Cu alegerile astea care se apropie revine iar în prim plan întrebarea, deja clasică, a cetățeanului turmentat: eu cu cine votez?

Ia să vedem puțin cam care-i oferta cu care se prezintă partidele politice de pe la noi:

• programe de guvernare serioase – NU. Ce-am văzut sub forma de programe de guvernare sunt practic promisiuni demagogice făra nici o susținere, ni se promit salarii beton și mulți kilometri de autostradă (PDL), locul x ca putere economică în UE (PNL), etc. 
• candidați serioși – NU. Toate partidele, dar absolut toate sunt într-o criză profundă de personalități credibile. Toți vând aceleași fețe, PDL-ul l-a dezgropat pe Stolojan, PNL-ul merge înainte cu Tăriceanu iar PSD-ul cu Geoană.
• discursuri coerente – NU. Singura preocupare a actualilor candidați este să se înjure între ei, să încerce fiecare să demostreze că celălat e mai prost, mai corupt, mai urât sau mai știu eu cum. 

Cui i-e frică de alegeri în sistem uninominal?

După ce la un moment dat mai toate partidele de pe la noi se bateau cu cărămida în piept că vor introducerea votului uninominal și se certau care din sisteme (siteme uninominale) este mai bun, acum, când alegerile mai au puțin și bat la ușă, unii au o revelație cum că poate pe liste e mai bine. Exemplul cel mai recent și concret este PRM – care a contestat în justiție hotărârea de guvern prin care s-a făcut împărțeala pe colegii uninominale. Justificarea lor? Că ei n-au fost niciodata de acord cu sistemul uninominal. 

Tot pe aceeași temă se agită și PDL-ul și șefu’ lor, actualul Președinte. Ăștia nu pot să zică drept în față că nu le convine pe sistem uninominal, că “personalitățile” pedeliste n-au șanse să se ridice la procentele pe care le poate aduna partidul, drept urmare se agață și ei tot de treaba asta cu împărțeala pe colegii. Acum ce-i drept m-aș fi mirat foarte ca PDL-ul să fie de acord cu o decizie a guvernului Tăriceanu, e în natura lor să fie invers că de, asta-i politica de partid.

S-ar părea deci ca cei cărora le e cel mai frică de uninominal sunt tocmai “ăia curați” – care vor să-i bage pe “ăia corupți” din PSD și PNL la pușcăria mafioților. Iar ăia răi, corupții ăia de liberali și social democrați, tocmai ăia au ajuns partizanii sistemului minune care va reforma clasa politică. Cred că atât PRM-ul, cât și PDL-ul s-au uitat puțin în ogrăzile proprii și au zis: mă, noi acum pe cine naiba scoatem la înaintare? Au văzut că nu prea au cu cine defila, drept urmare s-au decis că mai bine s-ar suci. Obiectivele în cazul ăsta ar fi diferite: PRM-ul ar vrea vot pe liste ca să îi crească șansele de a prinde ceva locuri in Parlament, iar PDL-ul ar urmări amânarea alegerilor un picuț, așa, până de alegerile prezidențiale, doar doar or avea și ei o locomotivă puternică să-i tragă în sus.

Altă treaba interesantă e că cel mai infocat partizan al uninominalului, președintele Băsescu, transmite în ultima vreme diverse semnale cum că de fapt nu-i prea convine sistemul propus pentru 30 noiembrie. S-ar părea că, din sperietoare de baroni locali, votul uninominal s-a cam transformat în sperietoare de politicieni demagogi de care nici un partid nu duce lipsă. Cei mai relaxați în acest moment mi se par PSD-ul – după experimentul de la alegerile locale la care niște baroni locali notorii au câștigat pe sistem uninominal fotolii de președinți de consilii județene cred că liderii PSD s-au lămurit că dracul nu-i atât de negru și că uninominalul ăsta nu e o amenințare pentru ei.

După cum am mai spus-o și cu alte ocazii eu sunt unul din cei care nu cred că votul uninominal este soluția miraculoasă de reformare a clasei politice. Sunt ferm convins că în viitorul parlament vom regăsi pe majoritatea personajelor controversate, că toți șefii mai mari sau mai mici din principalele partide își vor asigura locurile de parlamentari și că mare lucru n-o să se schimbe. Cu toate astea sper ca acest sistem de vot să fie un lucru interesant pentru alegători și să adune poate mai mulți oameni la urne. Dacă va atinge măcar acest obiectiv eu unul o să mă declar mulțumit, indiferent de ce configurație va avea viitorul Parlament în urma numărătorii voturilor.

Adică să citim programul de guvernare.

Cred că nenii de la PDL, care au votat în unanimitate (ce-mi place asta cu unanimitatea, îmi aduce aminte de alegerile de la congresele PCR) nominalizarea lui Stolojan pentru post de prim ministru, sunt niște “băeți” foarte hazlii. Am citit ce s-a publicat pe HotNews legat de Marea Adunare Națională Pedelistă și de programul de guvernare cu care ies la bătaie și îmi permit să fac câteva observații:

• avem un candidat desemnat în unanimitate. Această unanimitate cred că înseamnă una din două: ori n-a existat nici o concurență internă în partid (n-au vrut, n-au putut, etc) ori comanda a venit de la Cotroceni (via Coreea de Sud unde e în vizită acum Băselul)
• avem un program de guvernare ce se vrea de dreapta – dar pute a socialism de la 100 de km (de autostradă portocalie) – creștem salarii, creștem pensii, construim locuințe sociale, subvenționăm agricultura și altele. Intenția în sine e lăudabilă, doar că nu zice nimeni de unde o sa scoată banii – iar experiența ne învață că toate costurile astea vor fi acoperite din taxe peste taxe pe spinarea contribuabilului.
• a dispărut tema cu lupta anticorupție (probabil că e cam greu să lupte ei împotriva lor )

• a bătut PSD la București – într-adevăr faptul că au un primar de sector în București și majoritatea în consiliu prin alianța cu PNG este o victorie zdrobitoare, în plus știe toată lumea că dacă câștigi Bucureștiul vei fi automat victorios și la alegerile generale. Cum naiba de n-au aflat asta și PSD-ul și și-au permis să câștige alegerile in 2000 și înainte în condițiile în care pe București erau varză ?
• PDL și-a dublat scorul de la localele din 2004 – o adevărată realizare în condițiile în care a cheltuit de 100 de ori mai mult și au condus în topul pomenilor electorale

În final candidatul la postul de premier ne-a lămurit ce ne așteaptă din toamnă în cazul în care le iese pasiența – o minunată alianță PDL-PSD , pentru că bănuiesc că nimeni nu e atât de naiv încât să își închipuie că are vreun partid cea mai mică șansă să se apropie de 50%. Dar nu mă mir, sunt convins că pedeleii se vor bucura să împartă din nou ciolanul cu vechii lor colegi din FSN.