Browsing Tag

politica

cugetarea zilei politichie

Două articole care au de ce să va dea de gândit

10 Ianuarie 2012
DeathtoStock_Wired3

Am descoperit (via Zoso) două articole extrem de interesante pe blogul lui Andoj Jakab (articolele sunt in engleză):

1. This is why I don’t give you a job – varianta în română aici

2. I don’t give a job. Am I being antisocial? – varianta în română aici

Trebuie să vă previn că ambele articole sunt foarte dure, pot părea de-a dreptul exagerate dar, după parerea mea, exprimă foarte bine situația de fapt din Ungaria (situația analizată de autor) dar și realitatea din România și, într-o măsură mai mică sau mai mare, realitatea din orice țară a Uniunii Europene.

Nerecomandat celor cu convingeri profund socialiste 😉

la grămadă...

Oare ce-o să ne aducă 2010?

5 Ianuarie 2010

Au trecut sărbătorile (cel puțin pentru majoritatea dintre noi), lumea s-a cam întors la lucru (fără prea mult chef, sunt sigur) așa că putem să ne gândim deja la ce o să ne aducă anul 2010.

Băselul, care văd că după ce s-a reales e la refacere și încă sărbătorește, că nu i-am prea auzit pliscul de ceva vreme, ne zice că 2010 ne va aduce ieșirea din criză. Mă întreb oare dacă vom ieși din criză intrând în colaps, sau cum? Cu guvernul ăsta de doi bani (Boc țșpe), guvern incapabil să facă ceva constructiv în 2009, nu știu ce șanse sunt ca România să o ia într-o direcție bună.

Din punct de vedere politic mă aștept la un an mult mai liniștit decât 2009, din simplul motiv că nu se preconizează nici un fel de alegeri în viitorul apropiat, mai exact până prin 2012. Un alt motiv este componența guvernului, care este acum unul majoritar PD-L și petecit cu UDMR și traseiști (a se citi “independenți”). De data asta Băselul a reușit să construiască o majoritate “solidă”, unind în jurul partidului său pe toți restul de fomiști din Parlament și obținând așa o majoritate subțire (un pic peste 50%) dar suficientă.

Din punct de vedere economic mă aștept la continuarea “capodoperei” începută în 2009. Cuvântul de ordine va fi în continuare de a stoarce tot ce se poate stoarce de pe urma firmelor private, cu precădere IMM-uri, statul va rămâne în continuare cel mai mare și lacom client al băncilor, ne vom ploconi la FMI și UE pentru bani și vom încerca tot felul de șmecherii (vezi taxa de poluare, impozitul forfetar, etc) pentru a ne târî înainte. Clientela statului (care deja se confundă aproape integral cu clientela portocalie) va prospera în continuare, iar restul lumii se va descurca după cum poate fiecare.

Anul 2010 va fi din nou unul în care un subiect mereu fierbinte va fi cursul EURO. Mai mult ca sigur vom avea din nou parte de evoluții întreținute mai mult de intervențiile BNR decât de mersul economiei și presiunea pe leu va fi din ce în ce mai mare (explicația e destul de simplă, peste economia românească bazată în special pe comerț cu produse importate se va adăuga faptul că va trebui să plătim o parte din datoriile făcute anul trecut). Legat de un pronostic asupra cursului de schimb al EURO, mă aștept ca acesta să se învârtă în jurul valorii de 4.5 (+/- 0.3 lei), adică în jurul valorilor înregistrate în noiembrie 2009. Nu prea văd cum s-ar putea susține un curs mai mic, dar în același timp nu cred că BNR ar lăsa cursul să o ia spre valori de 5 atâta timp cât vor avea suficiente fonduri (chiar dacă sunt din împrumuturi) pentru a interveni în piață.

Din punct de vedere al prețurilor, sunt convins că ele vor crește în special la mâncare, utilități și bunuri de consum. Experiența ne-a învățat că în România primele scumpiri se fac în zonele de strictă necesitate, acolo unde se știe sigur că oamenii vor înjura, vor strânge din dinți si vor plăti.

Cu alte cuvinte, după părearea mea 2010 va fi o continuare “firească” a lui 2009, sub aceeași conducere atentă a echipei Băsescu, Boc, Videanu, Blaga, Berceanu, Udrea. Are cineva curaj să-și faca vreun plan optimist?

politichie

Anti-Băsești vs. pupin-Băsești

17 Iulie 2009

Acum că se apropie campania electorală “oficială” (pentru că aia neoficială e începută de mult) văd că pe zi ce trece apar prin presă din ce în ce mai mulțe voci radicale în cele două tabere amintite în titlu. De partea anti-băseștilor se aliniază în special un grup mai vocal de oameni din trustul Intact, respectiv Realitatea-Cațavencu, iar pe de cealaltă parte se grupează susținătorii necondiționați ai președintelui (cum ar fi dl. Tapalagă de la HotNews).

Spre deosebire de anul trecut, se pare că s-au întărit rândurile anti-băseștilor, ceea ce îl face pe președinte să scoată la înaintare cartea luptătorului singuratic împotriva sistemului, a cavalerului drept care vine pe calul alb. Mișcarea e vizibilă, Băsescu atacând furibund cele doua trusturi de presă ale “mogulilor”, și denunțând “corupția” care domnește acolo. Evident se găsesc oameni care pică în extaz în fața acestei demonstrații de “verticalitate” a președintelui, rezultatul acestei exaltări fiind întruchipat de articole de genul ăsta.

Ei bine, după parerea mea toata șarada asta cu “presa cea coruptă” este o manevră iscusită de diversiune. PD-L-ul, care se identifică cu Traian Băsescu, este într-o poziție nu tocmai comodă: un ministru (Ridzi) a fost nevoit să-și dea demisia în urma unui scandal, alt ministru (Videanu) e condamnat de instanță pentru anumite nereguli din vremea când era primar al capitalei, Pogea a fost și el amendat de o altă instanță iar Boc dă ordonanțe pe care i le anulează ulterior Curtea Constituțională. Peste toate aceste scandaluri se mai adaugă și o scădere economică vizibilă, o presiune socială în continuă creștere. Cu alte cuvinte, guvernul “nășit” și “păstorit” de domnul Băsescu face echilibristică pe marginea prăpastiei și îl lipsește pe domnul președinte de un sprijin important în toamnă.

Ce face atunci Băsescu? Ei bine, face ce știe mai bine, se apucă de lansat acuzații de tot felul, de la hoție și șantaj până la eterna CORUPȚIE. Ținta o reprezintă cel mai nou inamic public numărul unu, presa “neascultătoare” aflată în solda celor doi “moguli” Voiculescu și Vântu. Acum nu pot spune că îi stimez în mod deosebit pe jurnaliști, dar nu pot crede totuși că datele prezentate de ei sunt în totalitate niște invenții de presă, scoase pe tarabă special pentru a-l denigra pe președinte, pe miniștrii și pe cei din jurul lor. Băsescu, staff-ul și simpatizanții PD-L desfășoară acum o campanie agresivă de decredibilizare a presei, presă care a devenit brusc vinovată pentru toate ratările lor.

Nu înțeleg însă de unde până unde atâta înverșunare din partea găștii portocalii, deoarece fiind acum la putere pot controla televiziunea publică (care este încă una din cele mai “credibile” surse de presă). Nu cred că cele două posturi inamice (Antena 3 și Realitatea TV) au o putere atât de mare de a influența opinia publică. Nu prea cred că profilul actualului votant al lui Băsescu este pe target-ul celor două posturi.

În concluzie cred că ne așteaptă o perioadă de circ în toată regula, circ făcut cu un singur scop: de a distrage atenția de la problemele reale și de a expune un nou “vinovat” (în speță presa) în care lumea să poată da cu pietre.

pamflet politichie

Încă o lună plină de realizări ale guvernului BăseBoc

27 Martie 2009

Înc-un pic și se duce și luna lui Mărțișor, așa că vine vremea să mai contabilizăm un pic realizările guvernării ultramajoritare și portocalii (cu nuanțe din ce în ce mai pale de roșu). Ca evenimente notabile ar fi vreo câteva:

  • blocarea aproape completă a creditării, drept urmare economia noastră se zbate, dă din picioare, da’ nu prea mai are suflu să zbiere
  • anunțul că ne vom împrumuta din afară ( 13 miliarde de la FMI, restu’ pân’ la vreo 20 de pe la alte instituții de prin UE), urmat foarte rapid de câteva întâlniri (pe la Cotroceni, respectiv pe la vreo cârciumă de-a lui Popoviciu) și un acord 
  • negocieri cu sindicatele, amenințări cu greve, etc
  • anunțul că Lenuța Marinarului vrea să candidește independent pentru un loc în PE. Ce să-i faci, așa-i când unii oameni nu vor să vorbește cu tine și nu-ți recunosc succesurile…
  • scandalul DGPI – Puiu Popoviciu
  • intervenția telefonică a lui Boc la emisiunea Sinteza Zilei, ocazie cu care a reușit să-și pună poalele-n cap.

M-aș opri numai asupra ultimelor două evenimente: afacerea DGPI – Puiu Popoviciu și chestiunea cu Boc. Prima e o dovadă de netăgăduit că “există un sistem și funcționează”. Adică na, dupa vreo 7 ani de anchete, până la urmă s-a reușit ca un nene, printre cei mai bogați din România, să fie reținut 24 de ore, după care evident că judecătorul îl lasă să fie în continuare cercetat în libertate. Întâmplător sau nu, în respectivul dosar al acestui nene apar nume grele, cam toată spuma politicienilor cu greutate… Să fie oare un semn că s-a dat drumul la colecta pentru campania lui Băse pentru prezidențiale, și că cel ce va cuteza să nu cotizeze corespunzător va avea cam aceeași soartă? Mie cam așa îmi dă impresia…

Ajungem acum și la domnul Boc. Emil Boc. Uns prim ministru al României, prin grația lui Băsescu și cu încuviințarea PSD-ului. Nenea ăsta, care cică poartă pe umerii săi toată greutatea conducerii țării în aceste vremuri de restriște, a găsit că ar fi un bun moment să-și dea cu firma-n cap. Fix în zilele în care se făcuseră publice detaliile acordului de finanțare externă, toată lumea analiza și despica firu-n patru pe tema acordului cu FMI, domnia sa, în nemărginita-i inteligentă, a găsit de cuvință să aplice o “schema Băsescu” de a se băga un pic în seamă: suni la o televiziune și-i faci pe ăia troacă de porci în direct, să priceapă ei cine-i șeful și cine-i sluga. Ei bine, domnul trompetă a eșuat lamentabil în încercarea lui de-a pune lucrurile la punct, ba mai mult, a reușit să se facă de toata bafta. sunt tare curios dacă a învățat măcar ca, pe viitor, să nu se mai bage singur în gura lupului și să nu mai încerce să dea peste nas unor indivizi cu o inteligență net superioară celei a domniei sale.

În concluzie, stăm bine: guvernanții își umflă mușchii și ne arată cât sunt ei de bățoși, iar noi ne perfecționăm în continuare arta de-a strânge cureaua.

politichie

Ce-au înțeles românii dupa 20 de ani de democrație?

20 Ianuarie 2009

Dacă e să ne luam dupa studiul ICCV citat aici, răspunsul este unul singur: NIMIC!

Datele din acest studiu, care întăresc rezultatele date de diverse alte sondaje făcute de institutele de pe la noi, ne arată cât suntem de “deștepți”:

  1. 73% dintre romani consideră că ar fi bine ca țara să aibă un conducator puternic, care nu-și bate capul cu Parlamentul și alegerile
  2. 20% cred că ar avea un trai mai bun sub un regim de dictatură militară
  3. 74% consideră că pentru ei politica este deloc sau foarte puțin importantă
  4. 86% consideră că pentru ei religia este foarte sau destul de importantă

Corelând cu diverse sondaje relativ la încrederea pe care populația în instituțiile statului, unde pe primele locuri se detașează biserica și armata, putem trage concluzia că la noi nivelul de educație politică a populației este undeva la nivelul anului 1900.

Ce mi se pare mie cel mai revoltător este că, la nici un sfert de secol de când am scăpat de sub dictatura comunistă, trei sferturi din conaționalii noștri duc dorul unui regim autoritar, sprijinit de de biserică și armată. I-aș da o idee lui Băse, să-și mai adauge și titlul de patriarh pe lângă cel de președinte al CSAT (în traducere liberă comandant suprem al armatei). Nu ar fi decât expresia voinței poporului, așa cum transpare din aceste studii.

Bravos națiune, halal să-ți fie!

me hate...

Uite gazu’, nu e gazu’!

6 Ianuarie 2009

Vecinii noștri mai de la est și-au redescoperit o veche pasiune, joaca cu nervii unor fraieri din UE, care întâmplător depind într-o oarecare măsură de Marele Vecin de la Răsărit. E vorba de Maica Rusie, prin copilul ei răsfățat numit Gazprom. Fraiericii de serviciu sunt țările mai “amărâte” ale uniunii, cele care nu prea au ce comenta în fața Moscovei și care trebuie să plângă la Bruxelles pt ca Uniunea să ia o poziție oficială.

Datele problemei sunt simple și arhicunoscute:

  1. Rusia e furnizorul de gaz al Europei
  2. UE e probabil cel mai bun client pentru gazul rusesc și pompează miliarde de euro către Gazprom
  3. Ucraina este zona tampon, stând călare pe conductele rusești care alimentează multe din țările Uniunii Europene. N-are resurse proprii de gaz, dar este de pază la borcanul cu miere drept urmare consideră normal să-și tragă “partea” ce crede că i se cuvine.
În mod obișnuit Ucraina plătește rușilor un preț mult mai mic decât statele din UE deoarece permite tranzitarea teritoriului ei către clienții din vest. Rușii susțin (și probabil nu se înșală prea tare) că vecinii ucraineni mai și ciordesc o cantitate consistentă de gaze pe lângă ce plătesc. Pe de altă parte ucrainenii zic că rușii îi șuntează prin Republica Moldova și astfel “perturbă livrările către mai multe țări”.
Care-o fi adevărul numai ei știu, ce e clar e că deja modelul se repetă anual, în ianuarie și februarie, lunile cele mai reci și când consumul de gaz rusesc este la maxim ceva trebuie să se întâmple (scandal ruso-ucrainean, alte scandaluri) care are ca rezultat inevitabil creșterea prețului plătit Moscovei.
Partea bună e că de bine de rău mai avem rezerve de gaze naturale prin Transilvania și nu depindem atât de mult de rusnaci, partea proastă e că nu cred că Boc, Videanu și compania sunt în stare să dezamorseze situația. Iar dacă se mai trezește și Băselul să mai zică niște vorbe de duh la adresa liderilor de la Moscov atunci chiar ne-am scos 🙂
me hate...

Taxa auto suspendată?

18 Noiembrie 2008

Sorin s-a supărat iar pe Tăriceanu, pe bună dreptate aș zice. Nenea premier a declarat că una din măsurile anticriză ale guvernului va fi suspendarea aplicării taxei auto (de poluare sau cum îi mai zice acum) timp de câteva luni, pentru a ajuta producătorii autohtoni (a se citi Dacia, că n-am auzit de alții, Ford din câte știu eu încă nu a pornit producția la Craiova) să traverseze această perioadă de criză.

Eh, decizia asta mie-mi pute rău a pomană electorală. De ce? Pentru că favorizează clar în primul rând pe Dacia (care are cea mai mare cotă pe piața autohtonă de mașini noi) și în al doilea rând pe dealeri. Angajații de la Dacia + firmele care lucrează pentru Dacia înseamnă câteva zeci de mii de oameni, care la randul lor influențează alte zeci de mii de oameni (familie, prieteni, etc). Dacă aceștia “pun botul” la măsura asta e posibil ca PNL-ul să ia niște procente bune în plus. 

Părerea mea e că o asemenea măsură – suspendarea unei taxe pentru o anumită categorie de contribuabili – e o mare prostie, deoarece:

– va genera un val de proteste din partea celor care se vor simți discriminați – majoritatea celor care vor să-și cumpere o mașină (sunt mai mulți cei care nu vor să dea peste 8 – 10 mii de euro și aleg soluția second-hand)

– e posibil să fie atacată din nou de CE (pentru că are caracter discriminatoriu și, mai rău, favorizează un anumit jucător din piață)

Rămân la părerea mea, exprimată de oricâte ori a venit vorba de această taxă, și anume cea că ideea de taxă unică plătită la prima înmatriculare a unei mașini e o măsură care urmărește strict să mai stoarcă niște bani de la contribuabili. Singura soluție viabilă este restructurarea grilelor de impozitare prin corelarea acestora cu nivelul de poluare (norma Euro + emisii CO2). În felul acesta vor rezulta impozite:

– mai mari pentru mașinile vechi și poluante (non-euro, unde intră și daciile vechi și alte gioarse, euro 1 și euro2 – mașini produse în anii ’90)

– mai mari pentru mașini cu motoare de capacități și puteri mari (cu cât motorul e mai mare și mai puternic automat el emite mai mult CO2, chiar dacă are normă de poluare Euro4 sau Euro5)

– mai mici pentru mașini noi și puțin poluante (motoare mici și/sau tehnologii noi care reduc poluarea)

Hibridele ar trebui scutite de impozit.

Cu un sistem de felul acesta oamenii vor fi stimulați să scape de vechituri și să-și cumpere mașini cât mai noi. Nu cred că cineva își va mai dori o mașină second hand veche ( 8-10 ani sau mai mult) și să plătească anual un impozit comparabil cu prețul plătit pe ea.

me hate...

Tovarăși! Să-i belim pe bogătași!

17 Octombrie 2008

pe chiaburi, burghezi și pe toți capitaliștii!

Via HotNews aflăm de Târgul Milionarilor de la Munchen. Și de reacțiile pe care le provoacă: activiștii sociali(ști) l-au definit ca, citez, “O expunere obscena a bogatiei perverse”. Tot ei spun că, citez din nou, “Bogații sunt cauza sărăciei”.

Evident pe marginea acestui eveniment și al protestelor respectilor activiști s-au trezit și un număr considerabil de berbeci de pe la noi să-și dea cu părerea și să emită judecăți de valoare. Ca de obicei s-au împărțit în două tabere care s-au apucat cu spor să se înjure. Pe de o parte sunt cei foarte vehemenți împotriva acelor activiști (e o prostie să-i condamni, oamenii ăia protestează din convingere și au tot dreptul legal să o facă), iar pe de altă parte există armata frustraților care din ură și invidie față de cei mai avuți decât ei încearcă să se solidarizeze cu protestele. În bunul spirit al dezbaterilor de la noi cele două părți au fiecare idei extremiste, suporterii capitalismului îi acuză pe ceilalți de faptul că sunt niște puturoși care vor să primească totul de-a gata de la stat, cei care condamnă bogătașii și, implicit, capitalismul, îi acuză pe primii de lăcomie și de faptul că sunt sclavii banului.

Ar trebui clarificată puțin situația: târgul respectiv nu se organizează pentru șmecherașii cu Q7 alb, nici pentru prințesele de Bamboo, nici pentru miliardarii de carton de prin Europa de Est. Atâta timp cât există o piață a produselor de lux și de super lux, piață care cunoaște o creștere accentuată în ultimii ani, mi se pare absolut normal ca să se organizeze evenimente de acest fel.

Legat de atitudinea prostimii față de cei bogați, aceasta a fost, este și va fi una de ură și invidie. Sentimentul general este că “ăia” sunt bogați pentru că-i exploatează pe “ăia mulți și săraci”. Placa pe care o repetă mereu este cea cu “nedreptatea socială”: un miliard de oameni moare de foame în lume și o mână de oameni au averi colosale. O să fiu dur acum, dar un miliard înseamnă cam 15% din populația globului, și nu cred că a existat de-a lungul istoriei vreo perioadă în care procentul muritorilor de foame să fie atât de mic. De asemenea sunt convins că o utopică redistribuire a averilor celor mai bogați 1 milion de oameni către acel miliard de muritori de foame nu ar rezolva în nici un fel problema.

politichie

Să înceapă dansul!

22 Septembrie 2008

Atenție, s-a dat drumul la maimuțe :). Cu alte cuvinte bag seamă că s-o pornit campania cea electorală, că mai toți liderii s-au apucat să se dea în stambă:

  • Geoană oferă bani la căpșunari
  • Boc vine cu idei crețe de parlament unicameral (ideea în sine e ok, da’ tare cred eu că e numai un bullshit electoral – că ei cum așteaptă să câștige alegerile cred ca s-ar bucura să aiba vreo 1000 de parlamentari 😉 )
  • Tăriceanu dă cu paru’ după Stolojan
Încă văd că Băse și cu Bunicuța stau la cutie – probabil așteaptă ca ăștia micii să se spurce bine iar apoi apar ei ca niște înțelepți ce se află și ne explică cum e mai bine să votăm. Ce n-am văzut încă, vorba lui Nenea Lars, sunt candidații partidelor pe colegii uninominale – până acum fiecare partid a anunțat câteva nume și în rest – pauză.
A început și sezonul sondajelor de opinie, azi cica PDL-ul era la 39%. Ce nu prea înțeleg eu e cum fac ăștia sondaje de opinie și predicții de rezultate atâta timp cât alegerile din noiebrie vor fi un experiment în care noi, votangii, vom fi pe post de cobai.
politichie

S-ar putea să avem pe cine vota

16 Septembrie 2008

Văd aici o știre interesantă, și anume candidatura unor personalități cunoscute din România (Petre Roman, Florin Călinescu și alții) la alegerile din noiembrie, din partea PNL. S-ar putea ca la aceste alegeri oferta PNL-ului să fie una din cele mai calitative, și m-aș bucura ca prin această politică de a atrage personalități publice în partid, PNL-ul să câștige un număr mare de mandate în viitorul Parlament.

Aștept cu nerăbdare “replica” adversarilor PNL-ului, în special pe aceea a PDL – sunt curios să văd și eu mândrii candidați cu care partidul prezidențial visează la victoria totală ;).