Cred că cea mai bine construită campanie (super expunere, mesaje de impact) a avut-o Băsescu. E evident faptul că a avut la dispoziție întreaga mașinărie de propagandă portocalie, și o să dau un singur exemplu, care îmi e la îndemână, și anume Brașovul, “păstorit” de primarul pedelist Scripcaru:

1. în tot orașul, oriunde ai privi vezi cel puțin 2-3 afișe electorale cu Băsescu, ori cele de “hai la referendum” ori cel cu “basescu tine cu noi”, “basescu lupta pentru tine” etc. Cred că 9 din 10 afișe electorale prezente peste tot în oraș sunt cu fața lui Băsescu.

2. am primit doua vizite din partea unor tinerei echipați în portocaliu și blindați cu materiale promoționale cu Băsescu, tinerei care mai întâi mi-au spus că “Domnul primar Scripcaru vă așteaptă să votați la referendum” iar apoi că “Domnul Scripcaru vă așteaptă duminică la vot”.

Ceilalți candidați cu șanse la turul doi, și anume Antonescu, Geoană și Oprescu aproape că nu s-au văzut (mă refer aici punctual la situația din Brașov). Atât echipele PSD, cât și cele PNL s-au rezumat în a se fâțâi prin oraș cu nișțe mașini echipate cu megafoane din care urla un discurs sec și o remorcă cu două afișe ale candidaților. Afișele electorale ale tuturor erau la fel de seci, de tipul “Xulescu președinte”, și cam atât.

Cam așa s-a văzut campania la nivel local. Nimic nou, eterna schemă în care cel de la putere (în cazul de față Băsescu) este peste tot, iar restul se înghesuie să-și lipească afișele unii peste alții.

Trecând apoi la modul în care a decurs campania la televizor (acolo unde contează cel mai mult, pentru că mi-e greu să cred că mai votează cineva în funcție de fața pe care-o vede pe un stâlp sau panou), aici putem să identificăm două etape: prima parte, în care părea că tripleta Antonescu-Geoană-Oprescu ar fi într-un fel aliați împotriva inamicului comun, Băsescu, și o a două parte, cea mai recentă, în care se pare că obiectivul s-a schimbat, și scopul este ca unul din ei să prindă a doua poziție care să-l ducă în finală alături de Băsescu. Cred că această ultimă mișcare este una extrem de proastă și că îl va avantanja pe Băsescu, care de-abia așteaptă ca Geoană și Antonescu să se bălăcărească în ultimul hal pentru a putea să-i racoleze pe cât mai mulți din votanții celui care nu ajunge în turul doi.

Sunt tare curios să văd ce va aduce mult trâmbițata confruntare din seara asta (în cazul în care se va mai face), dar sunt aproape convins că va fi un mare bâlci la care cei trei nu vor face nimic altceva decât să își lanseze reciproc diverse acuzații. M-aș încumeta chiar să speculez cam care vor fi “plăcile” fiecaruia dintre cei trei:

- Băsescu va merge pe ideea ca restul se opun reformării statului și va înfiera alianța “netransparentă” PSD-PNL din Parlament, alianță mârșavă care a dat jos cel ma performant guvern (Boc II) și n-a vrut să investească guvernul Croitoru

- Antonescu va acuza, pe bună dreptate, guvernarea execrabilă din 2009, guvernare patronată de Băsescu și girată timp de 9 luni de către Geoană

- Geoană se va lega de modul în care PSD-ul a fost mazilit din Guvern și la măsurile luate între 2004 și 2008 (timp în care PSD-ul a fost în opoziție)

In orice caz pot spune că sunt dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile, și că mă așteptam la mult mai multe mai ales din partea candidatului meu favorit, Crin Antonescu. Mă așteptam la mai multe confruntări între candidați, la un război al ideilor, la o competiție între programe, etc. E clar că am avut eu așteptări mult mai ridicate decât nivelul candidaților.

Datele problemei sunt relativ simple: Oprescu vroia să candideze din partea PSD-ului, partidul l-a ”trădat” și atunci într-un acces de conștiință civică s-a hotărât să participe ca independent (vezi modelul Vanghelie în 2004). Acum problema e că Oprescu apărea ca o amenințare pentru candidatul PDL-ului și, mai ales, pentru cel al PSD-ului, fiind de așteptat ca el să atragă o parte importantă din electoratul acestor două partide. Având în vedere că alegerile locale și în special cele pentru București sunt un bun barometru pentru alegerile generale, un independent care să strice bunătate de procente pentru partidele care acum conduc în sondaje creează probleme grave… Și uite-așa a început procedura de urgență, și anume ”cum îl liniștim pe ăstă să nu ne încurce socotelile” … după declarațiile lui Oprescu PSD-ul i-a promis marea cu sarea numai să nu candideze, probabil au mai fost și alții care au încercat să-l convingă să stea în banca lui și într-un final, cum domnu doftor nu s-a lăsat, s-au apucat să-l caute la semnături.

Faza asta cu număratul semnăturilor e un fel de glumă proastă, deja s-au descoperit n excepții în care candidaturi au fost acceptate fără a îndeplini condițiile legii. Ei bine, în cazul lui Oprescu se pare că BEM-ul a fost de părere că trebuie aplicată litera legii la modul cel mai idiot posibil…

Oricum – până acum toată lumea are de câștigat de pe urma bâlciului creat:

- lui Oprescu îi crește cota de popularitate (dacă pâna acum era ”simpatic” prin felul de a se exprima, acum devine și mai simpatic din postura de victimă a unei conspirații)

- ceilalți candidați stau liniștiți pentru că momentan au scăpat de atenția presei și a publicului

- presa are subiect care să facă sigur audiență

Rămâne de văzut cum va evolua situația în continuare…