerc să sintetizez mai jos esența mesajului prezidențial, un fel de “traducere și adaptare”:

1. Bă băieți, e groasă. Puteți uita tot ce am zis eu și ai mei (Boc și alții) cum că România nu va fi afectată de criza mondială. Ceea ce nu trebuie voi să uitați e un lucru, Tăriceanu și guvernarea dezastruasă sunt de vină pentru situația de acum!

2. Io, președintele vostru, am soluția! Stați liniștiți, faceți cum vă zic, și o să fie bine! Soluțiile sunt simple și la mintea cocoșului: lucrați mai cu spor, pe mai puțini bani, plătiți-vă toate dările (pe care stați liniștiți, vi le creștem) către stat și fiți pătrunși de spiritul de solidaritate socială.

3. Actuala majoritate de 73% pe care eu, președintele vostru, am nășit-o, este șansa voastră de a trece mai ușor de criză. A, că tot vorbeam de majoritatea solidă, puteți uita ce v-au promis ăia de i-ați ales, că oricum nu se mai poate. Dar, nu uitați, Tăriceanu e de vină!

4. Vă ziceam io acu vreo 2-3 luni că nici în ruptul capului nu vreau bani de la FMI. Vreau de la UE, da’ nu de la FMI, că ăia e răi și ne trag înapoi. Uitați și chestia astă, m-am mai scărpinat eu în căpșorul meu, m-am mai consultat cu unu’ cu altu’ și m-am sucit. Deci, luam bani și de la FMI. Io n-aș fi vrut, da’ m-am prins că Uniunea Europeană, Comisia sau cum le zice la ăia de ne pot da bani e amărâți, și n-are cum să poată controla ce facem noi cu banii, drept urmare ni-i impun pe ăia de la FMI la care să dăm frumos raportul că ce și cum facem.

5. Nu uitați, tot ce se întâmplă acum e cauzat de guvernarea dezastruasă din ultimii ani (mai ales ultimii doi după ce protejații mei au fost dați afara mișelește, pe ușa din dos). Nu vă amăgiți cu realitatea că la toți a început să vă meargă din ce în ce mai bine în anii ăștia, și credeți-mă pe mine pe cuvânt că Tăriceanu, Patriciu și ai lui sunt dă vină că suntem acu în criză.

Dacă mai adăugăm și ceva “completări” făcute în direct la TVR o să mai identificăm și cine e deja vinovat pentru tot ce n-o să meargă bine în viitorul apropiat: Geoană cel lipsit de bun simț care în loc să pupe mâna care l-a adus la guvernare, l-a pus al doilea om în stat și i-a salvat scaunu de președinte de partid își permite acum să ridice clonțul la “băieții buni și portocalii” și să critice onor’ guvernul care n-are încă un plan  anticriză. 

În concluzie, acu că am cetit mesajul prezidențial, m-am liniștit. România e pe mâini bune. Un pic de solidaritate socială  - activitate aia prin care ăia care lucră cu spor si folos țin în cârcă pe lângă pensionari (care nu sunt asistați social, cum îi consideră Băse) și un cârd mare de puturoși – și o să treacă si criza asta.

Toată lumea zbiară că e criză. Unii sunt pe deplin îndreptățiti – antreprenorii – cei care încearcă să “miște” ceva și care o simt cel mai rău, alții (angajații și în special bugetarii) sunt ceva mai puțin îndreptățiți. Criza asta însă vine și ca o revelație, și ne arată că am uitat de niște concepte foarte sănătoase:

1. bun-simț – fie că e vorba de bunul simț în relațiile interumane, fie că e vorba de bunul simț în a găsi soluții viabile de a depăși greutățile, putem spune că marea majoritate ori nu l-a avut niciodată, ori l-a pierdut în ultimii ani de “capitalism sălbatic”

2. raport preț-calitate – e din ce în ce mai evident faptul că românii nu percep acest concept. E suficient să ne uităm la prețurile de peste tot (începând din piață, chioșc, magazin de parter de bloc, supermarket, prețuri la servicii de tot felul și terminând cu prețurile de pe piața imobiliară) pentru a realiza că suntem niște clienți foarte puțin pretențioși. Clientul român “dificil” este clientul fițos, dispus să spargă bani pentru a arăta cât este el de potent financiar și pe lângă care vânzătorul trebuie să se gudure și să-l lingușească pentru a-l convinge să cumpere.

3. simțul măsurii – conectat intrinsec cu bunul simț. Românii au alunecat extrem de rapid pe panta consumerismului aberant, dovadă fiind eternele “cumpărături de sărbatori” sau alte evenimente, ca să nu mai vorbim de “revelion la munte” sau “vacanța la mare” – ocazii cu care se sparg bani fără număr, fără număr, fără minte

4. respect – fie că vorbim de respectul față de oamenii obișnuiți din jur, prieteni, clienți, șefi, autorități sau proprietatea publică sau privată constatăm că de fapt lipsa de respect este o componentă absolut necesară pentru a atinge stadiul de “șmecher” la care aspiră majoritatea românașilor. 

5. altruism – deja intrăm în zone SF. Probabil marea majoritate a concetățenilor nici nu cunosc sensul acestui cuvânt.

Viitorul sună bine

Zice Băse așa (via Monitoring Media):

“Vreau să ţineţi cont că această politică este evidentă, o politică de discreditare deliberată a autorităţilor statului. Şi aveţi obligaţia să luptaţi prin fapte şi prin realităţi împotriva acestei politici duse de trusturi de presă.”

Reformulat ceva mai clar, mesajul ar fi următorul:

- presa e de vină, că informează cetățenii asupra “succesurilor” guvernării

- o nouă misiune a actualului guvern este să pună frumos pumnul în gura presei care nu convine, prin “metode specifice”. Nu degeaba discursul respectiv s-a rostit la investirea celui mai recent ministru de interne.

Ce refuză să priceapă Băse, după cum bine zice aici Nenea Lars, e că ne-am săturat până peste cap să ne tot arate el vinovații. Avem și noi suficientă minte-n cap încât să putem trage singuri concluzii, nu ținem neapărat să aflăm opiniile personale ale domniei sale, și cu atât mai puțin nu avem datoria să ni le însușim.

Revenind la întrebarea din titlu, totuși, cine discreditează statul român? Am mai jos o listă de propuneri:

1. Să fie oare reprezentanții puterii executive? Un președinte care face declarații aberante (vezi povestea cu vecinii Siriei, statul Palestina)? Un guvern condus de un profesor de drept constituțional care din primele ordonanțe are deja una declarată neconstituțională? Un minister de interne care în două luni a schimbat deja trei miniștri?

2. Să fie oare parlamentarii care fac legi pe genunchi (de ani de zile), dorm sau au cu totul alte activități, și se trezesc numai când e vorba să-și voteze diverse drepturi speciale lor și favoriților lor?

3. Să fie oare justiția – care bate record după record? Mai o judecătoare beată la volan, mai un criminal pus în libertate pentru că-l doare în cot și nu poate fi tratat în pușcărie, etc…

4. Să fie oare “oamenii legii” (poliția, jandarmeria, cei care se presupune că trebuie să ne apere de infractori de toate tipurile) – despre care aflăm zilnic că sunt în diverse cârdășii, respectiv patronează diverse “asociații” de tip mafiot?

Ce zice președintele despre toate cele de mai sus? Zice că de fapt e o făcătura a presei, așa ceva nu există. E unii, dom-le, nește moguli nenorociți, nește motani, FeNeIști și posesori de petrodolari, care are ei nește trusturi de presă care intoxică populația. Toate mârșăviile făcute de nenumărați reprezentanți ai autoritătilor statului, toată hoția și furăciunea pe care o practică statul român față de contribuabilii săi, toate acestea sunt în realitate niște invenții de presă, iar noi de fapt “trăim bine” da’ nu vrem să recunoaștem meritele mult iubitului conducător.

Cine discreditează statul român? Toată “clasa politică” în frunte cu tine, domnule Președinte, și cu toți cei cărora le-ați dat putere (vezi șefii plantați în toate punctele cheie), voi sunteți cei care discreditați statul român! Presa nu face decât să mai expună din când în când “succesurile” voastre, în speranța că poate așa veți ajunge vreodată să mai “călcați frâna”.

Via Gândul aflăm că nenii ăia de-și fac de lucru prin Parlamentul României, aleși “pă sistem uninominal”, s-au cam săturat să mai traiască sub stressul enorm că s-ar putea să apară pe la TV în timp ce dorm, citesc ziarele, votează pentru colegi sau își ciupesc secretarele de fund. Drept urmare s-au gândit ei că ar fi o idee bună să dea afară toate televiziunile din clădirea Parlamentului și ori să-și tragă o televiziune numai a lor, ori să permită accesul numai pentru TVR Abonament. Ca să-l cităm pe domnul Cezar Preda, ilustru deputat PD-L, ar trebui ca TVR-ul “să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că până la urmă este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii”.

Acum eu îi înțeleg pe domnii parlamentari, sunt convins că nu le prea convine când apar ba pe Realitatea, ba pe vreo Antenă cum că au făcut una sau alta. Ar fi mult mai comod ca toate imaginile filmate în interiorul Parlamentului să treacă în prealabil printr-o cenzură strictă, pentru ca nu cumva vreun biet alegător să-și vadă alesul în vreo ipostază compromițătoare (a promis ceva și a votat altceva, chiulea de la ședințe, etc). Ar fi mult mai ușor să te prezinți în campania următoare cu un montaj fain frumos cu toate realizările mandatului tău, și ar pricepe toți bolovanii ăia din colegiu că nu au nici un motiv pentru a nu te realege.

Se pune însă o problemă, există o lege care zice că accesul la informațiile cu caracter public nu poate fi îngrădit. După umilele mele cunoștințe, ședințele Parlamentului sunt publice, deschise, drept urmare orice amărăștean de cetățean are dreptul de a fi informat corect și complet despre ce s-a întâmplat acolo. Inițiativele de genul acesteia, venite din partea unor reprezentanți ai majorității de 73% (Cezar Preda, Adrian Năstase, nume grele prin partidele lor) mi se par de-a dreptul îngrijorătoare. Domnii aceia trebuie să înțeleagă că dacă au acceptat să “se facă” parlamentari, cu tot alaiul de privilegii pe care le au sunt datori cu un singur lucru, și anume de a se pune la dispoziția presei, fie ea publică sau privată.

Când a fost vorba de discuția pe tema modificării Constituției s-a vorbit de una din priorități, și anume de a reda credibilitate instituțiilor statului, în frunte cu Parlamentul. Se pare că s-a și găsit formula câștigătoare prin care se poate rezolva această problemă: interzicem accesul presei în respectivele instituții și le dăm noi informații cu porția, în conformitate cu politica de PR

De fapt nu numai cu proști, cu nesimțiți, infatuați, vite încălțate, pițipoance și cocalari.

Răspunsul e simplu – cred că mai peste tot prin România, dar mai cu seamă la București. Capitala “care este” conduce detașat la toate capitolele.

Cel mai recent exemplu de manifestare a bizonilor ce populează Bucureștiul (nu le zic bucureșteni, pentru că marea lor majoritate sunt veniți de prin toate colțurile țării) datează din weekendul care tocmai a trecut. Se dă: una bucată parcare etajată, civilizată, acces pe bază de jeton, plasată în buricul târgului, în spatele magazinului Unirea. Se mai dau o turmă de bizoni, majoritatea dotați cu gip-uri, suvuri sau alte mașinuțe care să le demostreze statutul social și grosimea portofelului. Trecem cu vederea următoarele:

• e aproape imposibil să nimerești intrarea în parcare deoarece nu există indicatoare către aceasta – probabil parcarea e numai pentru ăia care știu unde merg, nu pentru tot omul care poate are treabă în zonă
• trebuie să dai dovadă de multă răbdare și măiestrie în ale volanului pentru a te strecura pe străduța de acces datorită faptului că pe ambele părți sunt înghesuite zeci de mașini “parcate” acolo, pentru că “e gratis”. Am văzut printre mașinile înghesuite acolo, suite pe trotuare și te mai miri pe unde, mașini care săreau bine de 50 000 de euro. Probabil proprietarii lor nu-și permit să achite parcarea și de aceea sunt nevoiți săracii de ei să-și expună bunătăți de mașini vicisitudinilor vremii și ale partenerilor de trafic.
• la 3 lei ora de parcare ar fi prea mult să ai pretenția ca vreun WC din interiorul parcării să fie descuiat.

Nouă românilor ne place să ne învârtim în interiorul unor cercuri vicioase. Preferăm să ne învârtim în jurul cozii, să dăm din colț în colț, să găsim în toate părțile țapi ispășitori asupra cărora să ne concentrăm înjurăturile. Motivul pentru care ne place să ne învârtim în cerc e simplu: marea majoritate nu sunt capabili să se gândească decât la ziua de azi, pe nimeni nu interesează efecte pe termen mediu sau lung.

Exemple de cercuri vicioase în care ne învârtim avem cu duiumul – o să dau câteva exemple mai jos:

1. creșteri salariale – inflație – ultimul exemplu este treaba (legea) cu cei 50% în plus pentru profesori. Măsura este una deosebit de periculoasă în contextul de acum (cereri peste cereri de la tot sectorul bugetar + criza financiară și posibil economică de la nivel mondial), dar sindicaliștii refuză cu încăpățânare să se gândească dincolo de ziua de salariu. 
2. trafic – comportamentul șoferilor – cu cât situația în trafic este mai dificilă cu atât șoferii sunt mai nesimțiti și încăpățânați, ceea ce conduce din nou la înrăutățirea situației. Iar șoferii dau vina aici pe lipsa de infrastructură (nu avem drumuri, nu avem parcări) de parcă lipsa infrastructurii ne scutește de obligația de a respecta legea și normele de bun simț.
3. politica românească – toți urlă că vor să reformeze clasa politică, toți arată cu degetul în direcția “baronilor” iar când vin alegerile vedem și votăm mereu aceiași oameni. 

Ia uitați aici articol. Cică românii plecați la muncă în străinatate, acum că s-a împuțit treaba pe acolo pe unde s-au dus, ar veni înapoi dacă statul le-ar da locuințe, că vezi doamne unii din ei au trebuit să-și vândă ce-au avut ca sa poată merge la lucru în UE. Știrea asta vine în completarea uneia mai veche prin care se zicea că statul ar trebui să acorde niște facilități fiscale celor care vin înapoi din străinătate, pentru ca aceștia să-și poată deschide o afacere.

Pe mine chestiile astea mă enervează rău de tot, mi se pare prea mult și să se pună problema, deoarece ar fi o bătaie de joc și o discriminare pentru restul de cetățeni, ăia mulți, care au rămas în țară și au încercat să facă ceva aici. Din punctul meu de vedere despre persoanele care și-au vândut casa pentru a pleca în străinătate (ceea ce implică faptul că au plecat cu familia) se poate spune că au renunțat la cetățenia română. 

În comentariile postate pe marginea acelui articol apare și un oarecare (probabil muncitor în Spania) care spune:

“Statul trebuie sa ne ajute sa ne putem reintegra! Nu am plecat de satui din Romania, am plecat sa ne facem un viitor. Acum treaba nu prea mai merge si vrem sa ne intoarcem. Romania are nevoie de noi, asa ca trebuie sa faca ceva pt asta. Nu vrem case de-a gata cum le dati la sinistrati, ci doar un ajutor de 20-40% din valoarea unei case. O prima de repatriere de sa zicem 30,000 Euro ne-ar ajuta mult. Decat sa dati bani la aia din Bangladesh sau India, nu-i mai bine sa ii ajutati pe confratii vostri?!”

E clar că personajul respectiv trăiește într-o lume a lui (sau a lor), ruptă de realitate. Realitatea este că statul nu are nici o obligație specială față de ei, România nu are nevoie de ei în mod special – toate merg înainte și cu ei și fără ei. Ba chiar înclin să cred că România n-ar avea nimic de câștigat prin întoarcerea în țară a unor asemenea persoane. Legat de partea cu prima de repatriere, asemenea idee poate izvorî numai din capul vreunui individ care duce dorul banilor de pe “ordonanță”, a “plăților compensatorii” și alte pomeni de genul. 

Am impresia că ideile de acest gen vin pe fondul unor declarații sforăitoare a diverșilor demagogi care umplu scena politică, în frunte cu mult iubitul nostru conducător Băsescu, care se întrec în declarații sforăitoare în timpul vizitelor în țări precum Italia sau Spania. Cel mai recent exemplu este discursul ținut de Băsescu la Roma, în care le explica celor adunați acolo cum că România are nevoie de ei și că-i așteptă acasă în al doilea mandat al domniei sale. Poate ar fi mai bine pentru noi toți ca domnul Băsescu să devină un “președinte al românilor de peste hotare” și să ne lase în pace .

Nu-mi vine să cred de câtă nesimțire me lovesc la tot pasul:

- în trafic – exemplele sunt nenumărate, de la țăranii care nu s-ar mișca un centimetru din banda unu să te lase să intri pe un bulevard (în condițiile în care banda doi e liberă), să nu zic să oprească 10 secunde că deja aș cere prea mult, până la taximetristul oprește unde-l taie capul să stea la o poveste cu un amic – nu contează că blochează o stradă…el e șmecher…

- pensionara(ul) care-ți trântește ușa de la bloc sau de la lift în nas ca nu cumva să intri și tu odata cu ea că-i iei aerul și spațiul vital

- vânzătoarea sau funcționarul de la ghișeu care are impresia că-ți face o mare favoare făcându-și treaba pentru care e angajat și plătit

- clientul care nu-ți plătește facturile pentru că n-are el chef

E clar – bunul simț la români e la fel de frecvent ca dropia prin Bărăgan.

În categoria ”activități specifice” desfășurate de poliția rutieră ar trebui să intre în primul rând activitățile de prevenire. Ei bine, eu sunt convins că domnii polițiști de la rutieră nu cunosc sensul cuvântului respectiv și mai ales nu pricep că statul la pândă pentru a împărți amenzi nu este o acțiune de prevenire.

Caz concret: cu ceva vreme în urmă, într-o intersecție între un bulevard foarte circulat și o străduță adiacentă din Brașov, intersecție foarte nașpa (lipsa de vizibilitate), dupa zeci de accidente în sfârșit cineva s-a gândit să interzică virajul la stânga atât din bulevard spre străduță cât și reciproc. Evident sunt puțini șoferi care se uită la semnele de circulație, și oricum ele sunt considerate facultative de către majoritatea – deh – ăsta e nivelul de civilizație de la noi – deci nimic nu s-a schimbat.

Ce face poliția rutieră din Brașov: zilnic un agent este trimis la locul faptei și, în loc să stea și să nu permită șoferilor să facă manevra interzisă, stă 30 de metri mai departe bine ascuns și împarte amenzi. Din când în când mai merge și în intersecție pentru a fluidiza circulația – bilă albă pentru această acțiune – dar tare cred eu că scopul lui principal este de a face o normă zilnică de amenzi.

Acum mă întreb eu  ce e mai important:

- să dai 100 de amenzi într-o zi și astfel să ”înveți minte” 100 de șoferi neatenți, nesimțiți, proști sau ghinioniști? sau

- să faci ca miile de șoferi care trec prin acea interseție să remarce noua restricție din respectiva intersecție?

Mie unul mi-s cam clare obiectivele poliției din punctul ăsta de vedere…