Browsing Tag

pnl

cugetarea zilei politichie

România dublei măsuri: Ponta vs. Iohannis

9 Iunie 2015
ponta_iohannis_28332300-680x365

Dubla măsură în ceea ce privește prezumția de nevinovăție.

Unul din cele mai arzătoare subiecte acum este cel legat de faptul că Ponta este urmărit penal în unul sau mai multe dosare penale și există un grup foarte vocal de politicieni care susțin sus și tare că acesta ar trebui să-și prezinte demisia sa și a guvernului pe care îl conduce.  Ceea ce uită acești aleși, în frunte cu președintele Iohannis, este că un principiu de rang constituțional în România este prezumția de nevinovăție, care înseamnă că nici o persoană nu este vinovată de comiterea unei infracțiuni atât timp cât nu exista o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. Scopul pentru care acest principiu a fost înscris în Constituție este de a garanta fiecărui cetățean un proces echitabil în cazul în care este acuzat că a comis o infracțiune.

Citește mai departe

Leacul durerii politichie

PNL – atenție la Viorel Cataramă!

2 Martie 2010

Din câte am înțeles, dl. Cataramă s-a hotărât să candideze la președenția PNL, intrând în competiție cu Crin Antonescu și Ludovic Orban. Am avut ocazia să-l văd aseară în emisiunea lui Victor Ciutacu expunându-și atât motivele pentru care s-a hotărât să candideze cât și cam care ar fi viziuna lui în ceea ce privește viitorul Partidului Național Liberal.

Din câte am înțeles, domnul Cataramă vine cu niște idei destul de “revoluționare” și care s-ar putea să prindă la un număr considerabil de mare de liberali:

1. președintele PNL să fie ales în mod direct de către toți membrii partidului și nu prin delegați la Congres. Operațiunea ar fi într-adevăr ceva mai complicată din punct de vedere logistic, dar dacă s-ar utiliza atât votul prin corespondență cât și vreo formă de vot electronic cred că ideea ar fi aplicabilă. O soluție de genul ăsta ar limita diversele “jocuri”, “aranjamente” și strategii de atragere a unor filiale.

2. participarea la guvernare alături de PDL și, în general, participarea la guvernare indiferent de rezultatele obținute în alegeri. Viorel Cataramă a avansat ideea că PNL-ul este un partid de 20 % care, cel puțin în viitorii ani, va rămâne un partid de 20%, un partid al “elitelor” și nu unul al maselor așă cum sunt PSD și PDL. Dl. Cataramă susține ideea că rolul PNL-ului a-și negocia poziția în viitoarele guverne și de a încerca să-și impună politica din poziția de partener de guvernare care aduce majoritatea.

3. compatibilitatea între PNL și PDL este mai mare decât cea între PNL și PSD, deoarece PDL-ul și Traian Băsescu sunt “percepuți” de opinia publică ca fiind “de dreapta”.

Ca și argumente pentru care candidează la președenția PNL, dl. Cataramă a amintit câteva, cum ar fi:

1. faptul că se numără printre cei care au susținut necondiționat partidul încă de la începutul anilor ’90 și a investit enorm în partid pentru a-l aduce în Parlament în ’96

2. faptul că domnia sa consideră că politica promovată de contracandidații săi (în special Crin Antonescu) pune partidul în pericolul de a nu mai intra în Parlament la alegerile următoare

Cred că una din cele mai grele probleme pe care Viorel Cataramă le pune contracandidaților săi este aceea că promite că dacă va fi ales președinte va duce PNL-ul la guvernare. O asemenea promisiune nu va fi complet trecută cu vederea de către oamenii din teritoriu, în special acolo unde PNL-ul este mai bine reprezentat în administrația locală, acolo unde acei oameni au nevoie de fonduri de la guvernul PDL pentru a-și putea îndeplini obiectivele și promisiunile făcute celor care i-au ales. Nici Crin Antonescu și nici Ludovic Orban nu pot veni cu o ofertă mai tentantă pentru acești oameni. Rămâne de văzut ce se va întâmpla până la congres mai e suficient de mult timp pentru a putea apărea și alte mișcari, candidați noi, etc.

Cred că o să fie un congres interesant și că ne putem aștepta la surprize.

politichie

Iete cum votează românu’

12 Iunie 2009

Să trăiască nenea Turambar și să mai facă și alte studii ca ăsta.

Cel mai mult mă interesează următoarele trei grafice, care spun mai tot ce se poate spune despre electoratul românesc:

Graficele vorbesc de la sine, iar interpretarea mea este următoarea:

– dacă n-ai prea multă școală (mai deloc adică), ești din vechiul Regat (în exteriorul arcului carpatic), stai la țară și ești de vârsta a doua sau a treia -> votezi PSD

– dacă ai terminat cu chiu cu vai un liceu (și n-ai mai continuat studiile), ești din Oltenia sau de la capitală, stai la țară sau la București și ești tânăr sau cel mult de vârsta a doua -> votezi PD-L

– dacă ești tânăr sau cel mult de vârsta a doua, ai studii superioare și nu ești ardelean sau oltean -> votezi PNL

În concluzie, trend-ul pe care îl remarc este următorul:

1. PSD și PD-L se bat pe același electorat, și anume cel majoritar  – cei fără prea multă școală care pot fi mai ușor aburiți și convinși să iasă la vot

2. PNL rămâne cu aceeași minoritate pe care a avut-o întotdeauna dar care vor fi din ce în ce mai greu de convins să se prezinte la urne.

Stăm bine, ce să zic 🙁

politichie

Iunie 2009 – Multiplu eșec electoral pentru PNL

9 Iunie 2009

Sunt de părere că rezultatele alegerilor europarmentare din 7 iunie 2009 reprezintă un multiplu și grav eșec electoral pentru Partidul Național Liberal. Motivele pe care le identific în sprijinul afirmației de mai sus sunt următoarele:

1. PNL a obținut puțin peste 700 000 de voturi. Nu mă interesează acuzațiile de fraudă aduse celorlate partide de către domnul Antonescu, nu mă interesează că 100, 1000, 100 000 sau 1 000 000 de oameni au votat pe liste suplimentare/speciale. Ce mă interesează și ce ma pune pe gânduri este faptul că PNL a scos la vot numai 700 000 din cei 16 000 000 de români cu drept de vot. Asta înseamnă 4.37%.

2. La nivel de județe, partidul a ieșit pe locul 3 sau mai jos (excepția este județul Ilfov unde a ieșit pe doi) și, fără nici o excepție, procentele PNL au fost maxim jumătate din cele ale competiției (fie ea PSD sau PD-L).

3. Actuala conducere a PNL s-a declarat mulțumită de rezultatul obținut. Singurele supărări are domnului Antonescu par a fi prezența scăzută la urne, proasta organizare și fraudele. Iar vina, în viziunea domnului Antonescu, este exclusiv a celor aflați azi la putere.

4. Faptul că deși se află în opoziție (practic este singura opoziție reală din România), deși traversăm o perioadă dificilă, deși guvernul Boc este departe de a fi unul performant și inatacabil, PNL a pierdut un sfert din procentele pe care le-a înregistrat în noiebrie 2008.

Să analizăm puțin care ar fi cauzele pe care le putem identifica pentru acest eșec:

1. modul prea puțin transparent în care s-a alcătuit lista de candidați, cu Norica Nicolai pe prima poziție. Departe de a comenta calitățile de politician al doamnei Nicolai, realitatea este că doamna vicepreședinte PNL, una din cele mai apropiate susținătoare și colaboratoare a lui Crin Antonescu și Ludovic Orban, rămăsese “fără post” după alegerile din toamnă

2. campania electorală “subțire” – sloganul a fost unul slab și neconvingător iar candidații s-au făcut prea puțin auziți. Mai mult decât atât, PNL-ul a încercat o suprapunere a celor două campanii electorale, cea pentru europarlamentare și cea pentru prezidențiale. Rezultatul se vede…

3. delimitarea de acțiunile guvernului Tăriceanu și, implicit, de acțiunile partidului din perioada în care a fost condus de fostul prim ministru. Atât Crin Antonescu cât și alți membri din conducerea PNL s-au exprimat critic la adresa fostei guvernări, în speranța că vor atrage de partea lor (și a partidului) electoratul care nu îl agrează pe fostul premier. Calculul s-a dovedit a fi unul profund greșit – atitudinea publică de această factură a dezamăgit mulți simpatizanți PNL și, mai mult, a venit ca o confirmare în sprijinul acuzațiilor aduse de PD-L și PSD. Analiza guvernării trebuia făcută în interiorul partidului, și nu la televizor în cadrul unei campanii electorale!

4. imaginea de partid de mâna a doua, imagine alimentată din plin de PSD care a amintit zilnic faptul că de fapt ei sunt cei care l-au ținut pe Tăriceanu la Palatul Victoria în perioada 2006-2008. Acceptarea de către PNL a acestui “stigmat” fără prea multe comentarii a rezultat prin faptul că mulți simpatizanți s-au simțit trădați.

Mai multe analize pe această temă aici, aici și aici.

După cum vedeți, în tot textul de mai sus m-am limitat la a folosi noțiunea de “eșec” și nu cea de “dezastru” – ceea ce înseamnă că încă mai am încredere în resursele (mă refer la resursele umare) de care dispune PNL-ul. Sper că tura asta de alegeri este interpretată drept un duș rece și va servi la trezirea la realitate a celor care poartă răspunderea conducerii partidului. Sper că domnii Antonescu și Orban, în calitatea lor de președinte, respectiv prim-vicepreședinte ai partidului, să recepționeze corect mesajul pe care l-au primit de la electorat și să înceteze a mai căuta motive și vinovați în afara partidului. Treaba domniilor lor acum este să facă o analiză obiectivă a situației curente, să-și descopere greșelile domniilor lor și ale celorlalți membri care s-au ocupat de strategia de comunicare și de campanie a partidului și să se pregătească mai bine pentru viitor.

Cred că nu exagerez dacă spun că aceste alegeri au demonstrat că, pe 7 iunie 2009, PNL-ul a fost prins cu pantalonii în vine.

politichie

Personalitatea politică a momentului: Crin Antonescu

23 Martie 2009

Este incontestabil faptul că “omul momentului” în politica românească este Crin Antonescu, noul președinte al PNL. Rezultatul alegerilor desfășurate la congresul PNL din 20-21 martie este unul extrem de clar, Antonescu și cu echipa lui au preluat cele mai importante funcții în partid, în timp ce susținătorii lui Tăriceanu au fost în marea lor majoritate retrogradați la nivel de simpli membri. Presa, în marea ei majoritate, a fost cuprinsă de euforie și a catalogat victoria lui Antonescu ca pe o victorie a omului simplu împotriva unui “sistem” și a salutat evenimentul. Din câte am putut vedea până acum, singurul care nu s-a entuziasmat peste măsură de rezultatul alegerilor din PNL a fost Ion Cristoiu.

Ca simpatizant și susținător deschis al PNL pot spune că aștept acum să văd în ce direcție o va lua partidul. Crin Antonescu și-a stabilit niște ținte foarte înalte: cea mai dificilă dintre toate fiind aceea de a trezi interesul alegătorilor pentru viața politică și de a-i convinge de veridicitatea și viabilitatea planurilor și soluțiilor liberale. Această țintă mi se pare chiar mai dificil de atins decât înfrângerea lui Băsescu la prezidențiale.

Noul președinte al PNL are o calitate pe care foarte puțini politicieni de pe la noi o mai au, și anume aceea de a putea mobiliza oamenii prin discurs. Această calitate este probabil cea care i-a adus în primul rând sprijinul colegilor de partid, a unei părți a mass-media (în frunte cu Victor Ciutacu) și, ulterior, victoria în alegerile din interiorul partidului. Greul însă de-abia acum începe, deoarece noul președinte al PNL va intra direct sub tirul oponenților, cei mai agresivi fiind, evident, pedeliștii în frunte cu Băsescu. Sunt convins că Băsescu va încerca din răsputeri să-i distrugă credibilitatea cât se poate de repede, pentru a evita o eventuală “întâlnire” în turul doi al alegerilor prezidențiale din toamnă.

Un aspect negativ relativ la cele întâmplate la Congresul PNL, venit din nou din partea presei, a fost atitudinea față de Tăriceanu. Au fost foarte puțini cei care au amintit realizările sale ca președinte al partidului, au fost foarte puțini cei care au apreciat faptul că după 4 ani la guvernare partidul nu a scăzut în sondaje (cum se întâmplă de obicei). Singura realizare pe care domnii jurnaliși nu au putut să o treacă cu vederea este faptul că Tăriceanu a rezistat la guvernare în pofida atacurilor neîncetate ale lui Băsescu&Co. 

În concluzie, mă bucur că încă mai există pe scena politică personaje capabile să genereze atâta entuziasm, ma bucur că PNL-ul a demonstrat la acest congres că e un partid “mai spălat” decât restul. Nu mă aștept ca noua conducere să aducă reformeze în mod radical partidul, nu mă aștept la rezultate senzaționale la următoarele alegeri, dar sper din tot sufletul ca partidul să-și îmbunătățească imaginea publică și să activeze în direcția “trezirii din amorțeală” a electoratului.

politichie

People, cut the crap!

9 Decembrie 2008

Tot aud zilele astea (și mă enervez) o grămadă de berbeci care zbiară împotriva PNL-ului pe care îl acuză de toate nenorocirile, ultima dintre ele fiind foarte probabila coaliție de guvernare PSD-PC-PD-L. Singurul lucru pe care l-au priceput berbecuții ăștia din toate negocierile astea de formare a unui nou guvern e că Tăriceanu insistă să aibă postul de prim ministru.

Bă băieți, cel puțin din declarațiile pe care le-am citit eu (pe HotNews) treaba e destul de clară:

1. nici măcar unul din partide nu a insistat asupra unei PERSOANE – toți au cerut postul de premier pentru partid și nu pentru X sau Y

2. PNL a pus câteva condiții asupra cărora nu va negocia: cota unică de impozitare (pe care PSD vrea sa o schimbe) și Constituția (pe care PD-L-ul vrea să o revizuiască)

 

Așa că, people, mai ușor cu pianul pe scări – că-i sar clapele!

politichie

Confruntare electorală PSD-PDL-PNL la Antena 1

27 Noiembrie 2008

Am văzut aseară, nu chiar de la început, confruntarea televizată “Eu cu cine votez” de pe Antena 1, unde liderii celor trei partide care contează au avut ocazia să își “vândă marfa” și să-și atace contracandidații. Am avut parte de un show reușit și de o moderatoare care s-a achitat bine de rolul său, astfel încât nimeni nu cred că se poate plânge că nu a avut drept la replică sau că vreunul din partide sau candidați ar fi fost favorizat.

Pentru început aș nota faptul că niciunul din partide nu și-a trimis la emisiune liderii mai “spurcați de gură”. Dintre absenți aș aminti pe:  Năstase, Mitrea, Ponta de la PSD; Berceanu, Udrea, Boureanu de la PD-L, Orban, Antonescu, Olteanu de la PNL. Lipsa lor și a multor alți lideri mai bătăioși a făcut ca dialogul să fie în general civilizat și să nu avem parte de momente de circ și bâlci după cum eram obișnuiți în asemenea ocazii.

Trecând mai departe, impresia pe care mi-au creat-o cei trei lideri de partide, așazișii “candidați la postul de premier” a fost următoarea:

  • Călin Popescu-Tăriceanu – cel mai coerent discurs, cea mai bună imagine. Am impresia însă că insistă cam prea mult pe placa cu creșterea economică și cu mărirea salariilor și a pensiilor și destul de puțin pe programul de guvernare pentru următorii patru ani. A spune doar că vor continua ce-au făcut până acum nu este de ajuns.
  • Mircea Geoană – imagine ok, discurs coerent și puternic de stânga. Exagerează însă cu ideile de genul “capitalismul s-a dovetit falimentar”, “stânga este acum la putere în lume” etc.
  • Theodor Stolojan – imagine ok, cel mai puțin coerent discurs. Insistă mult prea mult pe demonizarea “coalitiei PSD-PNL” și exagerează cu populismele. Are dezavantajul de a conduce un partid fără o doctrină clară – ei se consideră de centru-dreapta dar de fapt sunt “anti”. Anti-PSD, anti-PNL, anti-oricui ridică glasul împotriva lui Băsescu.
Legat de doza de realism afișată de cei trei lideri, avem pe de o parte pe Geoană și Stolojan care deja se văd înscăunati la Palatul Victoria și par să nu conceapă ca posibilă alt deznodământ al alegerilor și pe pe cealaltă parte pe Tăriceanu, mult mai rezervat și conștient că viitorul guvern nu se poate forma decât în urma negocierilor între partide.
În concluzie pot spune că asemenea dezbateri televizate pe acest format ar trebui să fie mult mai dese în timpul campaniei (din cunoștințele mele aceasta este prima, cu 4 zile înainte de alegeri). Asemenea format îi obligă pe candidați să vină pregătiți, să fie gata să atace sau să își apere cu argumente programele politice pe care le “vând” alegătorilor. Cred că toată lumea e sătulă de tipul clasic de campanie electorală românească: mitinguri cu mici, bere și alte pomeni, atacuri la persoană și discursuri cu liste de promisiuni de multe ori fără acoperire.
me hate... politichie

Oferta politică pentru 30 noiembrie

26 Septembrie 2008

Cu alegerile astea care se apropie revine iar în prim plan întrebarea, deja clasică, a cetățeanului turmentat: eu cu cine votez?

Ia să vedem puțin cam care-i oferta cu care se prezintă partidele politice de pe la noi:

  • programe de guvernare serioase – NU. Ce-am văzut sub forma de programe de guvernare sunt practic promisiuni demagogice făra nici o susținere, ni se promit salarii beton și mulți kilometri de autostradă (PDL), locul x ca putere economică în UE (PNL), etc. 
  • candidați serioși – NU. Toate partidele, dar absolut toate sunt într-o criză profundă de personalități credibile. Toți vând aceleași fețe, PDL-ul l-a dezgropat pe Stolojan, PNL-ul merge înainte cu Tăriceanu iar PSD-ul cu Geoană.
  • discursuri coerente – NU. Singura preocupare a actualilor candidați este să se înjure între ei, să încerce fiecare să demostreze că celălat e mai prost, mai corupt, mai urât sau mai știu eu cum. 
Luați fiecare în parte, avem așa:
  • PDL – partidul prezidențial, cu pretenții de dreapta. Obiectivul lor: să intre la guvernare pentru a-i putea oferi lui Băsescu prima șansă în alegerile parlamentare. Strategia abordată – intoxicare a opiniei publice, atacuri murdare la adresa concurenței, lansarea de acuzații și cu și fără acoperire, reluarea temelor de campanie ale alianței DA din 2004.
  • PNL – partidul aflat acum la guvernare, declarat de dreapta. Obiectivul lor: să continue să participe activ la guvernare. Strategia abordată – asumarea unilaterală a realizărilor ultimilor patru ani (integrarea în UE, creșterea economică, creșterea nivelului de trai), atacuri la adresa PDL.
  • PSD – perdantul alegerilor din 2004, declarat de stânga. Obiectivul lor: revenirea la guvernare. Strategia abordată – îi lasă pe cei de dreapta să se omoare între ei și se bazează pe principiul “când doi se ceartă, al treilea câștigă”.
Din punct de vedere al liderilor, avem:
  • PDL ni-l oferă pe Stolojan, care cred că este o marionetă a lui Băsescu și fără o autoritate prea mare în partid. Oricum PDL-ul duce o lipsă acută de lideri, e clar că domnul președinte nu agrează concurența.
  • PSD ni-l oferă pe Geoană, alt lider cu probleme de autoritate în partid. Acolo treburile sunt mai tulburi și există cel puțin două personalităti puternice (Iliescu și Năstase) care trag sforile în interiorul partidului.
  • PNL ni-l oferă pe Tăriceanu, un lider controversat, cu o imagine destul de proastă pentru alegătorul de rând, dar care a demonstrat că poate conduce atât guvernul cât și partidul.
În asemenea situație, combinată cu sistemul de vot uninominal, prevăd că rezultatul alegerilor va fi o mare varză, nici un partid nu va câștiga potul cel mare și soarta guvernării pentru următorii patru ani se va decide la o șuetă între sforarii celor trei partide în perioada imediat următoare alegerilor.
politichie

Uninominalus Rex

25 Septembrie 2008

Cui i-e frică de alegeri în sistem uninominal?

După ce la un moment dat mai toate partidele de pe la noi se bateau cu cărămida în piept că vor introducerea votului uninominal și se certau care din sisteme (siteme uninominale) este mai bun, acum, când alegerile mai au puțin și bat la ușă, unii au o revelație cum că poate pe liste e mai bine. Exemplul cel mai recent și concret este PRM – care a contestat în justiție hotărârea de guvern prin care s-a făcut împărțeala pe colegii uninominale. Justificarea lor? Că ei n-au fost niciodata de acord cu sistemul uninominal. 

Tot pe aceeași temă se agită și PDL-ul și șefu’ lor, actualul Președinte. Ăștia nu pot să zică drept în față că nu le convine pe sistem uninominal, că “personalitățile” pedeliste n-au șanse să se ridice la procentele pe care le poate aduna partidul, drept urmare se agață și ei tot de treaba asta cu împărțeala pe colegii. Acum ce-i drept m-aș fi mirat foarte ca PDL-ul să fie de acord cu o decizie a guvernului Tăriceanu, e în natura lor să fie invers că de, asta-i politica de partid.

S-ar părea deci ca cei cărora le e cel mai frică de uninominal sunt tocmai “ăia curați” – care vor să-i bage pe “ăia corupți” din PSD și PNL la pușcăria mafioților. Iar ăia răi, corupții ăia de liberali și social democrați, tocmai ăia au ajuns partizanii sistemului minune care va reforma clasa politică. Cred că atât PRM-ul, cât și PDL-ul s-au uitat puțin în ogrăzile proprii și au zis: mă, noi acum pe cine naiba scoatem la înaintare? Au văzut că nu prea au cu cine defila, drept urmare s-au decis că mai bine s-ar suci. Obiectivele în cazul ăsta ar fi diferite: PRM-ul ar vrea vot pe liste ca să îi crească șansele de a prinde ceva locuri in Parlament, iar PDL-ul ar urmări amânarea alegerilor un picuț, așa, până de alegerile prezidențiale, doar doar or avea și ei o locomotivă puternică să-i tragă în sus.

Altă treaba interesantă e că cel mai infocat partizan al uninominalului, președintele Băsescu, transmite în ultima vreme diverse semnale cum că de fapt nu-i prea convine sistemul propus pentru 30 noiembrie. S-ar părea că, din sperietoare de baroni locali, votul uninominal s-a cam transformat în sperietoare de politicieni demagogi 🙂 de care nici un partid nu duce lipsă. Cei mai relaxați în acest moment mi se par PSD-ul – după experimentul de la alegerile locale la care niște baroni locali notorii au câștigat pe sistem uninominal fotolii de președinți de consilii județene cred că liderii PSD s-au lămurit că dracul nu-i atât de negru și că uninominalul ăsta nu e o amenințare pentru ei.

După cum am mai spus-o și cu alte ocazii eu sunt unul din cei care nu cred că votul uninominal este soluția miraculoasă de reformare a clasei politice. Sunt ferm convins că în viitorul parlament vom regăsi pe majoritatea personajelor controversate, că toți șefii mai mari sau mai mici din principalele partide își vor asigura locurile de parlamentari și că mare lucru n-o să se schimbe. Cu toate astea sper ca acest sistem de vot să fie un lucru interesant pentru alegători și să adune poate mai mulți oameni la urne. Dacă va atinge măcar acest obiectiv eu unul o să mă declar mulțumit, indiferent de ce configurație va avea viitorul Parlament în urma numărătorii voturilor.