După cum era de așteptat zilele acestea domnii jurnaliști au treabă multă încropind guverne și făcând n analize despre ce va să vină din punct de vedere politic. Un singur lucru e clar – nimeni nu știe nimic din surse sigure. Toată lumea se agață de o poză din Cancan sau de o declarație dată de vreun lider din fuga calului și încearcă să clădească un guvern.

Un singur lucru e clar, mingea e acum în terenul lui Băsescu și așteptăm cu nerăbdare nominalizarea unui posibil premier. Cred că orice calcule, scheme, strategii și presupuneri făcute înainte de acest moment sunt pur fanteziste – e clar că președintele are mai multe planuri și niște priorități (prima din ele este de a fi reales la anul) și că va acționa în consecință. Așa că poate ar fi mai bine ca jurnaliștii să se concentreze mai mult pe alte subiecte – unul ar fi o analiză serioasă și pertinentă a ultimelor alegeri generale – am impresia că nu s-a discutat decât de faptul că X a intrat cu o mână de voturi și Y a pierdut de pe primul loc în colegiu. N-am văzut niște analize mai serioase asupra structurii demografice a alegătorilor care s-au prezentat la urne sau alte informații de acest gen care cred că ar fi mai interesante de discutat.

Legat de partide, cred că acum există două categorii – cele patru partide care încă sărbătoresc victoria (accesul în Parlament) și restul care-și ling rănile. Nu cred că stă nimeni din aceste 4 partide parlamentare să fabrice diverse strategii, având în vedere că rezultatele nu sunt deloc surprinzătoare – rezultatele de la locale și toate sondajele e opinie serioase de anul ăsta prevedeau o asemenea structură a noului Parlament, cu PSD si PDL între 30 si 40 de procente și un PNL în jur la 15-20. Singura incertidudine plana asupra numelor viitorilor aleși. Mi-e greu să cred că liderii acestor trei partide nu aveau deja strategii destul de clare pentru situația de acum, scenariile de guvernare majoritară a unui singur partid fiind absolut utopice.

Sunt foarte curios ce mișcare va face Băsescu, dacă va forța o guvernare cu un PD-L dominant sau nu. În orice caz nu cred că ar fi indicat pentru domnia sa să se joace cu focul, deoarece actualii parlamentari care în marea lor majoritate au avut emoții pentru fotoliile lor nu vor accepta presiuni de genul alegerilor anticipate. A fost suspendat odată, nu cred că o nouă suspendare face parte din campania electorală pentru a fi reales. 

Deci, domnilor jurnaliși, răbdare și tutun!

De data asta pe sistem uninominal…

Câteva concluzii:

• Marii câștigători:

1. UDMR – majoritatea mandatelor pe care le iau le-au câștigat cu peste 50% din voturi, sunt pe primul loc în 6 județe
2. PSD – au ieșit pe primul loc, “la mustață” dar primii. Se pot împăuna cu titlul de “câștigătorii alegerilor”

• Marii perdanți

1. PRM – a ieșit din Parlament și probabil va dispărea încet încet din viața politică
2. Traian Băsescu – această tură de alegeri a fost un eșec total pentru președinte din două motive: prezența la urne a fost cea mai mică înregistrată până acum iar partidul patronat de domnia sa, PD-L-ul, s-a arătat incapabil de a depăși 33%. 

Bă băieți – ca să-l citez pe întâiul cârmaci al țării, puneți bă mâna la treabă și încercați să faceți un efort și să vă și faceți cunoscuți alegătorilor. Imediat vin alegerile peste noi și voi stați cu deștu-n gură.

Exemplu concret – candidații din colegiul unde o să votez, D7 respectiv S4 în Brașov. Eu personal n-am auzit absolut nimic de nici unul dintre ei, prezentă pe net – 0. Singurele surse de informare despre respectivii ar fi:

• panourile electorale – la care nu mă uit că n-am ce vedea, nu votez omul după ce față are
• fițuicile împărțite prin cutiile poștale – niște țigănii cu promisiuni de doi bani, bune de aruncat la gunoi
• ceva emisiuni pe la posturile TV locale la care nu se uită aproape nimeni (cred)

În concluzie pe 30 noiembrie voi fi nevoit să merg pe mâna ( săgeata ) partidului, ca și până acum, pentru că distinșii domni candidați nu-mi inspiră absolut nimic. Singurul lucru care-i identifică este sigla partidului – ca persoane nici unul nu-mi spune absolut nimic, nici de bine, nici de rău.

Cui i-e frică de alegeri în sistem uninominal?

După ce la un moment dat mai toate partidele de pe la noi se bateau cu cărămida în piept că vor introducerea votului uninominal și se certau care din sisteme (siteme uninominale) este mai bun, acum, când alegerile mai au puțin și bat la ușă, unii au o revelație cum că poate pe liste e mai bine. Exemplul cel mai recent și concret este PRM – care a contestat în justiție hotărârea de guvern prin care s-a făcut împărțeala pe colegii uninominale. Justificarea lor? Că ei n-au fost niciodata de acord cu sistemul uninominal. 

Tot pe aceeași temă se agită și PDL-ul și șefu’ lor, actualul Președinte. Ăștia nu pot să zică drept în față că nu le convine pe sistem uninominal, că “personalitățile” pedeliste n-au șanse să se ridice la procentele pe care le poate aduna partidul, drept urmare se agață și ei tot de treaba asta cu împărțeala pe colegii. Acum ce-i drept m-aș fi mirat foarte ca PDL-ul să fie de acord cu o decizie a guvernului Tăriceanu, e în natura lor să fie invers că de, asta-i politica de partid.

S-ar părea deci ca cei cărora le e cel mai frică de uninominal sunt tocmai “ăia curați” – care vor să-i bage pe “ăia corupți” din PSD și PNL la pușcăria mafioților. Iar ăia răi, corupții ăia de liberali și social democrați, tocmai ăia au ajuns partizanii sistemului minune care va reforma clasa politică. Cred că atât PRM-ul, cât și PDL-ul s-au uitat puțin în ogrăzile proprii și au zis: mă, noi acum pe cine naiba scoatem la înaintare? Au văzut că nu prea au cu cine defila, drept urmare s-au decis că mai bine s-ar suci. Obiectivele în cazul ăsta ar fi diferite: PRM-ul ar vrea vot pe liste ca să îi crească șansele de a prinde ceva locuri in Parlament, iar PDL-ul ar urmări amânarea alegerilor un picuț, așa, până de alegerile prezidențiale, doar doar or avea și ei o locomotivă puternică să-i tragă în sus.

Altă treaba interesantă e că cel mai infocat partizan al uninominalului, președintele Băsescu, transmite în ultima vreme diverse semnale cum că de fapt nu-i prea convine sistemul propus pentru 30 noiembrie. S-ar părea că, din sperietoare de baroni locali, votul uninominal s-a cam transformat în sperietoare de politicieni demagogi de care nici un partid nu duce lipsă. Cei mai relaxați în acest moment mi se par PSD-ul – după experimentul de la alegerile locale la care niște baroni locali notorii au câștigat pe sistem uninominal fotolii de președinți de consilii județene cred că liderii PSD s-au lămurit că dracul nu-i atât de negru și că uninominalul ăsta nu e o amenințare pentru ei.

După cum am mai spus-o și cu alte ocazii eu sunt unul din cei care nu cred că votul uninominal este soluția miraculoasă de reformare a clasei politice. Sunt ferm convins că în viitorul parlament vom regăsi pe majoritatea personajelor controversate, că toți șefii mai mari sau mai mici din principalele partide își vor asigura locurile de parlamentari și că mare lucru n-o să se schimbe. Cu toate astea sper ca acest sistem de vot să fie un lucru interesant pentru alegători și să adune poate mai mulți oameni la urne. Dacă va atinge măcar acest obiectiv eu unul o să mă declar mulțumit, indiferent de ce configurație va avea viitorul Parlament în urma numărătorii voturilor.