Browsing Tag

presa

de tot râsul

Hotnews.ro vs. informare corectă și imparțială

14 Ianuarie 2010

Ia uitați aici mostră de informare corectă și imparțială făcută de HotNews.ro. Și culmea, nu e scris de dl. Tapalagă, care ne-a obișnuit deja cu o atidudine pro-Băsescu și pro-PDL.

Titlul spune deja tot “Cum au tras baronii PSD si PNL cu dinții de buget”. Din prima ni se comunica cine sunt “ăia răi” și, implicit, cine sunt “ăia buni” :). Concluzia articolului este înfiptă în titlu, astfel încât cititorul să înțeleagă ce se întâmplă la dezbaterile din parlament pe tema legii bugetului: PDL-ul a venit cu bugetul perfect iar nenorociții din opoziție, baroni, moguli și oligarhi organizați în grupuri de interese, vor să strice minunea și, mai mult, să răpească guvernului Boc (ăla pe care l-a demis Parlamentul anul trecut) pâinea și cuțitul.

Autoarea articolului a fost foarte indignată de două amendamente propuse de PSD și PNL, care spuneau:

1. Guvernul să aibă obligația de a aloca fondurile către investitiile locale în ordinea aprobării acestora și de a informa trimestrial Parlamentul asupra alocării acestor fonduri

2. 30% din bugetul alocat consiliilor județene să fie direcționat mai departe de către respectivele consilii județene și nu de Guvern

Argumentele aduse de autoare contra acestor amendamente sunt unele cel puțin subiective și trădează admirația fără margini față și încrederea acesteia în performanțele (până acum negative) ale guvernului Boc si ale PDL-ului. Din câte am înțeles eu primul amendament propunea următoarele: înainte de a porni noi investiții ar trebui finantate (și finalizate) cele deja în derulare (și se știe că în România există nenumărate proiecte pornite în timpul unei guvernări și suspendate de următoarea, din motive de “priorități”) iar ca Guvernul să informeze Parlamentul asupra evoluției acestor proiecte și a finanțării acestora. Autoarea s-a declarat oripilată de faptul că prin acest amendament s-ar fi încercat impunerea “controlului parlamentar asupra Guvernului”. Am o veste pentru această tanti, ar trebui să pună mâna pe carte și să studieze un pic care e treaba cu puterile în stat. Din câte scrie la lege, guvernele sunt investite de Parlament, funcționează atât timp cât au încrederea Parlamentului și pot fi demise de același Parlament. Mai mult decât atât, controlul parlamentar asupra tuturor puterilor statului reprezintă esența democrației. Deci, nota 2 pentru Luminița Pârvu la capitolul ăsta.

Legat de al doilea amendament, cel care ar fi prevăzut ca 30% (fața de 20% cât era prevăzut în lege) din buget să fie lăsat la decizia consiliilor județene, argumentul autoarei este că în felul ăsta ar fi avantajați mai ales pesediștii. Motivul indignării acesteia este în acest caz că uite, răii ăștia de pesediști și liberali vor să pună frâul pe Guvern, și în loc să-l lase pe acesta să decidă de la centru asupra a 80% din bugetele locale vor să îl ingrădească și să-i lase doar 70% din el… Mă întreb oare dacă Luminița Pârvu a auzit de un concept, mult trâmbițat de PDL în campanie, numit descentralizare. Nu zic că domnii care populează consiliile județene sunt mai breji decât ăia de la guvern, dar au un avantaj față de aceștia, ei au ajuns acolo în urma unor alegeri și pot fi mult mai ușor trași la răspundere (atât de către alegători cât și de justiție) asupra felului în care au decis cheltuirea banilor. Sistemul centralizat de la noi (în care Guvernul decide cam tot) face ca orice consilier local sau județean să poată ridica frumos din umeri dacă îl ia cineva la întrebări și să zică, fraților, noi n-avem ce face, guvernul decide, nu noi, mergeți la guvern și întrebați-i pe ăia de ce se face X și nu se face Y.

Pe final, concluzia autoarei este că, de fapt, discuțiile în Parlament ar trebui să fie o formalitate, iar opoziția ar trebui să tacă dracului din gură și să nu mai vină cu amendamente care ar strica socotelile guvernului, deoarece oricum guvernul și PDL-ul știu cel mai bine ce au de făcut.

Acestea fiind spuse, acordăm Luminiței Pârvu nota 10 la dezinvformare și titlul “taliban portocaliu” ai zilei!

politichie

Anti-Băsești vs. pupin-Băsești

17 Iulie 2009

Acum că se apropie campania electorală “oficială” (pentru că aia neoficială e începută de mult) văd că pe zi ce trece apar prin presă din ce în ce mai mulțe voci radicale în cele două tabere amintite în titlu. De partea anti-băseștilor se aliniază în special un grup mai vocal de oameni din trustul Intact, respectiv Realitatea-Cațavencu, iar pe de cealaltă parte se grupează susținătorii necondiționați ai președintelui (cum ar fi dl. Tapalagă de la HotNews).

Spre deosebire de anul trecut, se pare că s-au întărit rândurile anti-băseștilor, ceea ce îl face pe președinte să scoată la înaintare cartea luptătorului singuratic împotriva sistemului, a cavalerului drept care vine pe calul alb. Mișcarea e vizibilă, Băsescu atacând furibund cele doua trusturi de presă ale “mogulilor”, și denunțând “corupția” care domnește acolo. Evident se găsesc oameni care pică în extaz în fața acestei demonstrații de “verticalitate” a președintelui, rezultatul acestei exaltări fiind întruchipat de articole de genul ăsta.

Ei bine, după parerea mea toata șarada asta cu “presa cea coruptă” este o manevră iscusită de diversiune. PD-L-ul, care se identifică cu Traian Băsescu, este într-o poziție nu tocmai comodă: un ministru (Ridzi) a fost nevoit să-și dea demisia în urma unui scandal, alt ministru (Videanu) e condamnat de instanță pentru anumite nereguli din vremea când era primar al capitalei, Pogea a fost și el amendat de o altă instanță iar Boc dă ordonanțe pe care i le anulează ulterior Curtea Constituțională. Peste toate aceste scandaluri se mai adaugă și o scădere economică vizibilă, o presiune socială în continuă creștere. Cu alte cuvinte, guvernul “nășit” și “păstorit” de domnul Băsescu face echilibristică pe marginea prăpastiei și îl lipsește pe domnul președinte de un sprijin important în toamnă.

Ce face atunci Băsescu? Ei bine, face ce știe mai bine, se apucă de lansat acuzații de tot felul, de la hoție și șantaj până la eterna CORUPȚIE. Ținta o reprezintă cel mai nou inamic public numărul unu, presa “neascultătoare” aflată în solda celor doi “moguli” Voiculescu și Vântu. Acum nu pot spune că îi stimez în mod deosebit pe jurnaliști, dar nu pot crede totuși că datele prezentate de ei sunt în totalitate niște invenții de presă, scoase pe tarabă special pentru a-l denigra pe președinte, pe miniștrii și pe cei din jurul lor. Băsescu, staff-ul și simpatizanții PD-L desfășoară acum o campanie agresivă de decredibilizare a presei, presă care a devenit brusc vinovată pentru toate ratările lor.

Nu înțeleg însă de unde până unde atâta înverșunare din partea găștii portocalii, deoarece fiind acum la putere pot controla televiziunea publică (care este încă una din cele mai “credibile” surse de presă). Nu cred că cele două posturi inamice (Antena 3 și Realitatea TV) au o putere atât de mare de a influența opinia publică. Nu prea cred că profilul actualului votant al lui Băsescu este pe target-ul celor două posturi.

În concluzie cred că ne așteaptă o perioadă de circ în toată regula, circ făcut cu un singur scop: de a distrage atenția de la problemele reale și de a expune un nou “vinovat” (în speță presa) în care lumea să poată da cu pietre.

presa noastră dă ziare

Gripa porcina – isteria “aviarei” reloaded?

28 Aprilie 2009

De câteva zile încoace unul din subiectele de presă cele mai fierbinți este cel al gripei porcine (sau mexicane sau cum i-o mai zice). Datele pe care le avem până acum sunt: peste 100 de morți în Mexic, un număr de îmbolnăviri confirmate în SUA, UK și Spania, cazuri suspecte în mai multe țări și un comunicat de la OMS care ne spune că virusul se transmite și de la om la om.

Comparativ cu povestea gripei aviare cred că situația pare ceva mai sumbră mai ales datorită faptului că se pare că virusul se transmite mult mai ușor (dacă nu mă înșel, H5N1 nu se transmitea de la om la om). Având în vedere faptul că acum epidemia a pornit din Mexic și există șanse foarte mari să afecteze SUA mă aștept la o isterie mult mai mare decât cea care-a fost în Europa cu ocazia gripei aviare. Asta pentru că americanii sunt în general mai predispuși la a genera isterii naționale decât europenii.

Revenind la cazul specific al României, sunt curios dacă “băieții deștepți” vor specula acestă nouă amenințare și vor reactiva punctele de stropit mașini cu maglavais. Dacă îmi aduc eu bine aminte, pe vremea ministrului Flutur au fost niște băieți portocalii care au făcut niște bani grămadă din acea soluție “antivirus” și instalarea acelor posturi de “decontaminare” pe cele mai circulate drumuri naționale, respectiv la punctele de frontieră. 

În orice caz, sper din tot sufletul ca țările care au fost primele afectate, țări dezvoltate (cu excepția sursei-Mexic) să poată controla epidemia și să oprească răspândirea virusului înainte ca acesta să ajungă în țări ca România, Bulgaria, rep. Moldova sau altele de același calibru, țări care nu cred că au capacitatea de a combate eficient nici un fel de epidemie.

presa noastră dă ziare

Încă un nene care se ia de “internauți”

19 Martie 2009

După ce nenea Tucă s-a luat de bloggeri cu ceva timp în urmă, acum mai apare și Andrei Pleșu, de altfel un domn foarte respectabil, care atacă întreaga tagmă a “internauților”. Trecând peste faptul că titlul articolului, “Scurt sondaj printre internauți”, nu are absolut nici o legătură cu textul, care se dorește o analiză a psihologiei comentatorilor care activează pe net sub protecția anonimatului dat de niște nickname-uri, ce mi se pare exagerat este îndemnul “părintesc” cu care domnul Pleșu încheie respectivul articol:

“Dragii mei – îmi vine să spun comentatorilor anonimi de pretutindeni – nu vă mai chinuiţi! Există şi alte virtuţi decât inteligenţa: sobrietatea, măsura, bunul-simţ, bunătatea. Le veţi găsi mai curând la capătul unei chibzuite tăceri, decât într-un exces impudic de volubilitate.”

Suntem cu toții de acord că mediul online oferă posibilități extinse de exprimare tuturor categoriilor de oameni, inclusiv acelora care nu ar avea șansa sau curajul de a-și exprima vreodata punctul de vedere într-un spațiu public. Este evident că probabil peste 90% din părerile exprimate de “internauți” sunt subiective, neargumentate și poate lipsite de valoare. Ceea ce este la fel de evident însă este și că presa tradițională nu se ridică la un nivel mult mai ridicat de profesionalism, la ora actuală cea mai mare parte a ei (inclusiv nume care se vor cu pretenții) fiind mai mult sau mai puțin de tip tabloid.

Domnul Pleșu mai face următoarea caracterizare: “Foarte mulţi din scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă”. Oare nu este aceasta și o caracterizare perfectă a jurnalistului român din ziua de azi? Nu sunt ei cei mai frumoși, deștepți și drepți dintre toți? Are cineva impresia că limbajul suburban, “brutalitatea de mahala” și lipsa celui mai elementar bun simț sunt străine presei tradiționale? Oare nu cumva chiar ea, presa, a creat și alimentează în continuare această stare de fapt?

Părerea mea este că în ziua de azi mediul online a rămas cred ultimul refugiu în care exprimarea liberă este cu adevărat acceptată, fiind mediul cel mai puțin cenzurat și în care autorul își poate proteja cel mai bine identitatea. Văd din ce în ce mai multe reacții adverse din partea reprezentanților presei tradiționale și singura motivație pe care o văd este frica de o concurență “neloială”. Mi se pare că oamenii de presă sunt deranjați de faptul că mediul online câștigă teren în fața presei tradiționale (ziare/radio/tv) și că niște anonimi ar putea deveni în scurt timp niște formatori de opinie cu o audiență comparabilă cu a domniilor lor.

Lars, Mihnea, ce ziceți băieți de nenea ăsta?

politichie

Cine discreditează statul român?

12 Februarie 2009

Zice Băse așa (via Monitoring Media):

“Vreau să ţineţi cont că această politică este evidentă, o politică de discreditare deliberată a autorităţilor statului. Şi aveţi obligaţia să luptaţi prin fapte şi prin realităţi împotriva acestei politici duse de trusturi de presă.”

Reformulat ceva mai clar, mesajul ar fi următorul:

– presa e de vină, că informează cetățenii asupra “succesurilor” guvernării

– o nouă misiune a actualului guvern este să pună frumos pumnul în gura presei care nu convine, prin “metode specifice”. Nu degeaba discursul respectiv s-a rostit la investirea celui mai recent ministru de interne.

Ce refuză să priceapă Băse, după cum bine zice aici Nenea Lars, e că ne-am săturat până peste cap să ne tot arate el vinovații. Avem și noi suficientă minte-n cap încât să putem trage singuri concluzii, nu ținem neapărat să aflăm opiniile personale ale domniei sale, și cu atât mai puțin nu avem datoria să ni le însușim.

Revenind la întrebarea din titlu, totuși, cine discreditează statul român? Am mai jos o listă de propuneri:

1. Să fie oare reprezentanții puterii executive? Un președinte care face declarații aberante (vezi povestea cu vecinii Siriei, statul Palestina)? Un guvern condus de un profesor de drept constituțional care din primele ordonanțe are deja una declarată neconstituțională? Un minister de interne care în două luni a schimbat deja trei miniștri?

2. Să fie oare parlamentarii care fac legi pe genunchi (de ani de zile), dorm sau au cu totul alte activități, și se trezesc numai când e vorba să-și voteze diverse drepturi speciale lor și favoriților lor?

3. Să fie oare justiția – care bate record după record? Mai o judecătoare beată la volan, mai un criminal pus în libertate pentru că-l doare în cot și nu poate fi tratat în pușcărie, etc…

4. Să fie oare “oamenii legii” (poliția, jandarmeria, cei care se presupune că trebuie să ne apere de infractori de toate tipurile) – despre care aflăm zilnic că sunt în diverse cârdășii, respectiv patronează diverse “asociații” de tip mafiot?

Ce zice președintele despre toate cele de mai sus? Zice că de fapt e o făcătura a presei, așa ceva nu există. E unii, dom-le, nește moguli nenorociți, nește motani, FeNeIști și posesori de petrodolari, care are ei nește trusturi de presă care intoxică populația. Toate mârșăviile făcute de nenumărați reprezentanți ai autoritătilor statului, toată hoția și furăciunea pe care o practică statul român față de contribuabilii săi, toate acestea sunt în realitate niște invenții de presă, iar noi de fapt “trăim bine” da’ nu vrem să recunoaștem meritele mult iubitului conducător.

Cine discreditează statul român? Toată “clasa politică” în frunte cu tine, domnule Președinte, și cu toți cei cărora le-ați dat putere (vezi șefii plantați în toate punctele cheie), voi sunteți cei care discreditați statul român! Presa nu face decât să mai expună din când în când “succesurile” voastre, în speranța că poate așa veți ajunge vreodată să mai “călcați frâna”.

politichie

“TVR Parlament”

6 Februarie 2009

Via Gândul aflăm că nenii ăia de-și fac de lucru prin Parlamentul României, aleși “pă sistem uninominal”, s-au cam săturat să mai traiască sub stressul enorm că s-ar putea să apară pe la TV în timp ce dorm, citesc ziarele, votează pentru colegi sau își ciupesc secretarele de fund. Drept urmare s-au gândit ei că ar fi o idee bună să dea afară toate televiziunile din clădirea Parlamentului și ori să-și tragă o televiziune numai a lor, ori să permită accesul numai pentru TVR Abonament. Ca să-l cităm pe domnul Cezar Preda, ilustru deputat PD-L, ar trebui ca TVR-ul “să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că până la urmă este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii”.

Acum eu îi înțeleg pe domnii parlamentari, sunt convins că nu le prea convine când apar ba pe Realitatea, ba pe vreo Antenă cum că au făcut una sau alta. Ar fi mult mai comod ca toate imaginile filmate în interiorul Parlamentului să treacă în prealabil printr-o cenzură strictă, pentru ca nu cumva vreun biet alegător să-și vadă alesul în vreo ipostază compromițătoare (a promis ceva și a votat altceva, chiulea de la ședințe, etc). Ar fi mult mai ușor să te prezinți în campania următoare cu un montaj fain frumos cu toate realizările mandatului tău, și ar pricepe toți bolovanii ăia din colegiu că nu au nici un motiv pentru a nu te realege.

Se pune însă o problemă, există o lege care zice că accesul la informațiile cu caracter public nu poate fi îngrădit. După umilele mele cunoștințe, ședințele Parlamentului sunt publice, deschise, drept urmare orice amărăștean de cetățean are dreptul de a fi informat corect și complet despre ce s-a întâmplat acolo. Inițiativele de genul acesteia, venite din partea unor reprezentanți ai majorității de 73% (Cezar Preda, Adrian Năstase, nume grele prin partidele lor) mi se par de-a dreptul îngrijorătoare. Domnii aceia trebuie să înțeleagă că dacă au acceptat să “se facă” parlamentari, cu tot alaiul de privilegii pe care le au sunt datori cu un singur lucru, și anume de a se pune la dispoziția presei, fie ea publică sau privată.

Când a fost vorba de discuția pe tema modificării Constituției s-a vorbit de una din priorități, și anume de a reda credibilitate instituțiilor statului, în frunte cu Parlamentul. Se pare că s-a și găsit formula câștigătoare prin care se poate rezolva această problemă: interzicem accesul presei în respectivele instituții și le dăm noi informații cu porția, în conformitate cu politica de PR 😉

me hate...

Sistemul medical din România, în frunte cu CMR, pute

26 Ianuarie 2009

Cazul de la Slatina a generat un mare scandal din care iese din nou șifonat întregul sistem medical din România. Ce s-a întâmplat acolo (un amărât de om adus cu ambulanța a fost plimbat între spitale, i-a fost refuzată internarea de către un medic de la UPU și în final a murit) e departe de a fi un caz singular așa cum încearcă ministerul să-l prezinte. Situații similare se întâmplă cu o oarecare frecvență, mai mică sau mai mare, în mai toate spitalele de urgență din țară când e vorba de persoane sărace și trecute de o anumită vârstă.

Reacția ministerului a fost în acest caz una promptă, ministrul Bazac conducând personal ancheta de la Slatina și apărând foarte repede în presă cu un verdict. Sunt convins că mai toată lumea a salutat decizia impusă de ministru, aceea de concediere a celor care erau responsabili de UPU Slatina la acel moment. În situația respectivă, singurul organism care s-a ridicat să apere drepturile celor concediați a fost Colegiul Medicilor prin vocea președintelui acestuia, profesorul Vasile Astărăstoae.

În mod normal și obiectiv aș înclina să fiu de acord cu o parte din ideile enunțate de președintele CMR, și anume că măsura desfacerii contractelor de munca a fost luată în grabă și că poate ar fi fost mai rezonabilă doar suspendarea din funcție până la finalizarea anchetelor CMR și a procuraturii, dar tonul extrem de agresiv al acestuia la adresa conducerii ministerului și modul la care a dat vina pe sistem și nu pe oamenii care lucrează acolo mă face ca, de această dată, sa înclin să cred ca măsura a fost corectă. Din datele prezentate de ministrul, în urma anchetei făcute a rezultat că parte din persoanele implicate mai avuseseră în trecut abateri similare, deci erau “recidiviști”. Recidiviștii pierd din pct. de vedere moral dreptul de a beneficia de prezumpția de nevinovăție.

După cum a spus-o și ministrul Bazac, avem o problemă la nivel de legislație, medicii fiind puși cumva deasupra legii atâta timp cât acest organism numit Colegiul Medicilor este singurul care se poate pronunța în ceea ce privește gradul de vinovăție al unui medic într-o anumită situație, chiar și când aceasta nu este de natură medicală. Nu mi se pare ok ca fapta unui medic de a refuza asistența medicală de urgentă unui pacient adus de ambulanță să fie judecată de CMR, aceste tip de fapte ar trebui remise direct Parchetului, deoarece fapta ar trebui să fie de natură penală.

În orice caz, oricât de mult nu i-ar conveni domnului Astărăstoae, rolul CMR nu este acela de a fi o piedică în calea justiției ci de a oferi suportul științific de care organele de cercetare penală au nevoie pentru a putea stabili circumstanțele în care s-au petrecut anumite evenimente de natură medicală. La această oră CMR se pare că preferă să acuze “sistemul”, o entitate care nu poate fi trasă la răspundere, pentru a-i disculpa pe unii medici care își fac meseria cu indiferență fată de pacienți și/sau lipsă de profesionalism.

de tot râsul

Paranoia BigBrother

20 Ianuarie 2009

De azi intră în vigoare legea 298/2008 care reglementează stocarea unor date privind comunicațiile electronice care au ca suport rețelele de telefonie fixă, mobilă și Internet. Foarte pe scurt, măsurile impuse de această lege sunt următoarele:

1. toți operatorii rețelelor electronice de comunicații (telefonie, Internet) din România vor avea obligația de a stoca pentru șase luni diverse informații (altele decât conținutul efectiv al comunicațiilor). În principiu se vor stoca date de identificare ale celor implicați în procesul de comunicație (abonat, locație, IP, data și ora inițierii comunicației, durată, etc). La expirarea termenului de șase luni respectivele date trebuie distruse.

2. operatorii rețelelor au obligația de a furniza aceste date la cererea instituțiilor abilitate de lege, care pot fi de de natură judiciară (poliție, procuratură, etc) sau servicii de informații (SRI, etc) în momentul în care deja s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva unei persoane sau “în caz de urgență”.

Ca de obicei, în asemenea momente la noi se crează o isterie în mass-media și se trezesc unii să zbiere că le sunt încălcate drepturile, că se vor face abuzuri, că hai să facem și să dregem ca să punem bețe în roate acestei decizii. Din câte știu eu această lege s-a dat pentru a ne armoniza legislația cu cea similară din restul spațiului Uniunii Europene. Datele meniționate în lege puteau fi (și cel mai probabil erau) si până acum stocate de către operatori, ele intrând în categoria datelor necesare pentru administrarea propriilor rețele (facturare, etc). Ce nu aveam până acum era o reglementare mai clară în ceea ce privește durata de stocare a acestor date precum și modul de protecție și access la acestea.

Sincer nu mi-e teamă de faptul că x sau y, companie de telefonie, respectiv furnizor de servicii Internet, îmi înregistrează datele prevăzute de lege. Nu am însă foarte mare încredere în două aspecte:

1. că înregistrarea datelor se limitează la cele prevăzute de lege, iar la expirarea termenului de 6 luni ele chiar sunt distruse.

2. că autoritatea care se presupune că se ocupă de protecția confidențialității datelor mele chiar își face treaba. Mai ales că din câte știu eu protecția datelor cu caracter personal de natură electronică (email, convorbiri telefonice, etc) nu este foarte clar reglementată de legislația de la noi.

Rămâne de văzut dacă respectiva autoritate  A.N.S.P.D.C.P va fi capabilă să pună în aplicare această lege, deoarece munca de a superviza toți operatorii de telefonie și Internet din România nu e chiar o joacă de copii.

politichie

Febra negocierilor – bucuria presei

4 Decembrie 2008

După cum era de așteptat zilele acestea domnii jurnaliști au treabă multă încropind guverne și făcând n analize despre ce va să vină din punct de vedere politic. Un singur lucru e clar – nimeni nu știe nimic din surse sigure. Toată lumea se agață de o poză din Cancan sau de o declarație dată de vreun lider din fuga calului și încearcă să clădească un guvern.

Un singur lucru e clar, mingea e acum în terenul lui Băsescu și așteptăm cu nerăbdare nominalizarea unui posibil premier. Cred că orice calcule, scheme, strategii și presupuneri făcute înainte de acest moment sunt pur fanteziste – e clar că președintele are mai multe planuri și niște priorități (prima din ele este de a fi reales la anul) și că va acționa în consecință. Așa că poate ar fi mai bine ca jurnaliștii să se concentreze mai mult pe alte subiecte – unul ar fi o analiză serioasă și pertinentă a ultimelor alegeri generale – am impresia că nu s-a discutat decât de faptul că X a intrat cu o mână de voturi și Y a pierdut de pe primul loc în colegiu. N-am văzut niște analize mai serioase asupra structurii demografice a alegătorilor care s-au prezentat la urne sau alte informații de acest gen care cred că ar fi mai interesante de discutat.

Legat de partide, cred că acum există două categorii – cele patru partide care încă sărbătoresc victoria (accesul în Parlament) și restul care-și ling rănile. Nu cred că stă nimeni din aceste 4 partide parlamentare să fabrice diverse strategii, având în vedere că rezultatele nu sunt deloc surprinzătoare – rezultatele de la locale și toate sondajele e opinie serioase de anul ăsta prevedeau o asemenea structură a noului Parlament, cu PSD si PDL între 30 si 40 de procente și un PNL în jur la 15-20. Singura incertidudine plana asupra numelor viitorilor aleși. Mi-e greu să cred că liderii acestor trei partide nu aveau deja strategii destul de clare pentru situația de acum, scenariile de guvernare majoritară a unui singur partid fiind absolut utopice.

Sunt foarte curios ce mișcare va face Băsescu, dacă va forța o guvernare cu un PD-L dominant sau nu. În orice caz nu cred că ar fi indicat pentru domnia sa să se joace cu focul, deoarece actualii parlamentari care în marea lor majoritate au avut emoții pentru fotoliile lor nu vor accepta presiuni de genul alegerilor anticipate. A fost suspendat odată, nu cred că o nouă suspendare face parte din campania electorală pentru a fi reales. 

Deci, domnilor jurnaliși, răbdare și tutun!

presa noastră dă ziare

iRealitatea te privește

16 Octombrie 2008

Apel către nenea Vântu: plătiți-le niște cursuri de bun simț moderatorilor

Am din ce în ce mai tare impresia că noțiunea de bun simț a devenit complet străină moderatorilor de emisiuni TV. Probabil e din cauză că se apropie campania electorală și bătaia pe audiență e mare. Una din moderatoarele cele mai puse pe scandal în ultima vreme este Andreea Crețulescu – o tanti care s-a pornit să dea cu parul după diverșii “șmecheri”, începând cu băieții de bani gata și terminând cu “băieții deștepți” care papă banii bugetului cu lingura mare.

Inițiativa mi se pare una de bun augur, dar nu știu dacă această moderatoare face față. Am văzut destule secvențe de emisiuni din ultimele zile în care tanti Crețulescu era mai mult sau mai puțin cu temele nefăcute (adică habar nu avea ce vorbește), fapt care nu a impiedicat-o să se repeadă ca un pitbull la anumiți invitați care încercau să poarte o discuție și/sau să dea diverse explicații pe marginea subiectului aflat în dezbatere. Un asemenea moment s-a petrecut și aseară când s-a luat în discuție problema loganurilor de 83 000 de euro pe care Poliția e pe cale să le achiziționeze. În platou era invitat un polițist criminalist, care venise să dea explicații asupra acelor dotări de 68 000 de euro prezente pe acele mașini. Pe tot timpul emisiunii moderatoarea s-a ocupat exclusiv cu a-l șicana pe respectivul invitat cu întrebări complet deplasate (de ce s-au cumpărat stingătoare la preț cu 1 leu mai mare decât au găsit ei pe un site, etc.) și a-i băga pumnul în gură în momentul în care acesta încerca să prezinte de fapt care sunt acele dotări de zeci de mii de euro (respectiva trusă criminalistică, etc).

O asemenea atitudine demostrează faptul că tanti Crețulescu nu face altceva decât zgomot și scandal, neavând în nici un moment indenția de a prezeta opiniei publice un punct de vedere obiectiv asupra unei probleme. Mai mult am auzit din gura respectivei tanti următoarea afirmație la adresa unui invitat: “În această emisiune eu sunt moderatorul și asta înseamnă că eu pun întrebările iar dumneavoastră ca invitat trebuie să îmi răspundeți la ele, atât și nimic mai mult”, afirmație făcută pentru a-l întrerupe pe acel polițist în momentul în care începuse să prezinte dotările mașinilor. Am impresia că această moderatoare are impresia că emisiunea ei este una de interogatoriu, în care ea este stăpânul absolut iar invitații sunt acolo numai pentru a-i susține părerile.

Mai grav este faptul că această persoană care a devenit extrem de arogantă are și pretenția de a fi considerată un formator de opinie.